respirația prin intestin

Ce este respirația prin intestin și cum te poate salva când plămânii cedează

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Când auzi pentru prima oară despre respirația prin intestin, s-ar putea să schițezi un zâmbet. Sună a subiect de roman SF sau, cel mult, a farsă științifică. Și totuși, în spatele acestui concept neconvențional, se ascunde o inovație medicală serioasă, care promite să fie soluția de ultimă oră pentru pacienții aflați în insuficiență respiratorie severă.

Imaginează-ți un scenariu de criză, similar cu ce am trăit în timpul pandemiei, când ventilatoarele mecanice erau insuficiente, iar plămânii pacienților nu mai puteau absorbi oxigenul vital. În aceste momente critice, nu ai face absolut orice pentru a menține viața? Exact acesta este contextul care a mobilizat o echipă de cercetători japonezi și americani, conduși de Dr. Takanori Takebe de la Universitatea din Osaka, să exploreze o metodă revoluționară: furnizarea de oxigen direct prin rect, un proces denumit științific Ventilație Enterală (EVA).

Ce este respirația prin intestin

Termenul respirația prin intestin, cunoscut în literatura de specialitate ca venitilare enterală, se referă la un proces prin care oxigenul ar putea fi livrat în sânge prin peretele intestinal, nu prin plămâni. Mai exact, cercetătorii injectează un lichid special (un perfluorocarbon capabil să transporte oxigen) prin rect într-un procedeu asemănător unei clisme. Ideea este ca acest oxigen să difuzeze prin mucoasa intestinală în sânge, oferind astfel oxigenul necesar organismului atunci când plămânii nu pot face asta eficient.

În mod natural, plămânii sunt organul proiectat pentru schimburile de gaze (oxigen și dioxid de carbon). Totuși, când aceștia eșuează – din cauza pneumoniei severe, traumelor, bolilor pulmonare cronice sau altor complicații –, organismul are nevoie de soluții alternative pentru a rămâne „în viață”. Aici intervine conceptul respirației prin intestin.

Inspirația din adâncuri și contextul pandemiei

Interesul pentru acest subiect nu este întâmplător, ci își are rădăcinile în lumea naturală. Dr. Takebe a recunoscut că inspirația a venit din observarea unor specii acvatice care posedă abilitatea unică de a înghiți aer de la suprafață și de a absorbi oxigenul prin intestine, suplimentându-și branhiile pentru a supraviețui în ape cu conținut scăzut de oxigen.

Cercetătorul a mărturisit că, în timpul crizei COVID-19, echipa sa a căutat „animale ciudate care pot prelua oxigenul în moduri mai bune decât noi”. Înțelegând mecanismul prin care anumite creaturi pot folosi tubul digestiv pentru a menține oxigenarea, s-a născut ideea de a reproduce acest fenomen la mamifere și, în cele din urmă, la oameni.

Care este mecanismul științific al respirației enterale

Deși sună ciudat, anatomia permite respirația prin intestin. Rectul și colonul au o rețea vastă de vase de sânge fine, situate chiar sub mucoasa peretelui. Acesta este același motiv pentru care supozitoarele medicale funcționează, permițând absorbția rapidă a medicamentelor în fluxul sanguin.

După cum a explicat Dr. Ryo Okabe, unul dintre co-autorii studiului inițial,

„Rectul are o plasă de vase de sânge fine chiar sub suprafața peretelui său, ceea ce înseamnă că medicamentele livrate prin anus sunt ușor absorbite în fluxul sanguin.”

Cercetătorii au testat două abordări pe modele animale

  1. Oxigenul în stare gazoasă: Această metodă a necesitat o pregătire prealabilă a peretelui intestinal (frecare pentru a subția mucoasa), o tehnică considerată invazivă și inadecvată pentru practica clinică umană.
  2. Oxigenul în stare lichidă: S-a folosit perfluorodecalină, un lichid incolor, de tip perfluorocarbon, deja utilizat în proceduri medicale, care are capacitatea remarcabilă de a dizolva de multe ori mai mult oxigen decât apa. Atunci când acest lichid super-oxigenat a fost administrat ca o clismă, rezultatele au fost spectaculoase. Dr. Takebe și-a amintit de momentul „Aha!” când a văzut sângele venos al porcilor, care era de o culoare închisă, săracă în oxigen, transformându-se într-un roșu aprins, specific sângelui oxigenat.

Respirația prin intestin la oameni

După succesul uimitor din studiile pe animale, care a demonstrat că respirația prin intestin poate salva mamiferele aflate în hipoxie severă, echipa a trecut la prima fază a testelor clinice pe oameni. Obiectivul principal al acestui studiu de Fază Ia a fost stabilirea siguranței și tolerabilității procedurii.

”Acestea sunt primele date umane și rezultatele se limitează strict la demonstrarea siguranței procedeului, nu a eficacității. Dar acum că am stabilit toleranța, următorul pas va fi să evaluăm cât de eficient este procesul în a livra oxigen în sânge.”, subliniază dr. Takebe.

Studiul publicat în prestigioasa revistă Med a inclus 27 de voluntari sănătoși de sex masculin din Japonia. Aceștia au primit doze variind de la 25 mL până la 1.5 L de perfluorodecalină non-oxigenată și au fost rugați să o rețină timp de 60 de minute.

Rezultatele au fost încurajatoare: procedura s-a dovedit a fi sigură și bine tolerată. Douăzeci dintre voluntari au reușit să rețină lichidul pe toată durata de o oră. La cele mai mari volume (1.5 L), unii participanți au raportat disconfort și balonare abdominală, dar nu au fost înregistrate efecte adverse grave. Acest pas a stabilit o bază crucială de siguranță pentru continuarea cercetării.

Respirația prin intestin poate fi un supliment, nu un înlocuitor

Deși perspectiva de a respira prin rect pare radicală, cercetătorii nu o văd ca pe un înlocuitor permanent al plămânilor, ci ca pe un suport de urgență.

Dr. Takebe subliniază potențialul clinic enorm, mai ales pentru situațiile în care metodele convenționale eșuează sau sunt indisponibile. El speră că respirația prin intestin va deveni o punte de salvare:

„Sperăm să suplimentăm suportul respirator invaziv existent, cum ar fi ventilatoarele mecanice sau ECMO [oxigenarea extracorporală cu membrană], pentru a putea înțărca pacienții sau poate pentru a preveni utilizarea unor metode de control respirator atât de avansate.”

Această tehnică ar putea fi crucială pentru pacienții care suferă de Sindromul de Detresă Respiratorie Acută (ARDS), pneumonie severă sau în cazurile în care căile aeriene sunt blocate. Este o soluție relativ ieftină și accesibilă, care ar putea salva vieți în sălile de urgență și în zonele cu resurse limitate.

Pe măsură ce studiile clinice avansează – următorul pas fiind testarea eficacității lichidului cu adevărat oxigenat pentru a vedea cât de mult îmbunătățește nivelul de oxigen din sângele uman – ne apropiem de o schimbare de paradigmă în medicina de urgență.

Așadar, deși e normal să fii surprins de ideea de a respira prin fund, reține că știința nu cunoaște limite în căutarea unor modalități de a te menține în viață.

Surse: