Studiu: demența senilă asociată cu probleme respiratorii în timpul somnului

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Pe măsură ce populația lumii îmbătrânește, demența senilă este din ce în ce mai frecventă. Diversele forme de demență afectează milioane de oameni, maladia Alzheimer fiind întâlnită cel mai des, în peste 70% din cazurile de demență determinate de îmbătrânire. Demența senilă este o maladie degenerativă, cu impact major asupra calității vieții. Pe lângă tulburările cognitive majore, demența senilă este asociată cu o serie de probleme fizice, precum lipsă de coordonare, dificultăți în deglutiție sau pierderea controlului sfincterian. De asemenea, anumite studii au demonstrat că demența senilă poate fi asociată cu probleme respiratorii în timpul somnului, apneea în somn fiind una dintre cele mai frecvente. Este important ca aceste probleme să fie ameliorate sau rezolvate, deoarece ele pot afecta suplimentar funcția cognitivă și calitatea vieții bolnavilor. Iată de ce familiile și îngrijitorii pacienților cu Alzheimer și alte demențe trebuie să cunoască detalii despre aceste tulburări respiratorii și modul în care pot fi abordate.

Ce este demența senilă

Demența senilă este o afecțiune neurologică asociată vârstei înaintate, dar și anumitor condiții medicale, care apare atunci când creierul este afectat de leziuni sau diverse boli. Simptomele implică tulburări progresive ale memoriei, gândirii și comportamentului, care afectează negativ capacitatea unei persoane de a funcționa și de a desfășura activitățile cotidiene.

”În termeni medicali, demența este denumită tulburare neurocognitiva majoră. Se caracterizează printr-o deteriorare cognitivă globală și este asociată cu o gama largă de simptome ce implică memoria, capacitatea de învățare, atenția, gândirea, limbajul și abilitățile sociale.”, se arată pe site-ul clinicii de neurologie Neuroaxis.

Alte simptome ale demenței  includ probleme emoționale, dificultăți în exprimare și scăderea motivației. Demența senilă presupune un declin cognitiv care apare în mai multe etape, ducând, întru-un final, la incapacitatea bolnavului de a se autoîngriji și dependența de suportul altor persoane, fie din familie, fie personal specializat în asistarea pacienților cu demență.

Există mai multe tipuri de demență, dar demența senilă este echivalată, de obicei, cu maladia Alzheimer. Această boală afectează mai mult de 70% dintre persoanele diagnosticate cu demență și reprezintă una dintre cele mai importante provocări pentru sistemul medical actual, în contextul îmbătrânirii accelerate a populației.

În articolul de față, atunci când ne referim la demența senilă, vom avea în vedere, în primul rând, maladia Alzheimer.

Alte tipuri de demență care pot fi asociate cu îmbătrânirea sunt:

Demența vasculară

Acest tip de demență reprezintă cel puțin 20% dintre cazuri, fiind  a doua ca frecvență după maladia Alzheimer. Demența vasculară se instalează, de obicei, după un AVC sau mai multe mini-accidente vasculare cerebrale. Simptomele acestui tip de demență depind de aria afectată de accidentele vasculare cerebrale și de dimensiunea vaselor de sânge implicate. O leziune localizată într-o zonă critică, precum hipocampul sau talamusul, poate duce la un declin cognitiv brusc, în vreme ce leziunile repetate pot provoca o demență progresivă în timp. Consumul de tutun, hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, colesterolul crescut, diabetul, atacul de cord sau angina pectorală sunt factori de risc pentru demența vasculară.

Demența asociată bolii Parkinson

Boala Parkinson este o afectiune neurodegenerativa progresiva, care poate evolua către demență la un moment dat.  Boala Parkinson presupune multiple leziuni la nivelul sistemului nervos central, în zonele care coordonează mișcarea. Distrugerea progresiva a neuronilor care produc dopamina este responsabilă de principalele simptome din Parkinson.

În boala Parkinson persoana prezintă o serie de mișcări neintenționate, incontrolabile, cum ar fi tremurături, rigiditate, dificultăți de echilibru și coordonare.

Simptomele se agravează treptat în timp. Pe măsură ce boala progresează, oamenii pot avea dificultăți de mers și vorbire. De asemenea, pot avea modificări mentale și comportamentale, probleme de somn, depresie, dificultăți de memorie și oboseală.

Demența cu corpi Lewy

Demența cu corp de Lewy este o boală asociată cu depozite anormale ale unei proteine ​​numite alfa-sinucleină în creier. Aceste depozite, numite corpi Lewy, afectează substanțele chimice din creier. Modificarea acestora poate duce la probleme cu gândirea, mișcarea, comportamentul și starea de spirit.

Demența cu corpi Lewy are ca simptome  primare  tulburări ale cogniției, vigilenței, comportamentului, probleme cu planificarea precum și atenție fluctuantă. Pot apărea și tulburări de somn, halucinații vizuale repetate, perturbări în funcția vizual-spațială și perturbarea funcțiilor corporale autonome.

Demența frontotemporală

Demența frontotemporală se caracterizează prin modificări drastice de personalitate și dificultăți de limbaj. Persoanele cu demență frontotemporală au probleme grave de înțelegere și comunicare, ceea ce determină retragere socială și izolare. Problemele de memorie nu sunt o caracteristică principală, ca în cazul maladiei Alzheimer.  Anumite tipuri de demență frontotemporală prezintă afazia (probleme de limbaj) ca simptom principal. Principala caracteristică a acestui simptom este pierderea sensului cuvintelor. Poate începe cu dificultatea de a numi diverse obiecte.

Mai rar, apar forme de demență asociate cu diferite boli, precum boala Huntington sau boala Creuztfeldt- Jakobs, cu infecția cu HIV sau cu alcoolismul. Două tipuri de demență pot apărea împreună, de exemplu demența Alzheimer și demența vasculară, în acest caz vorbindu-se despre o demență mixtă.

Multe tulburări neurocognitive pot fi cauzate de o altă afecțiune sau tulburare medicală, incluzând:

  • tumori cerebrale și hematom subdural
  • tulburări endocrine, cum ar fi hipotiroidismul și hipoglicemia
  • deficiențe nutriționale, inclusiv carența de tiamină (vitamina B1), niacină (vitamina B3) sau vitamina B12;
  • infecții frecvente
  • tulburări imunitare
  • insuficiență hepatică sau renală
  • tulburări metabolice cum ar fi boala Kufs și unele leucodistrofii
  • tulburări neurologice, cum ar fi epilepsia și scleroza multiplă.

Obezitatea și fumatul sunt, de asemenea, factori de risc pentru demența senilă.

Unele dintre deficitele neurocognitive se pot ameliora atunci când este tratată afecțiunea medicală de bază.  

Diagnosticul demenței se bazează, de obicei, pe istoricul bolii și pe teste cognitive și de imagistică cerebrală. Pot fi efectuate teste de sânge pentru a exclude alte cauze posibile, reversibile, cum ar fi hipotiroidismul sau pentru a determina subtipul de demență.

Boala Alzheimer reprezintă 60-70% din cazurile de demență la nivel mondial. Cele mai frecvente simptome ale bolii Alzheimer sunt:

  • pierderea memoriei pe termen scurt
  • dificultăți de exprimare
  • probleme cu funcționarea vizuală și spațială, raționamentul, judecata și înțelegerea

Partea a creierului cea mai afectată de Alzheimer este hipocampul. Alte părți care prezintă atrofie includ lobii temporali și parietali.

demența senilă

Demența senilă, ca orice alt tip de demență, cuprinde mai multe stadii:

Predemență

În acest stadiu apar tulburări cognitive ușoare, care prevestesc deja instalarea ulterioară a demenței. Pot apărea, de asemenea, manifestări psihiatrice.

Stadiul preclinic

În acest stadiu pot apărea disfuncții senzoriale,această etapă putând să se instaleze chiar și cu 10 ani înainte de  primele semne clinice de demență. Simțul mirosului este afectat în mod special, ceea ce poate duce la pierderea poftei de mâncare și o alimentație deficitară. Pot exista, de asemenea, episoade depresive.  Afectarea epiteliului olfactiv poate duce la deteriorarea barierei hematoencefalice, astfel că elementele toxice pot pătrunde în creier și pot cauza deteriorarea rețelelor chimiosenzoriale.

Stadiu prodromal

În acest stadiu apar simptome neuropsihiatrice și tulburări comportamentale. În această etapă, semnele și simptomele pot fi subtile.Problemele nu sunt suficient de grave pentru a afecta funcționarea zilnică. Pot apărea unele tulburări de memorie și probleme în găsirea cuvintelor, dar persoana este aptă de autoîngrijire și poate face față necesităților cotidiene. În această etapă, este indicat să se realizeze deja planificarea îngrijirii ulterioare a bolnavului.

Demența senilă propriu-zisă este împărțită, de asemenea, în substadii:

Stadiul incipient al demenței

Simptomele devin vizibile pentru alte persoane și încep să interfereze cu activitățile zilnice. Dacă sunt evaluate prin testul tipic Mini-Mental State Examination (MMSE), persoanele pot avea scoruri mai mici decât normalul, care  reflectă severitatea simptomelor. Apar dificultăți atât în sarcinile zilnice, cât și în activitatea profesională. Persoana poate încă să aibă grijă de ea însăși, însă uita unele lucruri (de exemplu, să-și ia pastilele sau să facă anumite treburi în casă) și poate avea nevoie să i se reamintească aceste aspecte. Simptomele principale ale demenței precoce includ, pe lângă dificultăți de memorie, și unele probleme cu funcțiile executive de planificare și organizare. Pot să apară deja dificultăți legate de gestionarea finanțelor, orientarea în locuri necunoscute, precum și unele schimbări de personalitate.

Stadiul mediu al demenței

Pe măsură ce demența progresează, simptomele se agravează. Rata declinului este diferită pentru fiecare persoană. Scorurile MMSE între 6-17 semnalează demență moderată. De exemplu, persoanele cu demență moderată Alzheimer nu reușesc să rețină aproape nici o informație nouă. Rezolvarea problemelor, procesarea informației, judecata pot fi profund afectate. În acest stadiu, bolnavii pot executa unele sarcini simple, dar au nevoie, în general, de asistență, atât în afara casei, cât și în sarcinile zilnice, la domiciliu. Este stadiul în care persoana cu demență începe să nu mai fie conștientă de propria boală.

Stadiul avansat
Persoanele cu demență în stadiu avansat devin din ce în ce mai puțin funcționale și au nevoie de asistență pentru majoritatea activităților casnice sau de îngrijire personală. În aceste stadii târzii, bolnavii au nevoie de supraveghere 24 de ore din 24, atât pentru siguranța personală, cât și pentru satisfacerea nevoilor de bază. Dacă sunt lăsați nesupravegheați, bolnavii se pot rătăci, pot cădea sau ar putea să nu înțeleagă și să nu se ferească de pericolele comune. Este posibil ca o persoană cu Alzheimer să nu vrea să se ridice din pat sau să aibă nevoie de asistență pentru a face acest lucru. De multe ori, persoana nu mai recunoaște persoanele familiare. Pacienții cu Alzheimer  pot avea schimbări semnificative în obiceiurile de somn și probleme cu somnul, inclusiv tulburări respiratorii pe parcursul somnului. Declinul cognitiv progresiv duce la dificultăți în alimentație, probleme cu înghițitul alimentelor, incontinență din cauza incapacității de control sfincterian.  

Cauzele demenței senile

Boala Alzheimer este una dintre cele mai studiate afecțiuni și se presupune că este determinată de o combinație de factori de mediu, genetici și de stil de viață.

Cauzele exacte ale bolii Alzheimer nu sunt pe deplin înțelese. Dar, la nivel general, proteinele creierului nu reușesc să funcționeze ca de obicei. Acest lucru perturbă activitatea neuronilor și declanșează o serie de tulburări. Neuronii sunt deteriorați și își pierd conexiunile între ei. În cele din urmă mor.

Dezvoltarea bolii începe cu ani înainte de primele simptome. Deteriorarea apare, cel mai adesea, în regiunea creierului care controlează memoria. Pierderea neuronilor se amplifică apoi în alte regiuni ale creierului. În stadiul târziu al bolii, au loc atrofieri semnificative ale unor zone cerebrale, cuplate cu o serie de simptome complexe.,

Cercetătorii, care încearcă să înțeleagă cauzele bolii Alzheimer, se concentrează pe rolul a două proteine:

Formarea de plăci de beta-amiloid, un fragment al unei proteine ​​mai mari. Când aceste fragmente se adună, par să aibă un efect toxic asupra neuronilor și să întrerupă comunicarea interneuronală.

Ghemuri neurofibrilare de proteine Tau. Proteinele Tau sunt implicate în sistemul intern de transport al  nutrienților și altor materiale esențiale din creier. În boala Alzheimer, proteinele Tau își schimbă forma și se organizează în structuri numite ghemuri neurofibrilare care perturbă sistemul de transport și provoacă deteriorarea celulelor nervoase.

Demența senilă: simptome

În toate tipurile de demență afectarea memoriei este un factor foarte important. În demența senilă sau maladia Alzheimer pierderea memoriei este simptomul cheie. Semnele timpurii includ dificultăți de amintire a evenimentelor sau conversațiilor recente. Dar memoria se înrăutățește și apar și alte simptome pe măsură ce boala progresează. Persoana uită numele și chipurile familiare, are dificultăți de găsire a cuvintelor, nu mai recunoaște obiectele obișnuite și nu poate îndeplini corect sarcini uzuale.

La început, bolnavul poate fi conștient că are dificultăți în a-și aminti lucrurile și a gândi clar. Pe măsură ce simptomele se agravează, pacientul nu își mai dă seama de problemele sale, care pot fi însă observate de cei din preajma sa. În timp, pierderea memoriei afectează capacitatea persoanei de a realiza sarcinile zilnice, atât acasă cât și la serviciu.  Cele mai frecvent deteriorate zone în demența senilă includ memoria, funcția vizuală spațială care afectează percepția și orientarea, limbajul, atenția, comunicarea, raționamentul, judecata, rezolvarea problemelor și percepția vizuală.

Semnele și simptomele demenței sunt denumite simptome neuropsihiatrice, cunoscute și ca simptome comportamentale și psihologice ale demenței,

Simptomele psihologice pot include:

  • Depresie
  • Confuzie
  • Halucinații (cel mai adesea vizuale) și iluzii
  • Mania persecuției
  • Apatie, pierderea interesului pentru activități.
  • Anxietate
  • Modificări ale dispoziției.

Schimbări de personalitate și comportament

Modificările creierului care apar în boala Alzheimer pot afecta dispozițiile și comportamentele. Problemele pot include următoarele:

  • Agitație, neliniște
  • Retragere sociala.
  • Neîncredere în ceilalți.
  • Furie sau agresivitate.
  • Modificări ale obiceiurilor de somn.
  • Pierderea inhibițiilor

Probleme respiratorii în demența senilă

Tulburările de respirație legate de somn, inclusiv apneea obstructivă în somn, apneea centrală în somn și alte tulburări nespecifice, sunt foarte frecvente în rândul persoanelor cu demență. Tulburările de somn în demența senilă sunt asociate cu agravarea problemelor cognitive și a calității vieții la acești pacienți.

În cadrul unei metaanalize recente s-a urmărit prevalența probemelor respiratorii în somn la pacienții cu demență, precum și corelarea cu subtipurile de demență.

În cadrul respectivei metaanalize au fost integrate rezultatele a 20 de studii care au inclus 1461 de participanți, din 1986 până în 2020. Persoanele incluse în studii sunt pacienți cu demență în diferite stadii.

Rezultatele au demonstrat că prevalența tulburărilor respiratorii în rândul pacienților cu demență a fost de 59%, cea mai frecventă fiind apneea obstructivă de somn. Demența Alzheimer a avut cea mai mare prevalență a problemelor respiratorii în timpul somnului, cu 89%, urmată de demența Parkinson cu 56%. Rate mai mari ale acestor tulburări respiratorii de somn în rândul pacienților cu demență au fost înregistrate la bărbați și la pacienții obezi.
Din punct de vedere clinic, apneea obstructivă de somn la pacienții cu demență poate rămâne asimptomatică sau poate prezenta o mare varietate de simptome:

  • sforăit
  • somn agitat
  • somnolență excesivă în timpul zilei
  • tulburări cognitive (care afectează în special atenția și funcțiile executive)
  • depresie
  • tulburări funcționale

Apneea obstructivă de somn este adesea însoțită de mai multe comorbidități, precum diabet, dislipidemie, hipertensiune, obezitate, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral.

Apneea obstructivă în somn este atât un factor de risc pentru apariția demenței, cât și pentru progresia ei accelerată, în condițiile în care afectează numeroase funcții și este asociată cu boli grave. Este important ca la pacienții cu demență senilă să se diagnosticheze apneea obstructivă de somn, care poate provoca  agravarea semnificativă a simptomelor în timp.

În demența senilă, apneea obstructivă de somn poate provoca fragmentarea somnului, ceea ce afectează negativ neurogeneza hipocampului și învățarea spațială. Somnul are un rol fundamental în consolidarea atenției, memoriei și funcției executive. Fragmentarea somnului indusă de apneea de somn poate avea efect de acceleare a declinului cognitiv la pacienții deja afectați de demența senilă.

Este important să se monitorizeze respirația bolnavului de Alzheimer, atât în timpul zilei cât și în timpul somnului, dat fiind că tulburările respiratorii ale acestuia pot fi provocate de o varietate de probleme, pe care el nu le poate gestiona și care pot fi periculoase pentru sănătatea sa ori chiar pentru viață. Un pacient cu demență senilă poate avea probleme de respirație în timpul somnului din multiple motive, precum:

Astmul Acest lucru vă poate îngusta căile respiratorii (tuburile care transportă aer în plămâni). Persoanele care o au adesea șuieră.

  • Atacurile de panică  
  • Infecțiile căilor respiratorii sau ale plămânilor (cum ar fi bronșita, Covid-19 sau pneumonia)
  • Sufocarea din cauza unor fragmente alimentare nemestecate, rămase în gură  .
  • Embolia pulmonară
  • Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
  • Pneumotoraxul
  • Atacul de cord
  • Insuficiența cardiaca

În cazul unor afecțiuni grave, intervenția medicală rapidă poate fi salvatoare de viață.

demența senilă

În cazul pacienților cu demență senilă la care apare apneea obstructivă de somn, este necesar ca tratamentul să se adreseze deprivării de oxigen.

Unul dintre motivele pentru care apneea în somn poate provoca probleme de memorie este că afecțiunea este asociată cu niveluri scăzute de oxigen din sânge, ceea ce reduce aportul de oxigen la creier. Cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco, au descoperit că persoanele care au niveluri scăzute de oxigen în timpul somnului, din cauza apneei de somn, prezintă un risc mai mare  de a dezvolta demență.

„Având în vedere prevalența ridicată atât a tulburărilor de respirație în timpul somnului, cât și a tulburărilor cognitive în rândul adulților în vârstă, posibilitatea unei asocieri între cele două afecțiuni, chiar și una modestă, este în măsură să producă impact important asupra sănătății publice”, au scris autorii studiului, publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane.

Saturația de oxigen reprezintă nu numai o cauză potențială a pierderii cognitive și a demenței, ci și o țintă pentru intervenție care poate preveni declinul cazurilor preclinice și poate diminua progresia bolii la pacienții cu demență deja instalată. Suplimentarea oxigenului la pacienții cu saturație scăzută sau utilizarea echipamentelor CPAP, în funcție de complianța pacientului, poate fi utilă în cazul tulburărilor respiratorii nocturne la persoanele cu demență.

Tratamentul demenței senile și durata de viață

Până în prezent nu există nici un tratament care să vindece demența senilă, dar sunt unele medicamente care pot ameliora anumite simptome. Cele mai uzuale sunt din categoria inhibitorilor de colinesterază, precum: donepezil, galantamină sau rivastigmină. Aceste substanțe pot încentini într-o oarecare măsură declinul cognitiv, ameliorând unele probleme de memorie, tulburări de gândire și judecată. Memantamina este un alt medicament pentru demența senilă, care are ca efect reglarea activității glutamatului, un mesager chimic implicat în memorie și învățare.

Pentru că persoanele cu demență senilă se confruntă frecvent cu depresie, anxietate și probleme emoționale, pot fi recomandate antidepresive, medicamente cu efect anxiolitic, calmante. În cazul bolnavilor care au simptome psihotice, precum halucinații, iluzii sau mania persecuției poate fi recomandată medicație antipsihotică.

Dieta sănătoasă și echilibrată, administrarea de suplimente nutritive, tonice și vitamine poate fi, de asemenea, de ajutor. Așa cum am araătat și mai sus, oxigenul suplimentar poate fi necesar, în special în timpul somnului.

Terapia cognitivă și terapia ocupațională pot fi, de asemenea, de ajutor în cazul maladiei Alzheimer și altor tipuri de demență.

O serie de măsuri legate de stilul de viață pot fi de ajutor, atât pentru prevenirea demenței senile, cât și pentru ameliorarea simptomatologiei. Acesta presupune:

  • menținerea unei vieți cât mai active, în funcție de posibilitățile și limitările pacientului
  • prevenirea izolării sociale
  • mișcare cât mai multă: plimbări, mici exerciții sportive
  • reabilitare cognitivă

”Reabilitarea cognitiva are rolul de a ajuta pacientii in stadii incipiente de dementa in mentinerea pe o perioada cat mai lunga de timp a functiilor cognitive si de a dezvolta strategii cognitive complementare de a compensa declinul cognitiv.”, se arată pe site-ul clinicii Neuroaxis.

Un plan de îngrijire pentru bolnavul cu demență senilă este absolut necesar, pentru că boala se agravează în timp și este nevoie de atenție sporită și de o rețea de suport pentru bolnav. Un plan de îngrijire trebuie să țină cont de următoarele măsuri:

  • introducerea și menținerea unor rutine clare de îngrijire, ceea ce dă atât bolnavului cât și îngrijitorului un sentiment de siguranță; procedurile de igienă, alimentație, odihnă, administrarea medicamentelor trebuie să se desfășoare după un orar cât mai clar, într-o manieră care să asigure confortul și păstrarea demnității pacientului cu demență
  • simplificarea în cât mai mare măsură a activităților cotidiene și încurajarea bolnavului să efectueze ceea ce poate să facă, astfel încât să aibă un sentiment de împuternicire; este important să se evite dependența exagerată, care afectează atât bolnavul, cât și îngrijitorul.
  • utilizarea unor memento-uri, bilețele, remindere pentru a stimula memoria pacientului
  • prevenirea izolării pacientului prin ieșiri, evitarea izolării sociale, încurajarea comunicării, un program de exerciții fizice ușoare și stimulare cognitivă, pentru a ajuta bolnavul să se mențină într-o formă mai bună, fizică și mintală.
  • prevenirea accidentelor, prin luarea unor măsuri adecvate pentru a împiedica rănirea, plecarea de acasă, alte pericole la care ar putea fi expus pacientul
  • prevenirea conflictelor, care cresc starea de tensiune și pot afeca bolnavul, dar și asigurarea protecției persoanei implicate în îngrijire, pentru că uneori pacienții cu demență pot da dovadă de agresivitate (familia și îngrijitorii trebuie să fie formați pentru a răspunde diverselor episoade provocatoare ce pot apărea în interacțiunea cu bolnavul)

Durata de viață a unei persoane cu demență senilă variază, putând fi cuprinsă între 3 și 10 ani, dar, în anumite cazuri, poate fi chiar mai mare. În stadiile finale, însă, o persoană cu Alzheimer este foarte afectată, dat fiind că plăcile de amiloid deteriorează sever creierul. Bolnavul își pierde capacitatea de a se mișca, nu se mai poate îngriji, nu mai poate mânca singur, prezintă incontinență urinară și fecală, nu mai poate părăsi patul și este complet dependent de îngrijirea altor persoane. Memoria și judecata sunt afectate major, iar limbajul este sărăcit sau poate să fie complet absent. Există un risc crescut de accidente, în special căderi sau înecare cu alimente, deoarece bolnavul pierde capacitatea de a înghiți.În acest stadiu al bolii, îngrijirea atentă, afecțiunea și toleranța sunt absolut necesare, pentru a ajuta bolnavul să își trăiască ultimele zile confortabil și cu demnitate.

Surse:

  • https://www.neuroaxis.ro/diseases-conditions/dementa/
  • https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/alzheimer-cauze-simptome-tratament
  • https://www.2minutemedicine.com/dementia-is-associated-with-high-rates-of-sleep-related-breathing-disorders/
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6542637/
  • https://www.webmd.com/alzheimers/breathing-problems-alzheimers
  • https://www.omicsonline.org/open-access/dementia-and-the-brainbreathing-connection-2161-0460-1000e135.php?aid=82713
  • https://www.alzinfo.org/articles/common-sleep-problem-linked-dementia/