Virusuri gripale: ghid complet de simptome și tratament

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Dr. Olimpia Nicolaescu MD, PhD

Medic primar pneumolog

Medic specialist hematologie clinică

Doctor in științe medicale cu teza "Contribuții la studiul complicațiilor infecțioase pulmonare in sindroamele limfoproliferative maligne", Universitatea de Medicină Și Farmacie "Dr. Carol Davila", 1997


Gripa este una dintre cele mai frecvente infecții respiratorii, o boală infecțioasă cu largă răspândire, cauzată de o serie de virusuri gripale. Pe parcursul unui an, 5-15% din populația Globului poate contacta o infecție gripală.  Epidemiile de gripă sezonieră apar în mod regulat, de obicei în perioadele reci, atât în ​​emisfera nordică, cât și în emisfera sudică, iar în regiunile tropicale pot exista infectări pe tot parcursul anului. Se estimează că epidemiile sezoniere cauzează peste 500.000 de decese pe an în întreaga lume. Decesele apar cel mai frecvent în grupurile cu risc ridicat, inclusiv copiii mici, vârstnicii și persoanele cu afecțiuni cronice de sănătate. De-a lungul anilor au existat și pandemii gripale, începând cu gripa spaniolă, în 1918- 1920 și până la pandemia de gripă porcină din 2009. 

Simptomele gripei variază de la ușoare la severe și includ adesea febră, secreții nazale, dureri în gât, dureri musculare, dureri de cap, tuse și oboseală. Gripa poate evolua spre infecții respiratorii mai grave, cum este pneumonia, care poate fi cauzată de virusul gripal sau de o suprainfecție bacteriană ulterioară. Alte complicații ale gripei includ Sindromul de detresă respiratorie acută, meningita, encefalita și agravarea problemelor de sănătate preexistente, cum ar fi astmul sau bolile cardiovasculare.

Există patru tipuri de virusuri gripale, dintre care principalele responsabile de epidemiile sezoniere sunt virusurile de tip A și cele de tip B. Virusul de tip C provoacă, în general, infecții ușoare, în primul rând la copii. Virusul de tip D se găsește, predominant, la animale (bovine, porcine); poate infesta oamenii, dar nu se știe încă dacă poate provoca boli. La om, virusurile gripale sunt transmise în principal prin picături respiratorii aeropurtate, produse de tuse și strănut. Are loc și transmiterea prin aerosoli, obiecte intermediare și suprafețe contaminate de virus.

Aceste virusuri gripale pot prezenta multiple mutații, rezultând tulpini diferite, iar vaccinurile anti-gripale nu sunt eficiente pentru toate aceste variante și trebuie mereu reînnoite. Articolul de față reprezintă un ghid orientativ privind virusurile care determină gripa, structura și modul lor de acțiune, simptomele pe care le provoacă, precum și tratamentele eficiente în cazul infecției cu virusuri gripale.

Ce structură au virusurile gripale

Virusurile gripale sunt membri ai familiei Orthomyxoviridae, virusuri al căror genom constă din  ARN monocatenar segmentat, cu sens negativ. Sensul negativ al genomului înseamnă că acesta poate fi folosit ca matriță pentru a sintetiza ARN mesager (ARNm), ce permite formarea de noi proteine virale. Virusurile gripale de tip A și B au opt segmente  de genom, care codifică 10 proteine ​​majore cu rol în suprimarea apărării gazdei, virulență și patogenitate. Virusurile tip C și D au șapte segmente de genom care codifică nouă proteine ​​majore.

Virionul (particula completă de virus, incluzând genomul viral, capsida și învelișul proteic) este pleomorf (își poate modifica morfologia, funcțiile biologice sau modurile de reproducere ca răspuns la condițiile de mediu). Virionii pot avea diferite forme: filamentoasă, baciliformă sau sferică. Izolatele clinice tind să fie pleomorfe, în timp ce tulpinile adaptate la creșterea de laborator produc de obicei virioni sferici.

Virionii filamentoși au aproximativ 250 nanometri (nm) pe 80 nm, baciliformi 120–250 pe 95 nm și sferici de 120 nm în diametru. Virionul constă din fiecare segment al genomului legat de nucleoproteine ​​în complexe separate de ribonucleoproteine ​​pentru fiecare segment, toate fiind înconjurate de o membrană cu două straturi lipidice numită înveliș viral.

Există patru genuri din această familie: tipurile A, B, C și Thogotovirus, dintre care numai genurile A și B sunt relevante clinic pentru oameni.  Cele opt segmente de genom ale virusurilor gripale A și B sunt slab încapsidate (învelite) de o nucleoproteină. Capsidele elicoidale ale virusurilor au la capete complexele de polimerază constând în trei proteine ​​polimeraze: PB1, PB2 și PA.  Aceste capside elicoidale sunt înconjurate de o proteină matriceală M1 și de un înveliș bistrat lipidic, format în celula gazdă,  înveliș în care sunt încorporate glicoproteinele de la suprafața virusului: hemaglutinina (HA) și neuraminidaza (NA), precum și proteina matricei M2.

Proteinele M2 formează canale ionice de protoni prin învelișul viral, necesare pentru intrarea și ieșirea virală. Virusurile de tip B conțin o proteină de suprafață numită NB care este ancorată în anvelopă, dar funcția sa este necunoscută.

Diversele mutații care afectează hemaglutinina, una din glicoproteinele de la suprafața virusului, pot determina transformarea unei tulpini virale mai puțin patogene într-una cu patogenitate ridicată.

Proteazele omniprezente, cum ar fi furina, pot scinda o astfel de hemaglutinină mutantă și, în consecință, pot permite răspândirea sistemică a virusului. Acest mecanism transformă, de exemplu, un virus de gripă aviară slab patogen într-un virus de gripă aviară cu patogenitate foarte mare.

Fiind învelite în capsida proteică, diversele virusuri gripale sunt relativ vulnerabil la efectele dăunătoare ale mediului. Sunt, în general, sensibile la solvenții lipidici și detergenți, la căldură și la un pH scăzut, în funcție de tipul de virus. Virusurile gripale de tip A cu hemaglutinina nesegmentată de proteaze sunt mai stabile ( își pierd infecțiozitatea la pH <4,5), față de virusurile cu hemaglutinina clivată (pierderea infecțiozității la pH <5).

Cea mai remarcabilă caracteristică a virusurilor gripale este evoluția lor rapidă, care duce la o mare variabilitate a acestora. Acumularea de mutații punctuale duce la o modificare pas cu pas a proteinelor virusului (mai ales a celor doi antigeni de suprafață, hemaglutinina și neuraminidaza)

Acest lucru este valabil mai ales în cazul virusurilor gripale tip A, care sunt împărțite în mai multe subtipuri.Virusurile gripale tip B nu sunt împărțite în subtipuri.
Mutațiile vor avea ca rezultat o varietate de virusuri hibride, cu caracteristici diferite. Un exemplu este apariția subtipului gripal A/H2N2 în 1957, care a înlocuit virusul gripal A/H1N1, dominant până atunci. O  astfel de mutație a dus la apariția subtipului de gripă aviară A/H5N1, o tulpină cu o patogenitate ridicată. atenție deosebită a fost atrasă publicului de decesele cauzate la oameni de subtipul de gripă aviară A/H5N1, înalt patogenă.

Perioadă de incubație virusuri gripale

Așa cum am precizat, virusurile gripale sunt transmise predominant prin aerosoli, adică picături relativ mari (>5 μm), create în timpul vorbirii, tusei sau strănutului, ce pătrund în mucoase atunci când ne aflăm la o distanță relativ mică de persoana infectată (circa 2 metri). Unele studii susțin că transmiterea ar putea avea loc prin picături de dimensiuni mai mici (sub 5 μm), capabile să rămână în aer pentru perioade mai lungi (transmitere aerogenă). Infectarea poate avea loc prin contact direct cu suprafețele contaminate de virus, deoarece virusurile gripale pot supraviețui ore întregi pe suprafețe neporoase. După infectare, virusurile se reproduc în mucoasa nazală și laringiană. Această replicare afectează și căile respiratorii inferioare pe măsură ce infecția progresează.

Perioada medie de incubație pentru virusurile gripale este de circa două zile, dar poate varia în funcție de mai multe condiții, ajungând la 3-5 zile. După declanșarea gripei, perioada de manifestare a simptomelor poate varia între 2-8 zile. Gripa se transmite de obicei cu o zi înainte de apariția simptomelor până la 5-7 zile după.

virusuri gripale

La adulții sănătoși, virusul este eliminat în 3-5 zile. La copii și la persoanele imunodeprimate, virusul poate fi transmis timp de câteva săptămâni după infecție. Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani sunt considerați cei mai importanți și mai eficienți răspânditori ai gripei.

O varietate de factori favorizează transmiterea gripei, inclusiv temperatură mai scăzută, umiditatea mai scăzută, cantitatea mai mică de radiații ultraviolete solare în timpul iernii,  aglomerația.Virusurile gripale care infectează tractul respirator superior, cum ar fi H1N1, tind să genereze simptome mai ușoare, dar sunt mai contagioase, în timp ce virusurile gripale care infectează tractul respirator inferior, cum ar fi H5N1, tind să provoace afecțiuni mai severe, dar sunt mai puțin contagioase.

Tipuri de virusuri gripale

Există patru tipuri de virusuri gripale, respectiv:

  • Virusuri gripale tip A (IAV), genul Alphainfluenzavirus
  • Virusuri gripale tip B (IBV), genul Betainfluenzavirus
  • Virusuri gripale tip C (ICV), genul Gammainfluenzavirus
  • Virusuri gripale tip D (IDV), genul Deltainfluenzavirus

Virusurile gripale tip A

Virusurile gripale tip A sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de gripă severă, precum și pentru epidemiile sezoniere și pandemiile ocazionale. Aceste virusuri gripale infectează persoane de toate vârstele, dar tind să provoace, în mod disproporționat, forme grave la vârstnici, la copiii foarte mici și la persoanele cu probleme cronice de sănătate.

”Virusul gripal de tip A este unul dintre cele patru tipuri de virus care poate provoca tuse, dureri musculare și dureri în gât. Virusul gripal de tip A este extrem de contagios, se poate răspândi prin tuse, strănut sau vorbire. Oamenii de știință împart gripa de tip A în alte două subtipuri bazate pe proteinele care trăiesc pe suprafața virusului. Aceste proteine, hemaglutinina (H) și neuraminidaza (N), ajută virusul să se atașeze de celulele din corp, provocând infecția.”, precizează dr. Dume Alina, medic specialist medicină internă, pe site-ul medlife.ro

Păsările sunt rezervorul principal al pentru virusurile gripale de tip A, în special păsările acvatice precum rațele, gâștele, păsările de coastă și pescărușii, dar virusul circulă și printre mamifere, inclusiv porci, cai și mamifere marine.

IAV este clasificat în subtipuri pe baza proteinelor virale hemaglutinină (H) și neuraminidază (N). Începând cu anul 2019, au fost identificate 18 subtipuri de hemaglutinină și 11 subtipuri de neruraminidază. Cele mai multe combinații potențiale au fost raportate la păsări, dar H17-18 și N10-11 au fost găsite doar la lilieci. Se știe că numai subtipurile H1-3 și N subtipurile N1-2 au circulat la om.[17]

Subtipurile virusurilor gripale de tip A,  în circulație începând cu 2018 sunt H1N1 și H3N2. Infecțiile cu așa-numitele subtipuri foarte patogenice H5 și H7 pot apărea la găini, dar și la alte tipuri de păsări și provoacă tabloul clinic al ciumei aviare clasice (HPAI), numită adesea și gripă aviară. Cauza este că virusul se poate replica în întregul corp al păsării, ducând la forme de boală cu o rată mare de mortalitate. Din 1977, la om se poate observa o co-circulație a subtipurilor gripei A/H3N2 și A/H1N1, precum și a gripei B. Virusurile umane de subtip H1N2 au fost observate pentru prima dată sporadic în 1977,  iar în 2001/2002, când au provocat focare locale în unele țări.

Virusurile gripale tip B

IBV infectează în principal oamenii, dar au fost identificate și la foci, cai, câini și porci. Virusurile gripale tip B nu are subtipuri precum cele de tip A, dar prezintă două linii antigenic distincte, denumite linii asemănătoare B/Victoria/2/1987 și B/Yamagata/16/1988[1] sau pur și simplu (B/)Victoria(-like). ) și (B/)Yamagata(-like). Ambele variante sunt în circulație la oameni, afectând în mod disproporționat copiii.

Virusurile gripale tip B contribuie la epidemiile sezoniere alături de IAV, dar nu au fost niciodată asociate cu o pandemie.

Virusurile gripale tip C

Ca și tipul B, virusurile tip C se găsesc în principal la oameni, dar au fost detectate și la porci, câini, cămile, bovine și câini. Virusurile gripale tip C sunt subclasificate în șase linii.  Infecția cu virusuri gripale tip C afectează în primul rând copiii și este, de obicei, asimptomatică sau are simptome ușoare, asemănătoare răcelii. Rar pot apărea manifestări mai severe, cum ar fi gastroenterita și pneumonia.

Spre deosebire de virusurile gripale tip A și B, ICV nu a reprezentat un obiectiv major al cercetărilor pentru obținerea de medicamente antivirale și vaccinuri.

Virusurile gripale tip D

Virusurile gripale tip D au fost izolate de la porci și bovine, acestea din urmă fiind rezervorul natural. Infecția a fost observată și la oameni, cai, cămile și rumegătoare mici, cum ar fi caprele și oile. Deși au fost observate infecții sporadice la oameni, nu se știe dacă acest tip de virusuri gripale poate provoca boala propriu-zisă la om.

Virusurile gripale de tip C și D prezintă o rată mai lentă de evoluție antigenică decât cele de tip A și B. Datorită  acestei stabilități antigenice, apar puține linii noi ale acestor virusuri gripale.

Simptomele infecției cu virusuri gripale

O caracteristică clinică a gripei umane este  creșterea bruscă a temperaturii corpului la >38,5 °C, la 1-3 zile după infecție. Alte simptome timpurii includ:

  • dureri de cap
  • dureri de membre
  • stare de oboseală și slăbiciune generală
  • tuse uscată

Febra crescută este principalul simptom ce diferențiază gripa de alte infecții respiratorii.

 „În cazul gripei, febra este înaltă, slab responsivă la tratamentul cu antitermice și de durată, adică minimum 3 zile. În cazul virozei respiratorii, febra este responsivă la tratamentul antitermic, nu este așa înaltă ca în cazul gripei iar durata este mult mai scurtă, undeva la 2 zile, 2 zile și jumătate.”, arată dr.Bogdan Micu, medic specialist boli infecțioase, pe site-ul spitalulbuzau.ro

Infecțiozitatea virală se declanșează cu puțin timp (<24 ore) înainte de apariția simptomelor clinice și persistă de obicei 3-5 zile.

Debutul simptomelor este brusc, iar simptomele inițiale sunt predominant nespecifice, incluzând:

  • Febră
  • Frisoane
  • Cefalee
  • Dureri musculare
  • Senzație generală de disconfort
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Lipsă de energie/oboseală
  • Confuzie

Aceste simptome nespecifice sunt, de obicei însoțite de simptome respiratorii, cum ar fi:

  • Tuse uscată
  • Durere sau uscăciune în gât
  • Voce răgușită
  • Rinoree, congestie nazală

Pot să apară și simptome gastrointestinale, inclusiv greață, vărsături, diaree și gastroenterită, în special la copii.

Simptomele gripei standard durează, de obicei, 2-8 zile. Un studiu din 2021 sugerează că gripa poate provoca simptome de lungă durată, într-un mod similar cu infecția COVID-19 prelungită.

Infecțiile simptomatice sunt, de obicei, ușoare și limitate la tractul respirator superior, dar progresia spre pneumonie este relativ frecventă. Pneumonia poate fi cauzată de infecția virală primară sau de o infecție bacteriană secundară. Pneumonia primară se caracterizează prin:

  • Progresia rapidă a febrei
  • Tuse persistentă
  • Respirație dificilă
  • Hipoxie, care poate provoca cianozarea tegumentelor

Pneumonia este comună în rândul celor care au o boală cardiovasculară subiacentă.

Simptomele pneumoniei secundare se ameliorează în circa 1-3 săptămâni, dar pot să apară ulterior febră recurentă, producție de spută și acumulare de lichid în plămâni.

Cele mai grave complicații ale gripei includ: pneumonia, encefalita, miocardita,

Complicațiile apar în special la pacienții vârstnici cu diferite comorbidități (boli cronice de inimă sau plămâni, tulburări metabolice, cum ar fi diabetul, tulburări imunitare etc.). Astfel de cazuri implică frecvent pneumonie prin suprainfecție bacteriană (de exemplu, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus). Aproximativ o treime din cazurile de pneumonie primară sunt urmate de pneumonie secundară, cel mai frecvent cauzată de S. pneumoniae și Staphylococcus aureus.

Virusuri gripale tip A simptome

Așa cum am precizat mai sus, virusurile gripale de tip A sau virusurile Influenza tip A sunt singurele care pot provoca pandemii. O pandemie de gripă tip A poate să apară atunci când se dezvoltă noi tulpini de virus Influenza A, în urma mutațiilor, iar acesta se răspândește în rândul populației, mai ales al persoanelor cu imunitate deficitară. Cele două subtipuri majore ale virusului gripal de tip A sunt H1N1 și H3N2.

Simptomele gripei de tip A sunt:

  • Febra cu debut brusc
  • Tuse uscata
  • Dureri în gât
  • Dureri musculare
  • Cefalee
  • Rinoree
  • Congestie nazală

Simptomele încep să se amelioreze după câteva zile, maxim o săptămână, dar tusea poate persista o durată mai lungă, de la două săptămâni în sus. Majoritatea oamenilor se recuperează în 3-7 zile, dar virusul gripal tip A poate da și forme severe de boală, care evoluează către pneumonie sau alte complicații, mai ales la persoanele cu o vulnerabilitate imunitară. Categoriile cele mai afectate sunt:

  • Vârstnicii peste 65 de ani
  • Copiii până în 5 ani
  • Persoanele cu boli pulmonare cronice (BPOC, bronșită cronică, astm, fibroză chistică)
  • Persoanele cu boli de inimă
  • Persoanele cu alte afecțiuni cronice (diabet zaharat, boli de ficat sau de rinichi)
  • Persoanele imunodeprimate

Pe lângă pneumonia primară și suprainfecțiile secundare, virusurile gripale tip A pot determina o serie de alte complicații:

  • Sinuzite
  • Otite
  • Miocardită
  • Encefalită
  • Sindrom de Detresă Respiratorie Acută
  • Insuficiență multiorganică
  • Sepsis
  • Agravarea simptomatologiei bolilor cronice

Virusuri gripale tip B simptome

Virusul gripal de tip B infectează în special gazdele umane, determinând, de regulă, simptome mai blânde decât virusurile gripale de tip A. Spre deosebire de acestea, virusul gripal de tip B nu provoacă pandemii, mai ales că suferă mult mai rar mutații genetice.

”Virusurile gripale B nu sunt clasificate în subtipuri, dar pot fi împărțite în linii. Virusurile gripale de tip B care circulă în prezent aparțin fie liniei B/Yamagata, fie B/Victoria.”, se specifică pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății, www.who.int

Simptomele gripei provocate de virusuri gripale tip B sunt similare cu cele induse de virusurile Influenza tip A, dar pot fi mai blânde, cu o ameliorare mai rapidă. Astfel, infecția cu virusuri gripale tip B determină:

  • Congestie nazală
  • Rinoree
  • Dureri de gât
  • Tuse uscată
  • Inflamarea ochilor
  • Stare de oboseală
  • Febră, alternând cu perioade de temperatură corporală redusă

Simptomele gripei de tip B sunt mai puțin severe, existând chiar forme asimptomatice.Totuși, și acest tip de gripă poate evolua spre pneumonie sau poate determina alte complicații, precum bronșită, miocardite, insuficiență respiratorie, etc.

Virusul gripal la copii

Copiii sunt cei mai frecvenți purtători ai virusurilor gripale și sunt principalii răspânditori ai gripei, pe care o pot contacta adesea în comunitate. Gripa la copii poate fi determinată de oricare tip de virusuri gripale, în special de virusurile A și B, dar și de virusurile de tip C, care provoacă forme ușoare, uneori asimptomatice. Copiii sub 5 ani prezintă un risc mai mare de a contracta gripa, deoarece sistemul lor imunitar este insuficient consolidat. Aceasta înseamnă că ei sunt în risc mai mare de a dezvolta complicații grave. Copiii cu afecțiuni medicale cronice sau cei care sunt imunocompromiși prezintă, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta infecții severe sau complicații grave de la gripă.

virusuri gripale

 Copiii mici stau adesea în contact cu alți copii, care pot fi purtători ai virusurilor gripale. Pe de altă parte, ei nu au deprins suficient reguli de igienă riguroase, își ating des nasul, ochii și gura, cu mâinile murdare, bagă diverse lucruri în gură, ating diferite suprafețe, potențial contaminate, nu se spală pe mâini, etc. Astfel, virusurile gripale se răspândesc ușor în comunități precum creșe, grădinițe, școli.
Gripa la copii începe, de obicei, cu febră bruscă, frisoane și tremurături, dureri de cap, dureri musculare, oboseală extremă, tuse uscată și dureri în gât. Pierderea poftei de mâncare este frecventă.

Deși copiii cu gripă pot avea multe simptome comune cu adulții, există câteva diferențe:

Nou-născuții și sugarii pot avea febră mare, fără o cauză aparentă, fără nici un alt simptom

La copiii mici, gripa provoacă fecvent temperaturi de peste 39,5°C și pot apărea convulsii febrile

La copiii mici, gripa este o cauză importantă a crupului (o infecție a gâtului și a corzilor vocale), pneumoniei (infecție pulmonară) și bronșiolitei (infecție a căilor respiratorii minuscule care duc la plămâni).

Tulburările digestive, vărsăturile, diareea și durerile abdominale (de stomac) sunt mai frecvente la copiii mai mici.

Otita și conjunctivita sunt complicații frecvente ale gripei la copii

În unele cazuri, inflamarea mușchilor poate duce la dureri severe de picioare sau de spate

Majoritatea copiilor se recuperează de gripă fără probleme serioase. Febra și durerile musculare durează, de obicei, 2 până la 4 zile, dar tusea și oboseala pot dura 1- 2 săptămâni sau mai mult.

În cazuri rare, gripa poate afecta creierul, provocând convulsii prelungite, confuzie sau lipsă de răspuns. De asemenea, uneori, poate afecta inima. Gripa poate slăbi, de asemenea, sistemul imunitar și poate duce la infecții bacteriene ale urechii, plămânilor sau sinusurilor. Gripa este mai severă la copiii sub 2 ani și la copiii cu anumite afecțiuni cronice.

Consultul medical urgent este necesar la copiii care:

  • au boli pulmonare sau de inimă
  • au boli sau iau un tratament care afectează sistemul imunitar
  • au mai puțin de 3 luni și au o temperatură rectală peste 38,5°C
  • au dificultăți de respirație în stare de repaus, respirație șuierătoare, dureri în piept când respiră sau prezintă tuse cu sânge
  • prezintă semne de deshidratare pronunțată, beau foarte puține lichide și urinează în cantități foarte mici
  • au vărsături de mai mult de 4 ore sau diaree severă
  • sunt constant iritabili și nu se calmează
  • sunt apatici, nu sunt interesați să se joace
  • sunt neobișnuit de somnoroși
  • febra și starea de rău se mențin după  5 zile sau copilul se simțea mai bine și dezvoltă brusc simptome mai grave

De asemenea, reprezintă urgență majoră faptul că:

  • un copil are probleme severe de respirație
  • prezintă cianoză (buze, mucoase, tegumente albastre)
  • este moale sau nu se poate mișca
  • este greu de trezit sau nu răspunde la stimuli
  • are gâtul rigid
  • pare confuz, dezorientat
  • are convulsii

În cazul unei infecții cu virusuri gripale la copii, sunt necesare câteva măsuri precum:

– repaus la pat, asigurarea confortului (copilul trebuie îmbrăcat cu haine ușoare dacă are febră, temperatura camerei trebuie menținută între 20-23 grade Celsius)

– hidratare intensă, pentru a înlocui lichidele pierdute prin transpirație

– mese ușoare, copilul nu trebuie forțat să mănânce, pot fi administrate supe, ceaiuri, iaurturi, etc

– monitorizarea temperaturii și simptomelor respiratorii
Pentru ameliorarea simptomatologiei se pot utiliza acetaminofen (de exemplu, Tylenol, Tempra și Panadol). Ibuprofenul (de exemplu, Advil și Motrin) poate fi utilizat pentru copiii cu vârsta peste șase luni.

Medicamentele eliberate fără prescripție medicală pentru tuse și răceală nu trebuie administrate copiilor cu vârsta mai mică de 3 ani, decât dacă sunt prescrise de medicul pediatru. Tusea ajută la curățarea mucusului de la nivelul căilor respiratorii.  Pentru un copil mai mare, cu o tuse frecventă, uscată, care împiedică somnul, un produs cu dextrometorfan poate ajuta. Decongestionantele și antihistaminicele nu vor opri tusea.

Dacă un sugar are probleme cu hrănirea din cauza nasului înfundat,este importantă curățarea mucusului. Se pot folosi picături pentru nas sau soluție salină, dacă mucusul este foarte gros. Picăturile sau spray-urile pentru nas cu deongestionante oferă doar o ușurare scurtă și nu trebuie utilizate mai mult de 2 până la 3 zile, deoarece congestia nazală se poate agrava. Acestea nu trebuie utilizate la copiii sub 6 ani.

La copii, administrarea de acid acetilsalicilic (aspirină) poate duce la sindromul Reye. Sindromul Reye descrie o tulburare acută a funcției cerebrale și apare ca urmare a leziunilor hepatice.
De asemenea, antibioticele nu sunt utile în cazul gripei și trebuie utilizate numai atucni când copiii dezvoltă complicații bacteriene, cum ar fi infecția urechii sau pneumonia.

Vaccinul antigripal poate fi administrat la copiii de peste 6 luni, în două doze, pentru imunizarea completă.

În cazul copiilor, este importantă deprinderea regulilor de igienă primară, pentru a preveni răspândirea virusurilor gripale. Principalele reguli care trebuie respectate sunt:

  • spălarea eficientă a mâinilor, în special după contactul cu diferite persone posibil infectate sau cu suprafețe potențial contaminate
  • evitarea atingerii gurii, nasului, ochilor
  • spălarea mâinilor după tuse, strănut sau ștergerea nasului
  • copiii trebuie învățați să-și acopere nasul și gura cu șervețele atunci când strănută sau tușesc, să pună imediat șervețele uzate într-un coș de gunoi și să se spele pe mâini după ce și-au șters nasul sau a manipulat șervețele.

Diagnosticul și tratamentul gripei

Diagnosticul bazat pe simptome este destul de precis în perioada epidemiilor sezoniere și trebuie suspectat în cazuri de pneumonie, sindrom de detresă respiratorie acută, sepsis sau dacă apar encefalită, miocardită sau afectarea țesutului muscular.

Deoarece gripa este similară cu alte boli virale ale tractului respirator, este necesar diagnosticul de laborator pentru confirmare. Modalitățile obișnuite de colectare a probelor  pentru testare includ exsudatele nazale și faringiene.

Testarea gripei este recomandată oricărei persoane spitalizate cu simptome specifice, în timpul sezonului gripal, mai ales dacă a intrat în contact cu un caz de gripă.

Metodele de diagnosticare includ culturi virale, teste de detectare a anticorpilor și antigenului și teste pe bază de acid nucleic.
Diferitele virusuri gripale pot fi cultivate într-o cultură de celule sau de ouă embrionate, timp de 3-10 zile, pentru a monitoriza efectul citopatic. Confirmarea finală se poate face prin colorare cu anticorpi (imunocolorare), hemadsorbție folosind globule roșii din sânge sau microscopie cu imunofluorescență, acestea fiind mai sensibile decât culturile tradiționale, cu rezultate în 1-3 zile.

Culturile virale pot fi folosite și pentru a caracteriza virusuri noi, pentru a observa sensibilitatea la medicamentele antivirale, dar sunt relativ lente și necesită abilități și echipamente specializate.

Testele serologice pot fi utilizate pentru a detecta un răspuns de anticorpi la gripă, după o infecție naturală sau vaccinare. Testele serologice comune includ teste de inhibare a hemaglutinării care detectează anticorpi specifici HA, teste de neutralizare a virusului care verifică dacă anticorpii au neutralizat virusul și testele imunoabsorbante legate de enzime. Aceste metode tind să fie relativ ieftine și rapide, dar sunt mai puțin fiabile decât testele pe bază de acizi nucleici.

Testele directe cu anticorpi fluorescenți sau imunofluorescenți (DFA/IFA) implică colorarea celulelor epiteliale respiratorii în probe cu anticorpi specifici gripei marcați fluorescent, urmată de examinare la microscop fluorescent.

Aceste teste pot diferenția între virusurile gripale de tip A și B, dar nu și între subtipurile virale.

Testele de diagnosticare rapidă a gripei sunt o modalitate simplă, cu un cost redus de obținere a unor rezultate rapide, în mai puțin de 30 de minute, deci sunt utilizate în mod obișnuit, dar nu pot face distincția între virusuri gripale tip A și tip B sau între subtipurile virusului gripal tip A. De asemenea, nu sunt la fel de sensibile ca testele pe bază de acizi nucleici.

Testele pe bază de acid nucleic (NAT) amplifică și detectează acidul nucleic viral. Cele mai multe dintre aceste teste durează câteva ore, dar există și  testele moleculare mai rapide. Dintre testele pe bază de acid nucleic, reacția în lanț a polimerazei cu transcripție inversă (RT-PCR) este considerată standardul de aur pentru diagnosticarea gripei, deoarece este rapidă și poate subtipa inclusiv virusul gripal A, dar este relativ costisitoare și mai predispusă la rezultate fals pozitive decât culturile virale.

Tratamentul gripei este simptomatic și de susținere, doar în cazuri severe fiind recomandate medicamente antivirale precum oseltamivir. La persoanele sănătoase, gripa este de obicei autolimitată și rareori fatală, dar poate fi periculoasă în grupurile cu risc ridicat.

”Majoritatea cazurilor de gripă sunt ușoare și simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Este important să rămâneți acasă în primele câteva zile după infectare, să vă izolați pentru a evita răspândirea virusului la alte persoane. În acest timp, beți cât multe lichide și odihniti-va cât mai mult posibil. Ca și medicamente, puteți folosi decongestionante, care ajută la curățarea nasului înfundat și inhibitori de tuse, care pot ușura durerea gâtului provocată de tuse. Aceste medicamente nu tratează virusul în sine și nu pot scurta durata bolii, doar ameliorează simptomele.”, recomandă dr. Dume.

Amantadina (Symmetrel), oseltamivir (Tamiflu) și zanamivir (Relenza) sunt medicamente antivirale care pot lupta împotriva virusurilor gripale. Aceste medicamente pot fi prescrise și persoanelor sănătoase cu gripă severă. Acestea trebuie luate în 48 de ore de la primele simptome pentru a fi eficiente.

ce respir, virusuri gripale

Prevenirea infectării cu virusuri gripale este foarte importantă și presupune:

– respectarea măsurilor igienice, în special a spălării frecvente a mâinilor, timp de minim 20 de secunde

– evitarea contextelor în care este favorizată infecția (zone aglomerate, întâlnirea cu persoane potențial contaminate)

– acoperirea gurii și nasului în timpul strănutului sau tusei

– purtarea preventivă a măștii, în timpul sezonului de gripă, în zonele aglomerate

Vaccinarea anuală este modalitatea primară și cea mai eficientă de a preveni gripa și complicațiile asociate gripei, în special pentru grupurile vulnerabile.Vaccinurile împotriva gripei sunt trivalente sau cvadrivalente, oferind protecție împotriva unei tulpini H1N1, a unei tulpini H3N2 și a uneia sau două tulpini IBV corespunzătoare celor două linii IBV. Sunt utilizate două tipuri de vaccinuri:

  • vaccinuri inactivate
  • vaccinuri gripale vii atenuate (LAIV) care conțin virusuri slăbite

Majoritatea vaccinurilor antigripale sunt inactivate și administrate prin injecție intramusculară. LAIV-urile sunt pulverizate în cavitatea nazală.

virusuri gripale

Virusurile gripale, în special virusul gripal tip A evoluează rapid, astfel încât vaccinurile antigripale sunt actualizate în mod regulat, pentru a se potrivi cu tulpinile gripale aflate în circulație.

Recomandările de vaccinare variază în funcție de țară. Unii specialiști recomandă vaccinarea tuturor persoanelor peste o anumită vârstă, cum ar fi 6 luni, în timp ce recomandarea altora este limitată pentru grupurile cu risc crescut, cum ar fi femeile însărcinate, copiii mici, vârstnicii, persoanele cu boli cronice, pacienții imunodeprimați, lucrătorii din domeniul sănătății, persoane care intră în contact cu pacienți cu risc ridicat.

Surse: