oximetru

Cum alegi un oximetru și de ce diferențele între dispozitive pot influența deciziile clinice în CPAP

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Fie că suferi de o afecțiune respiratorie cronică, urmezi un tratament cu oxigen sau, pur și simplu, vrei să-ți monitorizezi sănătatea acasă, probabil ai folosit sau ai auzit de un oximetru. Acest mic dispozitiv a devenit aproape standard în trusele medicale, mai ales după pandemia COVID-19, când interesul pentru saturația oxigenului din sânge a crescut enorm.

Dar cât de mult poți avea încredere în valorile pe care ți le arată un oximetru? Este diferența între 92% și 95% doar o variație normală sau poate influența o decizie medicală? Și, mai important, sunt toate oximetrele la fel de precise?

Răspunsurile nu sunt atât de simple. Studii recente arată că diferențele între modele de oximetru – chiar și între cele omologate – pot afecta tratamentele, mai ales în cazurile în care se folosește CPAP sau ventilație non-invazivă (NIV). Un model poate semnala hipoxie, altul nu. Asta poate însemna oxigenoterapie inutilă sau, din contră, un tratament amânat.

Articolul de față îți dezvăluie:

  • cum funcționează un oximetru și ce limite are;
  • de ce valorile diferă între dispozitive;
  • ce spun studiile clinice despre impactul acestor diferențe;
  • și cum să alegi un oximetru de încredere, inclusiv variante certificate oferite de Linde Healthcare.

Ce este un oximetru și cum funcționează

Un oximetru — cunoscut și ca pulsoximetru — este un dispozitiv neinvaziv care estimează procentul de hemoglobină saturată cu oxigen (SpO₂) și rata pulsului.

Principiul de funcționare se bazează pe spectrofotometria și pe legea Beer‑Lambert: lumina emisă prin deget sau lobul urechii este absorbită diferit de hemoglobina oxigenată față de cea neoxigenată, iar variația în timp (odată cu pulsul) permite izolarea semnalului arterial.

Atenție: un oximetru nu îți spune nimic despre nivelul de CO₂, pH sau compoziția sângelui (cum ar face o gazometrie arterială).

  • Valorile normale ale SpO₂ la o persoană sănătoasă respirând aer ambiant la nivelul mării se situează între ~ 95‑100 %.
  • Dacă valorile scad între 90‑95 %, poate exista o ușoară hipoxemie.
  • Sub ~ 88 %, este vorba de hipoxemie și necesară intervenția medicală.

Tipuri de oximetre și utilizări

Iată câteva tipuri uzuale de oximetre și situații în care le-ai putea vedea:

  • Oximetru de deget (clip‑finger): cel mai comun; senzorul se plasează pe deget și oferă măsurători instantanee.
  • Oximetru de birou (staționar): conectat la un monitor mai mare, util în spital pentru monitorizare continuă.
  • Oximetru tip inel: senzorul se află flexibil pe un inel care se așază pe deget; ideal pentru măsurări pe durata somnului sau în mișcare.
  • Oximetru transcutanat / oxicapnograf cu sondă pe lobul urechii: folosește un senzor pe lobul urechii; poate fi combinat cu monitorizarea CO₂.

Fiecare tip are avantaje și limitări: un model de birou este robust dar nu mobil, iar un instrument portabil poate fi mai convenabil dar mai predispus la erori de mișcare.

De ce valorile oferite de oximetru pot diferi între modele

Este de la sine înțeles că ai nevoie de un instrument precis. Dar studiile arată că oximetre diferite pot da rezultate suficient de divergente încât să influențeze decizii clinice.

Un studiu recent (Karege et al.) a monitorizat pacienți stabili sub CPAP sau ventilație non-invazivă cu trei dispozitive simultan: un oxycapnograf transcutanat, un oximetru de deget și un inel. Concluzia: diferențele dintre dispozitive pot avea un impact imprevizibil asupra rezultatelor și deciziilor clinice.

Mai mult, un alt studiu pe simulator neonatal a comparat două sisteme de pulsoximetrie comerciale (Nellcor™ și Masimo®). Când condițiile erau dificile (perfuzie redusă, transparență țesut slabă), diferențele medii de eroare în SpO₂ au fost semnificative — peste 1 %.

Un fenomen care a atras recent atenția este că tonul pielii poate influența precizia măsurătorilor. Mai multe studii au documentat că la pacienți cu piele mai închisă la culoare, oximetrele tind să supraestimeze SpO₂, ceea ce poate duce la subadăugarea de oxigen și întârzierea terapiei adecvate.

Un studiu în JAMA Network Open asupra a peste 24.000 de pacienți a confirmat că supraestimarea SpO₂ duce, adesea, la întârzierea recunoașterii nevoii de tratament COVID‑19, cu riscuri mai mari de re-admitere.

Pe scurt: nu toate oximetrele sunt la fel, iar în context clinic — mai ales în situații critice — diferențele contează.

Cum să alegi un oximetru potrivit pentru tine

Dacă vrei să folosești un oximetru personal acasă sau pentru monitorizare la domiciliu, iată câteva criterii utile:

  • Precizie clinică: ideal ±2 % pentru SpO₂ și ±3 % pentru ritm cardiac.
  • Toleranță la mișcare: algoritmi care elimină artefactele de mișcare sunt un mare plus.
  • Sensibilitate la perfuzie scăzută / flux redus: unele modele performează mai bine când circulația periferică este slabă.
  • Claritatea afișajului: cifre luminoase, ușor de citit – util noaptea sau la lumină slabă.
  • Ddurata bateriei, modul de alimentare.
  • Certificări medicale / standarde: verifică dacă modelul este aprobat (CE / FDA) pentru utilizare medicală.

Amintește-ți: chiar și un oximetru bun poate avea margini de eroare în situații speciale (mișcare, perfuzie scăzută, piele pigmentată etc.).

Cum să interpretezi valorile și ce limite ai în minte

Când citești un oximetru, nu te baza orbeste pe cifra afișată. Ia în considerare:

  • Tendința valorilor: mici variații (ex. 96 → 94) pot fi normale, dar scăderi mari trebuie investigate.
  • Simptomele clinice: chiar dacă SpO₂ e „normal”, dacă te simți dificil respirator, caută opinie medicală.
  • Fenomene de artefact: mișcarea, unghii murdare sau lacuite, mâna rece pot altera rezultatul.
  • Pendulări rapide: fluctuații frecvente pot semnala un model de oximetru slab sau condiții instabile de perfuzie.

Dacă un medic sau algoritm clinic se bazează pe praguri fixe (de ex. SpO₂ < 90 %), diferențele între oximetre pot face diferența între tratament și observație — exact mesajul esențial al studiului Karege.

Ce este un pulsoximetru clinic și de ce nu e doar un „gadget”

Un pulsoximetru este un dispozitiv medical neinvaziv care măsoară saturația oxigenului din sângele arterial (SpO₂) și ritmul cardiac, afișând rezultatele în timp real.

Se folosește frecvent în spitale, clinici, dar și acasă – mai ales în cazul persoanelor cu boli pulmonare (astm, BPOC), cardiovasculare, COVID-19, apnee în somn sau pacienți sub oxigenoterapie. Pe lângă determinarea saturației de oxigen, pulsoximetrul este important pentr că:

  • îți oferă un semnal de alarmă când oxigenarea scade,
  • poate ghida tratamentul cu oxigen, CPAP sau NIV,
  • și te ajută să monitorizezi eficiența terapiei.

Pulsoximetre profesionale precum cele de la Linde Healthcare sunt fiabile și certificate medical și oferă o serie de avantaje:

  • pot fi utilizate acasă (auto-monitorizare și îngrijire la domiciliu), dar și în spitale și cabinete medicale.
  • precizie clinică în măsurarea SpO₂ și pulsului,
  • afișaj digital clar, ușor de citit,
  • design compact și portabil,
  • compatibilitate cu adulți și copii (în funcție de model),
  • livrare rapidă și suport profesionist.

Fiind un brand cu tradiție în oxigenoterapie și echipamente respiratorii, Linde asigură un standard ridicat de calitate și conformitate cu reglementările medicale europene.

Pulsoximetrul Nonin PalmSAT® 2500


Pulsoximetrul pentru deget Onyx® Vantage 9590

Utilizează oximetrul cu discernământ

Un oximetru este un instrument esențial, dar nu infailibil. Diferențele între modele nu sunt doar teoretice — ele pot influența deciziile clinice.

Alege un model de calitate, înțelege limitările sale și interpretează valorile în context. Atenție însă: este un instrument de screening și monitorizare, nu de diagnostic. Nu înlocuiește investigații precum gazometria sau evaluările clinice complexe.

Surse: