Top 10 cele mai bune uleiuri esențiale pentru respirație

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Ai folosit vreodată uleiuri esențiale pentru respirație? Dacă răspunsul tău este afirmativ, știi deja câte ceva din beneficiile pe care aceste remedii naturiste le pot aduce în afecțiunile aparatului respirator. Uleiurile esențiale pot ameliora tusea, ușura procesul respirator, au efecte antibacteriene și antiinflamatoare și pot fi utilizate în caz de bronșite, laringite, astm bronșic, răceală sau gripă. Dar prin ce mecanisme acționează și care sunt cele mai bune uleiuri esențiale pentru respirație? Mai jos îți dezvăluim ce uleiuri poți folosi pentru diferite probleme respiratorii și ce efecte uimitoare au multe dintre ele.

Uleiuri esențiale pentru respirație, un remediu cu multiple beneficii

Uleiurile esențiale sunt un amestec de compuși volatili care conțin sute de constituenți chimici individuali cu potențială activitate curativă. Aceste uleiuri sunt secretate în celule speciale ale plantelor, în canale sau cavități de secreție din care sunt extrase prin distilare (apă-abur sau hidro-distilare), presare, metoda enfleurage (extragerea compușilor liposolubili folosind un anumit tip de grăsime, urmată de un procedeu special de spălare), utilizând solvenți sau prin extracție cu fluid supercritic. Compoziția uleiurilor esențiale este influențată de mulți factori, precum condiţiile de mediu, tipul solului pe care cresc plantele, partea de plantă folosită, chemotipul speciilor de plante, procesul de izolare etc. O serie de uleiuri esențiale pentru respirație sunt tot mai frecvent folosite, în condițiile în care se caută remedii eficiente pentru bacteriile rezistente la antibiotice. În ultimul timp, cercetătorii și-au concentrat tot mai mult programele de studiu pe investigarea activităților antimicrobiene ale plantelor și ale extractelor acestora, în speranța de a descoperi noi antibiotice. S-a demonstrat că terpenoidele oxigenate din uleiurile esențiale, de exemplu alcoolii, aldehidele, esterii, cetonele, peroxizii și fenolii sunt responsabile pentru o activitate antimicrobiană puternică și influențează creșterea bacteriilor.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, infecțiile tractului respirator inferior sunt responsabile pentru 5% din decesele la nivel mondial, la ambele sexe. Pe baza datelor OMS, infecțiile respiratorii și boala pulmonară obstructivă cronică au rămas principalele cauze mortale în ultimul deceniu, lucru agravat și mai mult actualmente de apariția infecțiilor cu COVID-19. Mulți oameni suferă de gripă, pneumonie sau tuberculoză, boli care au un grad de risc ridicat în cazul absenței unui tratament adecvat. În cazul bolilor respiratorii, prevenția este foarte importantă și se pare că multe uleiuri esențiale pentru respirație pot avea un rol preventiv. Aplicarea acestora prin inhalare pare a fi cea mai eficientă modalitate de tratament, datorită naturii volatile a uleiurilor.

”Infecțiile nazale, ale gâtului și ale plămânilor răspund foarte bine la tratamentele cu uleiuri esențiale. Inhalațiile constituie o cale foarte eficientă pentru a beneficia de proprietățile lor terapeutice. Prin inspirare, uleiurile esențiale sunt absorbite de în circulația sangvină mult mai rapid.”, spune cunoscutul fitoterapeut și academician doctor farmacist Ovidiu Bojor în cadrul cărții sale ”Afecțiunile aparatului respirator. Medicină integrativă și terapii holistice”, citată pe libertateapentrufemei.ro

Multiple studii au arătat că anumite uleiuri esențiale pentru respirație pot ameliora simptomele produse de alergii, poluare, tuse sau răceală prin calmarea gâtului și a mucoaselor, combaterea bacteriilor, acțiunea decongestionantă, prin creșterea expectorației și proprietățile lor antiinflamatoare.

De exemplu, uleiurile esențiale de eucalipt, rozmarin și mentă sunt cunoscute din punct de vedere istoric pentru efectele lor benefice în curățarea și întărirea tractului respirator, ajutând organismul să lupte împotriva răcelilor și a altor boli respiratorii.

”Căile respiratorii sunt căptușite de o membrană subțire și umedă acoperită de mucus, care se poate inflama ca urmare a infecției sau a reacțiilor alergice. Umflarea membranei afectate îngustează căile nazale și îngreunează respirația. Uneori, se pot dezvolta și infecții secundare, cum ar fi sinuzita și bronșita. Anumite uleiuri esențiale ajută la reducerea inflamației și la fluidificarea mucusului; altele au proprietăți antiseptice puternice care pot ajuta la combaterea infecțiilor., arată Shirley Price, fitoterapeut, în cartea ”Aromatherapy for common ailments”.

Extragerea esențelor din plante prin mijloace naturale produce uleiuri pure, de înaltă calitate. Aceste uleiuri pot fi folosite într-o varietate de moduri. Mulți oameni folosesc uleiurile esențiale ca produs de aromoterapie. Inhalarea delicată a aburilor acestor uleiuri poate oferi multiple beneficii, de la relaxare și ameliorarea durerilor de cap până la tratamentul unor boli cu caracter inflamator, cum este astmul. Desigur că uleiurile esențiale nu sunt recomandate ca tratament principal, ci ca adjuvant, mai ales în cazul afecțiunilor grave. În plus, în unele cazuri trebuie folosite cu precauție, pentru că pot declanșa reacții adverse, mai ales la persoanele cu fond alergic. Inclusiv în cazul astmului, unele uleiuri esențiale pot reprezenta adevărați declanșatori ai reacției astmatice.

Cele mai bune uleiuri esențiale pentru respirație

În Farmacopeea Europeană sunt descrise peste 25 de uleiuri esențiale. Printre acestea, o serie de uleiuri sunt frecvent utilizate pentru tratamentul bolilor tractului respirator. Mai jos sunt descrise 10 dintre cele mai importante uleiuri esențiale pentru respirație, la care studiile au demonstrat că există efecte terapeutice semnificative.

1. Uleiul de eucalipt

Uleiul de eucalipt (Eucalypti aetheroleum) se obține prin distilare cu abur, rectificat prin tratament alcalin și distilare fracțională, din frunzele proaspete sau din ramurile terminale proaspete ale diferitelor specii de eucalipt bogate în 1,8-cineol. Cele mai frecvent utilizate specii sunt Eucalyptus globulus Labill., E. polybractea R.T. Baker și E. smithii R.T. Brutar. Acest ulei este un lichid incolor sau galben pal, cu miros aromat și gust înțepător și camforat. Plantele au un conținut de ulei esențial de 0,5-3,5% cu componenta principală de 1,8-cineol (nu mai puțin de 70% ), în timp ce componentele minore includ α-pinen (2-8%) și camfor (mai puțin de 0,1%).

Utilizarea principală a uleiului de eucalipt include tratamentul tusei, răcelii, bronșitei și ameliorarea simptomatică a răcelilor și catarului căilor respiratorii superioare.

Un studiu publicat în Alternative Medicine Review a constatat că eucaliptolul are un efect antimicrobian și poate lupta împotriva bacteriilor care cauzează boli respiratorii. Eucaliptolul poate ajuta, de asemenea, la reducerea inflamației, ameliorarea durerii și atenuarea tensiunii musculare care poate rezulta din răceală sau gripă.

Pentru inhalare se pot aplica 12 picături la 150 ml de apă clocotită sau o soluție 1,5% preparată din 1 lingură (15 ml) per litru de apă caldă, iar tratamentul poate fi repetat de până la trei ori pe zi. Uleiul de eucalipt este utilizat în unguente care conțin 1,3% ulei, pentru adulți și copii peste 12 ani. Uleiul de eucalipt și preparatele sale nu trebuie aplicate pe față, în special pe nas. Deoarece nu sunt disponibile suficiente date, eucaliptul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării fără aviz medical.

2. Uleiul de anason

Uleiul de anason (Anisi aetheroleum) se obține prin distilare cu abur din fructele uscate de Pimpinella anisum. Uleiurile de anason sunt lichide limpezi, incolore sau galben pal. Ele pot fi gelificate la 14‐16°C datorită conținutului lor de trans‐anetol. Fructele de anason conțin 2‐6% ulei esențial. Componentele majore ale uleiului de anason sunt trans-anetol (80-95%) și anisaldehida și trans-anetol și metil-cavicol în uleiul de anason stelat.

Uleiul de anason poate fi folosit pentru tratamentul tulburărilor respiratorii, în principal ca expectorant în tusea cauzată de răceală. Utilizarea sa la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani este contraindicată din cauza lipsei de date și a prezenței estragolului. Persoanele cu sensibilitate cunoscută la anetol trebuie să evite anasonul și uleiul acestuia. Pot apărea unele reacții alergice ce afectează pielea sau  sistemul respirator, dar frecvenţa acestora nu este cunoscută.

3. Uleiul de mentă

Uleiul de mentă (Menthae piperitae aetheroleum) se obține prin distilare cu abur din părțile aeriene proaspete ale plantei cu flori de Mentha piperita. Uleiul esențial de mentă este un lichid incolor, galben pal sau galben-verzui pal. Are un miros și un gust caracteristic urmate de o senzație de răceală.Uleiul esențial de mentă conține mentol (30-55%), menton (14-32%), izomentonă (1,5-10%), acetat de mentil (2,8-10%), mentofuran (1-9%), 1,8-cineol (3,5-14%), limonen (1-5%).

Utilizarea terapeutică a uleiului de mentă include tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive (de exemplu, flatulență, sindromul colonului iritabil) și tratamentul simptomatic al tusei și răcelilor. Se pot aplica 3–4 picături de ulei adăugate în apă fierbinte pentru inhalare. Uleiul de mentă este contraindicat copiilor sub 2 ani, deoarece mentolul poate induce apnee reflexă și laringospasm. Aplicarea directă a preparatelor cu ulei de mentă în zona nazală sau pe pieptul sugarilor și copiilor mici trebuie evitat din cauza riscului de spasme laringiene și bronșice. Inhalarea de mentol poate provoca apnee și laringoconstricție la persoanele susceptibile. Uleiul de mentă nu trebuie utilizat în timpul sarcinii fără aviz medical.

4. Uleiul de fructe de fenicul amar

Uleiul de fructe de fenicul amar (Foeniculi amari fructus aetheroleum) se obtine prin distilare cu abur din fructele coapte de Foeniculum vulgare Miller. Acesta este un lichid limpede, incolor sau galben pal, cu un miros caracteristic. Principalii constituenți ai uleiului sunt fenchona (12,0-25,0%) și trans-anetol (55,0-75,0%).

Uleiul de fructe de fenicul amar sunt folosite ca expectorant în tusea asociată cu răceala. Datorită activității estrogenice a trans-anetolului, dozele excesive de ulei de fenicul pot afecta terapia hormonală. Pot apărea reacții alergice la uleiul de fenicul care afectează sistemul respirator, dar frecvența acestora nu este cunoscută

5. Uleiul de arbore de ceai

Uleiul de arbore de ceai(Melaleucae aetheroleum) se obține prin distilare cu abur din frunzișul și ramurile terminale ale Melaleuca alternifolia și/sau alte specii de Melaleuca. Este un lichid limpede, incolor până la galben pal, cu un miros caracteristic. Plantele conțin cca. 2% ulei esențial având drept componente majore o serie de monoterpene, cum ar fi terpinen-4-ol (minimum 30%), γ-terpinen (10-28%) și 1,8-cineol (mai puțin de 15%).

Uleiul de arbore de ceai poate fi folosit pentru tratamentul infecțiilor respiratorii (de exemplu, răceală, gripă, bronșită). Pentru aplicare externă se pot folosi preparate lichide sau semisolide care conțin 5-10% ulei de arbore de ceai. Rareori se dezvoltă dermatita de contact. În timpul sarcinii, uleiul de arbore de ceai nu trebuie aplicat, deoarece nu există date în legătură cu utilizarea în siguranță a acestuia.

6. Uleiul de cimbru

Uleiul de cimbru (Thymi aetheroleum) se obține prin distilare cu abur din părțile aeriene proaspete înflorite ale Thymus vulgaris. Este un lichid limpede, galben sau brun-roșcat foarte închis, cu un miros caracteristic, aromat, picant, care amintește de timol. Substanța vegetală uscată conține până la 2,5% ulei esențial. Uleiul de cimbru conține fenoli, în principal timol și/sau carvacrol și terpenoizi.

Aplicarea terapeutică a uleiului de cimbru include tulburările respiratorii (catar bronșic, tratamentul de susținere al pertussis). Pentru inhalare se pot folosi 4-5 picături de ulei de cimbru. Copiii sub 5 ani și pacienții cu epilepsie sau boli ale glandei tiroide și femeile însărcinate nu trebuie să folosească ulei de cimbru.

7. Uleiul de rozmarin

Uleiul de rozmarin este, de asemenea, foarte util, având un conținut ridicat de cineol, cu proprietăți mucolitice, bronhodilatatoare și antiinflamatoare, fiind util în cazul pacienților care suferă de BPOC, astm sau rinosinuzită.

Rozmarinul promovează funcția respiratorie sănătoasă, în special în ceea ce privește congestia cauzată de  răceală sau gripă. Rozmarinul este, de asemenea, benefic pentru îmbunătățirea calității somnului și reducerea nivelului de anxietate. Este util în ameliorarea durerilor și inflamațiilor minore, în special în ceea ce privește reducerea încordării musculare.

”Uleiul esențial de rozmarin se remarcă pentru proprietățile sale puternic antiseptice și stimulatoare. Este, de asemenea, un analgezic și un regulator blând care ajută la echilibrarea corpului și minții… și ajută la ameliorarea durerilor de cap, migrenelor și oboselii generale. Antiseptic și antispastic, ameliorează tusea, răceala și gripa, putând fi folosit în inhalații, comprese sau masaj”, arată Shirley Price.

8. Uleiul de scorțișoară

Poate nu ai asociat acest condiment cu tratamentele pentru respirație, dar autorii unui studiu din 2017 au descoperit că scorțișoara poate proteja împotriva agenților patogeni care provoacă probleme respiratorii.

Adăugarea câtorva picături de ulei esențial de scorțișoară într-un difuzor sau includerea uleiului într-un amestec topic poate ajuta la ameliorarea tusei. Scorțișoara are o aromă caldă și reconfortantă și remarcabile efecte împotriva germenilor care cauzează probleme respiratorii.

” Uleiul de scorțișoară conține o substanță chimică aromatică numită aldehidă cinamică, care are beneficii antimicrobiene, ajutând la reducerea prezenței bacteriilor, ciupercilor și virusurilor nedorite. Aldehida cinamică este considerată un iritant cutanat, așa că cea mai bună metodă de administrare a uleiului de scorțișoară ar fi un difuzor. Poate fi administrat și oral, în formă foarte diluată, cu multă precauție. Pe lângă efectele de protecție a aparatului respirator, uleiul de scorțișoară susține un metabolism sănătos și întărește sistemul imunitar„, arată Kurt Schnaubelt , Ph.D, în Advanced Aromatherapy: The Science of Essential Oil Therapy.

9. Uleiul de tămâie

Există mulți compuși diferiți găsiți în diferite specii de Boswellia. Compoziția uleiului esențial de tămâie se modifică de la o specie la alta și diferă în funcție de climă, condițiile de recoltare și locațiile geografice.Tămâia conține 60-85% rășini (amestecuri de terpene), 6-30% gume (amestec de polizaharide) și 5-9% ulei esențial. Porțiunea de rășină este compusă din triterpene pentaciclice, în care acidul boswellic este grupul funcțional activ. Uleiul esențial este un amestec de monoterpene, diterpene și sesquiterpene.

Uleiul esențial de tămâie are efecte benefice asupra sistemului respirator și a fost folosită în inhalații cu abur, băi și masaje pentru tratarea tusei, catarului, bronșitei și astmului. Acizii boswellici găsiți în tămâie s-au dovedit a fi responsabili pentru inhibarea biosintezei leucotrienelor și, prin urmare, pot reduce și preveni inflamația în multe boli inflamatorii cronice, cum ar fi astmul.

Uleiul esențial de scorțișoară are activități antimicrobiene împotriva diferitelor microorganisme, cum ar fi ciupercile și tulpini bacteriene gram-pozitive și gram-negative, inhibând printre altele Staphylococcus aureus, care poate provoca infecții severe la nivelul plămânilor.

10. Uleiul de oregano

Uleiul de oregano este un ulei esențial din Origanum vulgare și este folosit în întreaga lume pentru diferite produse medicinale și de sănătate. Studiile au indicat că mai mult de 50% din uleiul de oregano constă din compuși fenolici (în primul rând carvacrol și timol). Acest ulei conține, de asemenea, sesquiterpenă, terpinenă, terpineol alcool, flavonoide și alți compuși. Uleiul esențial de oregano este cunoscut pentru proprietățile sale antivirale, antiinflamatorii și antioxidante.

Uleiul de oregano este util în cazul simptomelor gripei, cum ar fi durerile în gât sau musculare, având și efecte antimicobiene remarcabile, putând fi utilizat în afecțiuni ale căilor respiratorii care determină răgușeală și tuse.

Pe lângă cele prezentate, care au beneficiat de multiple studii privind proprietățile lor antimicrobiene și antiinflamatoare, pot fi folosite și alte uleiuri esențiale pentru respirație.

”Uleiurile de cuișoare și de lavandă sunt folositoare pentru starea de convalescență a răcelii. Util este și uleiul esențial de lămâie. Uleiul esențial de oregano trebuie însă folosit cu precauție însă, datorită efectului său de încălzire puternică.”, arată dr. Tatiana Popescu, medic de familie, pe site-ul csid.ro

Următoarele uleiuri esențiale sunt, de asemenea, raportate a fi benefice pentru sănătatea respiratorie: dafin, cardamom, pin, molid, oregano, geranium trandafir, bergamotă, nucșoară, isop, mușețel german, chiparos și melissa.

Pot fi folosite și amestecuri de uleiuri esențiale, precum  eucalipt, dafin, mentă, salvie, cardamom și lămâie, care ajută la combaterea infecțiilor și la controlul tusei.

Un alt amestec de uleiuri esențiale de arbore de ceai, mentă, dafin, cardamom și lavandă oferă o soluție naturală pentru persoanele care suferă de răceală și gripă, sinuzite și alergii. Acest produs acționează ca un anti-alergen, antiseptic și un agent antibacterian, combătând infecțiile și ajutând organismul să elimine toxinele.Amestecul poate fi inhalat direct,  folosind un difuzor sau aplicat pe piept.

Uleiuri esențiale pentru plamâni

O serie de uleiuri esențiale pentru respirație au efecte benefice în cazul unor afecțiuni ale plămânilor, precum pneumonia sau complicațiile altor boli infecțioase. Eucaliptolul sau cienolul din uleiul de eucalipt și din cel de rozmarin are puternice efecte antimicrobiene, putând fi utilizat în lupta împotriva bacteriilor ce provoacă afecțiuni pulmonare. Acesta combate tusea, reduce  inflamația, precum și durerile musculare asociate cu boli gripa.  Carvacrolul din uleiul esențial de oregano și de cimbru este un remarcabil agent antimicrobian, ce poate fi utilizat pentru tratamentul tusei, în bronșite, astm, pneumonie.

”În guturai și chiar gripa cu manifestări bronhopulmonare se recomandă fie uleiuri esențiale, fie infuzii obținute din scorțișoară, cuișoare, boabe de piper negru, măghiran, sovârv, lavandă, coriandru, anason, boabe de ienupăr, flori de tei și de soc. Se pun ingredintele pe care le aveți acasă în părți egale. Se folosește o lingură din acest amestec la o cană cu apă. Se beau una-două căni pe zi. Simptomele ar trebui să dispară după două-trei zile de tratament.”, arată academicianul Ovidiu Bojor.

Cercetările au arătat că utilizarea unui spray care conține un amestec de ulei de eucalipt, mentă, oregano și rozmarin poate ameliora tusea.

”În tusea cronicizată, aromaterapia recomandă balsamul canadian, chiparosul, iarba-mare, conurile de hamei, isopul, iasomia, menta, mirtul, lemnul de santal și Styraxul. Din aceste plante, în lipsa uleiului esențial se pot prepara infuzii dintr-o linguriță de plantă la o cană cu apă. Se beau două-trei căni pe zi.”, precizează Ovidiu Bojor.

Conform unor studii, dintre uleiurile esențiale, cele de scorțișoară și cuișoare au efecte antimicrobiene împotriva S. pneumoniae și, respectiv, S. pyogenes care pot afecta căile respiratorii și plămânii, în vreme ce Moraxella catarrhalis  care provoacă multiple infecții respiratorii prezintă  cea mai mare sensibilitate la uleiul de cimbru.

Uleiuri esențiale pentru căile respiratorii

 Uleiul esențial de mentă conține mentol, care atunci când este inhalat, provoacă o senzație de răceală ce poate calma durerile în gât provocate de gripă sau răceala comună. Acelați ulei relaxează și musculatura bronhiilor, putând ameliora tusea provocată de constricția acestora, la fel ca și uleiul de tămâie.

Uleiurile esențiale de nucșoară, bergamotă și chiparos conțin camfenă, un compus similar camforului.

Când este inhalat, camfena poate avea un efect răcoritor, răcoritor. De asemenea, are proprietăți antioxidante, care pot ajuta la protejarea celulelor de deteriorare și la apărarea germenilor dăunători.

Uleiul de arbore de ceai (Melaleuca) poate inhiba creșterea bacteriilor rele care provoacă infecții ale sinusurilor și probleme respiratorii.

O serie de uleiuri esențiale pentru respirație, precum uleiul esențial de lavandă, cimbru, cuișoare, mușețel, măghiran sau lămâie au dovedit efecte benefice remarcabile în cazul astmului bronșic.

”În bronșite, se recomandă uleiul esențial obținut din Angelică (numai din rădăcini), ulei esențial de anason, busuioc, camfor, eucalipt, cuișoare, brad alb, isop, mentă, lavandă, măghiran, rozmarin, pin, lemn de ceai chinezesc, cimbru.

Pentru laringite și dureri ale căilor respiratorii superioare, aromaterpia recomandă balsamul canadian, uleiul de bergamota, eucalipt, Geranium, ghimbir, isop, lavandă, mirth, alte conifere, salvie, cimbru, lemn de Santhal sau lemn de ceai chinezesc. Din toate aceste uleiuri se prepară în alcool de 70 º o tinctură care să conțină 10 % plantă. Se iau 10-20 picături în puțină apă caldă”, recomandă Ovidiu Bojor.

Cu toate acestea, alți medici recomandă utilizarea cu precauție și sub aviz medical a uleiurilor esențiale în caz de astm bronșic sau  BPOC.

„„… inhalarea particulelor eliberate de unele uleiuri poate declanșa inflamarea căilor respiratorii și simptome de astm. Mirosurile puternice emise de uleiurile esențiale pot conține compuși organici volatili care pot irita plămânii.”, arată Melanie Carver, vicepreședinte al serviciilor comunitare de sănătate pentru Fundația pentru astm și alergii din America.

Uleiuri esențiale pentru nas înfundat

O serie de uleiuri esențiale au efecte benefice în cazul unui nas înfundat, fie că este vorba de o infecție determinată de o răceală, gripă sau sinuzită. Uleiurile esențiale pot reduce simptomele asociate cu congestia nazală, respectiv inflamația, senzația de tensiune și senzațiile dureroase.

Uleiurile cele mai utile în cazul congestiei nazale includ:

Uleiul de mentă

Mulți oameni consideră că inhalarea uleiului de mentă ajută atunci când au sinusurile blocate. Acest lucru se datorează efectului său de răcire. Uleiul de mentă conține mentol care poate ajuta la deschiderea căilor respiratorii și la curățarea mucusului.Studiile de laborator arată că uleiul de mentă poate lupta împotriva bacteriilor, unul dintre factorii declanșatori ai congestiei sinusurilor.

Uleiul de eucalipt

Uleiul de eucalipt pare a fi un remediu alernativ  promițător pentru sinuzită și congestie nazală. Mai multe produse decongestionante eliberate fără prescripție medicală conțin ulei de eucalipt. Acest ulei poate ameliora simptomele răcelii și tusei, inclusiv congestia sinusurilor și înfundarea.

Poate fi folosit pentru inhalații în băile de aburi sau administrat cu ajutorul unui difuzor. 

Uleiul de arbore de ceai

Uleiul de arbore de ceai poate îmbunătăți congestia sinusurilor prin combaterea a două cauze potențiale: bacteriile și virușii. Un compus numit alfa-sabină din uleiul de arbore de ceai are efecte antivirale, antibacteriene și antifungice. Uleiul de arbore de ceai poate reduce, de asemenea, inflamația, ceea ce ar putea ajuta la reducerea umflăturii sinusurilor.

Uleiul de salvie

Uleiul de salvie este un alt ulei esențial care poate combate sinuzita sau congestia cauzată de bacterii, fiind un agent antimicrobian natural remarcabil.

Uleiul de lavandă

Uleiul de lavandă poate îmbunătăți simptomele de  congestie a sinusurilor, reducând durerea și umflăturile.Acest ulei esențial poate avea efecte analgezice sau de calmare a durerii și poate reduce, de asemenea, inflamația.

Uleiul de rozmarin
Rozmarinul este un alt ulei esențial antiinflamator care poate ameliora inflamația sinusurilor, având de asemenea și proprietăți mucolitice.

Cum folosești uleiurile esențiale

În cea mai mare parte, aromaterapia implică inhalarea uleiurilor esențiale prin nas și gură.

”Uleiurile esențiale reprezintă esența plantelor sau fructelor și astfel sunt foarte concentrate, de aceea este bine să nu utilizăm cantități foarte mari ci, mai degrabă, să avem ca măsură picătura. Astfel putem să folosim uleiurile esențiale în apă pentru a fi încălzite și inhalate. De asemenea, le putem pune în difuzor pentru a se evapora și a umple aerul din încăperi cu vapori plăcut mirositori. Niciodată nu folosim uleiuri esențiale în aparatele de aerosoli la copii.”, subliniază dr. Tatiana Popescu.

Uleiurile esențiale sunt foarte puternice, de aceea trebuie folosite cu grijă, diluate, într-un difuzor sau în combinație cu alt ulei topic, pentru a evita reacțiile sau complicațiile. În general, nu se recomandă ingerarea uleiurilor esențiale, iar, dacă sunt administrate pe cale orală, acest lucru se face numai conform recomandărilor medicului și în diluțiile corespunzătoare.

Principalele moduri în care pot fi folosite uleiurile esențiale sunt

  • Prin utilizarea unui difuzor
  • În cazul unei băi de aburi, prin adăugarea câtorva  picături de ulei esențial într-un vas cu apă fierbinte  și inhalarea aburului
  • Prin utilizarea unui ulei carrier (purtător) în care se diluează uleiul esențial, aplincându-se apoi pe piele. Uleiurile esențiale se pot amesteca cu multiple uleiuri purtătoare naturale, inclusiv:ulei de cocos; ulei de masline; ulei de argan; ulei de sâmburi de caise; ulei din semințe de struguri; ulei de susan; ulei de floarea soarelui
  • Prin aplicarea unei comprese calde: se adaugă câteva picături de ulei esențial și o cantitate mică de săpun lichid într-un vas cu apă caldă, se înmoaie un prosop în acest amestec și este plasat pe cap sau pe piept.
  • Prin aplicarea a una sau două picături de ulei esențial pe o batistă sau un șervețel și inspirarea uleiului, ținându-l aproape de gură și nas. Acest lucru poate ameliora unele simptome ale afecțiunilor respiratorii, chiar și atunci când o persoană este în aer liber.

Uleiurile esențiale sunt substanțe puternică, așa că cel mai bine este să se utilizeze inițial în doze foarte mici,  pentru a vedea cum reacționează corpul. Se poate crește încet cantitatea, dacă se observă beneficii și nu apar reacții adverse.

Uleiuri esențiale pentru respirație folosite în difuzor

Cea mai ușoară și simplă modalitate de a administra uleiuri esențiale pentru respirație este prin inhalare, utilizând un difuzor de aromaterapie. Un difuzor cu aer rece folosește aer la temperatura camerei pentru a dispersa uleiul, descompunându-l într-o ceață microfină care este apoi dispersată în aer. Moleculele de ulei vor rămâne apoi suspendate câteva ore,  împrospătând și îmbunătățind calitatea aerului. Proprietățile antivirale, antibacteriene și antiseptice ale uleiurilor ucid bacteriile și ajută la reducerea ciupercilor și mucegaiului. S-a descoperit că uleiurile esențiale, atunci când sunt difuzate, reduc cantitatea de substanțe chimice și metalice din aer și ajută la crearea unei mai mari armonii spirituale, fizice și emoționale.

Un difuzor poate fi folosit pentru multiple uleiuri esențiale pentru respirație, cum ar fi cel de eucalipt, mentă, lavandă, cimbru, arbore de ceai, etc.

S-a dovedit că uleiul esențial de scorțișoară, uleiul de oregano sau cel de cimbru omoară 100% din bacteriile din aer, atunci când sunt difuzate într-un anumit spațiu.

Deși nu este neapărat necesar din punct de vedere tehnic, putând fi înlocuit de alte metode de administrare a uleiurilor esențiale, un difuzor are avantajul că facilitează inhalarea, prin descompunerea uleiurilor esențiale în particule mai mici și mai ușor de inspirat.

Utilizarea unui difuzor de uleiuri esențiale pentru respirație este foarte ușoară  și convenabilă. Pașii de bază presupun:

  • Alegerea uleiului esențial pe care vrei să-l difuzezi.
  • Adăugarea de apă și câteva picături de ulei esențial în difuzor, conform recomandărilor menționate pentru respectivul ulei
  • Pornirea difuzorului și distribuirea aromei în întregul spațiu în care este poziționat acesta

Difuzoarele de uleiuri esențiale pentru respirație sunt portabile, ceea ce reprezintă un avantaj suplimentar permițând inhalarea prețioaselor arome în orice încăpere din casă, la birou sau chiar în călătorii.

Difuzia cu ultrasunete combină avantajele unui umidificator, purificator de aer, atomizor și difuzor de aromoterapie într-unul singur, prin desfacerea unui amestec de uleiuri esențiale și apă în milioane de microparticule pe care le dispersează în aer.

Riscuri și precauții în folosirea uleiurilor esențiale

Când sunt utilizate corect, uleiurile esențiale pot oferi un tratament complementar pentru unele afecțiuni respiratorii. Totuși, ele trebuie utilizate cu anumite precauții, consultând în prealabil medicul, mai ales când este vorba de afecțiuni respiratorii serioase.

Nu lăsa uleiurile esențiale la îndemâna copiilor și nu le administra copiilor sub 2 ani, folosindu-le cu precauție chiar și la copiii mai mari. Uleiurile de camfor și eucalipt pot fi periculoase atunci când sunt înghițite.Diverse surse avertizează că uleiurile esențiale pot fi toxice sau chiar letale atunci când sunt folosite în cantități mari.

„În mod specific, eucaliptul și lavanda eliberează terpene, toluen și benzen. Știm că acești compuși au efecte secundare respiratorii. De exemplu, terpenele pot cauza dificultăți de respirație, senzație de presiune în piept și respirație șuierătoare.”, arată dr. Neha Solanki, MD, pneumolog la Cleveland Clinic Asthma Center din Ohio.

Printre efectele adverse pe care le poate avea administrarea unor uleiuri esențiale se numără:

  • reacții alergice
  • greaţă
  • vărsături
  • diaree
  • probleme cu stomacul
  • oboseală
  • probleme de coagulare, sângerări
  • dureri musculare
  • vertij
  • durere de cap
  • dificultate la inghițire
  • salivație excesivă
  • probleme de atenție și concentrare

Multe uleiuri esențiale, inclusiv cele de mai sus, pot declanșa alergii. Testează o cantitate mică din orice ulei esențial înainte de a aplica doza completă.

Parfumul se află, într-adevăr, pe lista declanșatorilor obișnuiți ai astmului, conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, alături de fumul de tutun, fumul de la arderea lemnului sau a plantelor, mucegaiul, animalele de companie, acarienii de praf și poluarea aerului.

Cu toate acestea, sunt cazuri cand astmul bronșic  poate fi calmat prin difuzarea unui ulei esențial. Experții arată că stresul și anxietatea pot agrava afecțiunile cronice precum astmul și BPOC, iar uleiurile esențiale pot determina o stare de calm și reduce stresul, ceea ce poate avea ca rezultat o respirație mai ușoară.

 Uleiurile esențiale nu trebuie folosite niciodată ca tratament de  bază în cazul astmului și altor afecțiuni respiratorii severe, înlocuind medicația recomandată. Ele sunt doar adjuvante,  atâta timp cât folosești în mod constant medicamentele obișnuite.

Suplimentele, uleiurile esențiale, alte produse pe bază de plante nu sunt monitorizate suficient de agențiile de medicamente și pot exista probleme cu privire la puritatea, contaminarea și calitatea lor. Este întotdeauna înțelept  să te informezi și să ceri sfatul medicului înainte de a utiliza orice plantă, ulei esențial sau supliment.

Surse: