Ce este o mască de oxigen pentru respirație și când se folosește
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Cu toții am auzit despre masca de oxigen pentru respirație și știm, în mare, când se folosește. Dar există mai multe tipuri de mască de oxigen, în funcție de situațiile care reclamă acest echipament.
La modul general, o mască de oxigen pentru respirație este un accesoriu prin care se transferă oxigenul, gazul necesar respirației, dintr-un rezervor de stocare către căile respiratorii ale unui pacient. Măștile de oxigen pot acoperi doar nasul și gura (mască nazală orală) sau întreaga față (mască integrală). Ele pot fi realizate din plastic, silicon sau cauciuc.
În anumite circumstanțe, o mască de oxigen pentru respirație poate fi înlocuită de canule nazale. În altele, cum este cazul anesteziei sau al ventilației mecanice, masca face parte dintr-un echipament mai complex de susținere a respirației.
În rândurile care urmează vom explica pe larg ce este o mască de oxigen pentru respirație, furnizând detalii despre diferitele situații în care este folosită.
Ce este o mască de oxigen pentru respirație
Sub denumirea de mască de oxigen pentru respirație regăsim orice mască de administrare a oxigenului medical, când este necesară furnizarea sau suplimentarea acestuia. Masca de oxigen este un dispozitiv nelipsit în practica medicală, care permite transportul oxigenului de diferite concentrații de la un rezervor de oxigen către căile respiratorii ale pacientului.
O mască de oxigen pentru respirație are scopul de a asigura un flux controlat de oxigen către pacient, astfel încât să permită restabilirea unei saturații normale de oxigen în sânge și să echilibreze starea pacientului.
Când este necesară o mască de oxigen pentru respirație
O mască de oxigen pentru respirație este necesară în toate situațiile care reclamă furnizarea de oxigen suplimentar către organism. Pot fi situații în care respirația naturală a unui pacient este afectată și este necesară oxigenoterapia sau ventilația mecanică. Masca de oxigen este absolut necesară pentru a furniza oxigenul în situațiile în care capacitatea respiratorie normal este afectată de anumite intervenții medicale (de exemplu, în anestezie). În alte cazuri, cantitatea de oxigen disponibilă este insuficientă pentru respirație (de exemplu la altitudini mari) și poate fi nevoie de furnizare de oxigen printr-o mască de oxigen pentru respirație.
Mască de oxigen pentru respirație în oxigenoterapie
Terapia cu oxigen sau oxigenoterapia ajută persoanele cu boli pulmonare sau probleme de respirație să obțină oxigenul necesar pentru ca organismul să funcționeze. funcționa. Acest oxigen este suplimentar față de ceea ce pacientul poate inspira din aerul înconjurător.
”Oxigenoterapia sau terapia cu oxigen reprezintă o metodă de ameliorare a stărilor de hipoxie (condiție patologică, caracterizată prin aportul unei cantități insuficiente de oxigen la nivelul țesuturilor din organism), frecvent utilizată în cadrul programelor de prim-ajutor acordate în cazul stopului cardio-respirator sau în alte afecțiuni severe, care are rolul de a creşte concentrația de oxigen în aerul inspirat.”, arată asist.univ.dr.Ana Adriana Trușculescu, medic specialist pneumolog, pe pneumocontrol.ro
Scopul terapiei cu oxigen este de a menține niveluri adecvate de oxigen pentru a gestiona hipoxia suspectată sau confirmată. Semnele și simptomele hipoxiei includ neliniște, anxietate, dezorientare, confuzie și oboseală.
Din cauza afectării plămânilor, pacienții cu hipoxie au o saturație a oxigenului în sânge inferioară celei indicate pentru buna funcționare a organismului. Oxigenoterapia are ca țintă creșterea saturației de oxigen până la niveluri acceptabile. Saturația periferică de oxigen (SpO2) țintă pentru majoritatea pacienților cu boli acute este de 94% până la 98%. La pacienții cu boală pulmonară obstructivă ținta este de 85% până la 92%.
Oxigenul suplimentar este livrat din rezervoare speciale, prin intremediul unei măști de oxigen sau al unor canule nazale.
Sunt disponibile două tipuri de sisteme de livrare a oxigenului: cu debit mare și debit scăzut. Selectarea tipului de oxigenoterapie se bazează pe nevoia pacientului, severitatea hipoxemiei și procesul bolii. Oxigenul folosit în oxigenoterapie este clasificat ca un medicament și, în cantități prea mari, poate fi dăunător pacientului și poate determina dependență de oxigen. Din aceste motive, oxigenoterapia este monitorizată îndeaproape.
Ce fel de mască de oxigen pentru respirație se folosește în oxigenoterapie
Masca de oxigen pentru oxigenoterapie este ușoară, transparentă și atașată folosind o bandă elastică sau bucle pentru urechi.
O mască de oxigen pentru respirație este transparentă pentru a permite ca fața să fie vizibilă pentru evaluarea pacientului de către medici și pentru a reduce senzația de claustrofobie experimentată de unii pacienți atunci când poartă un astfel de dispozitiv.
Marea majoritate a pacienților operați vor purta, la un moment dat, o mască de oxigen pentru respirație. Ei pot purta alternativ o canulă nazală, dar oxigenul livrat în acest mod este mai puțin precis și limitat în concentrație.
Când este necesară oxigenoterapia
O mască de oxigen pentru respirație poate fi folosită în oxigenoterapie în mai multe situații, inclusiv:
- Astm, bronșită sau emfizem pulmonar
- Boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
- Fibroză chistică
- Insuficienţă cardiacă
- Cancer pulmonar sau alte tipuri de cancer
- Pneumonie
- Fibroză pulmonară
- Apneea în somn, când oxigenoterapia poate fi folosită ca alternativă la CPAP sau împreună cu CPAP
Medicii prescriu terapia cu oxigen atunci când nivelul de oxigen scade sub 88%. Pentru a determina nivelul de oxigen din sânge sunt folosite diverse dispozitive sau teste precum
- Pulsoximetria
- Testarea gazului din sângele arterial
- Testele funcției pulmonare, cum ar fi spirometria
Simptomele unui nivel scăzut de oxigen, care poate necesita oxigenoterapie și folosirea unei măști de oxigen includ:
- Dificultăți de respirație
- Tentă albăstruie pe piele, buze și unghii
- Oboseală extremă
- Dureri de cap severe
- Tuse sau respirație șuierătoare
- Puls și ritm cardiac rapid
- Confuzie
Tipuri de mască de oxigen pentru respirație
Așa cum am specificat, oxigenoterapia poate include terapie cu oxigen cu debit scăzut sau terapie cu oxigen cu debit crescut. Tipul de mască de oxigen pentru respirație poate să difere, în funcție de tipul de terapie.
Terapia cu oxigen cu debit scăzut
În cazul acestui tip de oxigenoterapie pot fi folosite mai multe tipuri de mască de oxigen pentru respirație:
Mască simplă de față
Aceasta este destinată pentru terapia cu oxigen pe termen scurt, cu debit scăzut, la pacienții care pot respira normal, dar necesită un aport mai mare de oxigen.
Este o mască transparentă din plastic, plasată pe fața pacientului cu o curea elastică pentru a o fixa. Corpul măștii stochează oxigen între respirațiile pacientului. Deschiderile laterale situate pe fiecare parte a măștii permit aerului din cameră să se amestece cu oxigenul furnizat și permit aerului expirat să fie expulzat. Procentul de oxigen furnizat variază, în funcție de rata și profunzimea respirației pacientului.
Măștile simple de O2 acoperă nasul și gura, formând un rezervor de aer de 100 până la 200 ml. Acest design permite creșteri ale concentrației de oxigen la 50% până la 60%, cu debite de O2 de 5 până la 6 l/minut.
Debitele ceva mai mari evită reinhalarea CO2. Creșterea debitului la mai mult de 8 L/minut oferă puțin avantaj în ceea ce privește creșterea concentrației de oxigen.
Utilizarea unei măști simple, cu un debit mai mic de 5 L/min, face ca volumul măștii să acționeze ca spațiu mort și provoacă reinhalarea dioxidului de carbon.
Utilizarea măștii de față permite umidificarea gazului și, prin urmare, reduce uscarea mucoaselor. Dezavantajele acestor măști includ un risc crescut de aspirație gastrică la pacienții somnolenți sau letargici. Unii pacienți consideră masca inconfortabilă și au, chiar, o senzație de claustrofobie. În plus, masca necesită îndepărtarea atunci când pacientul mănâncă sau bea și pentru toaleta pulmonară.
Mască de reinhalare parțială
O mască de reinhalare parțială este o mască de față, cu o pungă rezervor care furnizează concentrații moderate până la mari de oxigen. Este necesară o inspecție frecventă a pungii rezervor pentru a asigura menținerea volumului acesteia. Dacă este dezumflată, aerul expirat se adună în pungă, ceea ce are ca rezultat reinhalarea unei cantități mari de dioxid de carbon expirat de către pacient.
Deschiderile laterale de pe ambele părți ale măștii evacuează aerul expirat și permit aerului din cameră să intre în mască la inspirație. Procentul de oxigen furnizat variază, în funcție de rata și adâncimea respirației pacientului.
Mască de respirație cu rezervor pentru concentrații mari de oxigen
Această mască prezintă o supapă inspiratorie unidirecțională, deasupra pungii rezervor și o supapă expiratorie unidirecțională care acoperă unul dintre porturile laterale de pe mască.
În timpul inhalării, supapa de expirare de deasupra orificiului lateral se închide, împiedicând aerul să pătrundă în mască, în timp ce supapa de inspirație din partea de sus a pungii rezervor se deschide, furnizând oxigen pacientului.
În timpul expirației, supapa de expirare se deschide permițând aerului expirat să iasă din mască, în timp ce supapa de inspirație se închide, împiedicând aerul expirat să intre în punga rezervorului.
Portul de expirație deschis este o caracteristică de siguranță, concepută pentru a permite aerului să pătrundă în mască dacă sursa de oxigen eșuează.
Cu toate acestea, această caracteristică poate duce, uneori, la diluarea oxigenului inspirat. Procentul de oxigen furnizat variază, în funcție de rata și profunzimea respirației pacientului.
Măștile de oxigen cu rezervor se folosesc pentru pacienții cu probleme respiratorii grave, aflați în stare critic, pentru a asigura un aport ridicat de oxigen, fără riscul reinspirării unor gaze sau al aerului ambiental. Sunt utilizate în secțiile de terapie intensivă și în asistența de urgență.
Terapia cu oxigen cu debit mare
Sistemele cu debit mare scad antrenarea aerului din cameră, care poate dilua fracțiunea de oxigen inspirat.
Mască de oxigen pentru respirație tip Venturi
O mască Venturi este un dispozitiv în formă de con, cu porturi de antrenare de diferite dimensiuni la bază. Porturile de antrenare se ajustează pentru a furniza diferite concentrații de oxigen.
Această mască este utilă deoarece oferă pacientului o concentrație precisă și constant de oxigen, în funcție de necesitățile acestuia. Fiecare concentrație de oxigen furnizată este codificată de o anumită culoare (concentrații de 24%, 28%, 35%, 40% sau 60% oxigen). Prin intermediul culorilor este facilitată ajustarea precisă a debitului de oxigen necesar.
Cum este conectată masca de oxigen la restul echipamentului
O mască de oxigen pentru respirație este conectată prin intermediul unor furtunuri sau tuburi de rezervorul care asigură alimentarea cu oxigen.
Furtunurile au un diametru mai mare decât tuburile și pot permite un flux mai mare de oxigen.
Când se folosește un furtun, acesta poate avea un design nervurat sau ondulat, pentru a permite îndoirea, prevenind în același timp răsucirea și întreruperea fluxului de oxigen.
Cantitatea de oxigen livrată din rezervorul de stocare către masca de oxigen este controlată de o supapă numită regulator.
Unele tipuri de măști de oxigen au o pungă de respirație din plastic sau cauciuc atașată la mască sau un furtun de alimentare cu oxigen pentru a stoca o cantitate de oxigen pentru a permite respirația profundă, fără risipă de oxigen, cu utilizarea unor regulatoare de debit simple fixe.
Oxigenul vine sub formă de gaz sau lichid. Sistemele de oxigen pot fi mari și staționare sau mici și portabile.
Tipurile de sisteme de administrare a terapiei cu oxigen includ:
- Gaz comprimat: Un cilindru mare, metalic, stochează oxigen sub presiune 100%. Cilindrul are un regulator pentru a controla fluxul de oxigen.
- Oxigen lichid: un recipient asemănător unui termos stochează oxigenul pur sub formă de lichid foarte rece. Când este eliberat oxigenul, lichidul se transformă într-un gaz care este inspirat. Se poate găsi și în recipiente mai mici, portabile.
- Concentratoare de oxigen: acest dispozitiv electric sau alimentat de baterii trage aerul din cameră. Apoi separă și comprimă oxigenul din aer, îndepărtând în același timp azotul. Concentratorul asigură un aer purificat.. Concentratoarele sunt cel mai ușor sistem portabil, cu care se poate călători.
Din ce este făcută o mască de oxigen
O mască de oxigen pentru respirație poate fi făcută din mai multe materiale:
- din plastic
- din silicon
- din cauciuc
Măștile medicale de oxigen din plastic sunt utilizate în principal de furnizorii de asistență medicală pentru terapia cu oxigen, deoarece sunt de unică folosință și reduc astfel costurile de curățare și riscurile de infecție. Designul măștii poate determina acuratețea oxigenului livrat în multe situații medicale diferite care necesită tratament cu oxigen.
Măștile de oxigen din silicon și cauciuc sunt mai grele decât măștile de plastic. Acestea sunt concepute pentru a oferi o etanșare bună, pentru utilizare de lungă durată de către aviatori, subiecții de cercetare medicală, în camera hiperbară și de către alți pacienți care necesită administrare de oxigen pur, cum ar fi în cazul intoxicației cu monoxid de carbon sau în boala de decompresie.
Supapele din interiorul acestor măști strânse controlează fluxul de gaze în și din măști, astfel încât reinhalarea gazului expirat este minimizată.
Mască de oxigen pentru anestezie
Măștile de anestezie sunt măști de față concepute pentru a administra gaze anestezice și oxigen unui pacient, prin inhalare. Măștile de anestezie sunt fie din silicon antistatic, fie din cauciuc, deoarece o scânteie de electricitate statică poate aprinde unele gaze anestezice. O mască anestezică poate fi din cauciuc negru sau din silicon transparent.
Măștile de anestezie se potrivesc peste gură și nas și au un sistem de furtun dublu.
Un furtun transportă gazul anestezic inhalat către mască, iar celălalt aduce gazul anestezic expirat înapoi la aparat. Măștile de anestezie au hamuri și curele pentru cap în 4 puncte pentru a se potrivi în siguranță pe cap și pentru a ține fixă, în timp ce anestezistul controlează gazele și oxigenul inhalat.
O mască anestezică asigură ventilația în situații critice în care respirația pacientului este redusă temporar. Aceasta permite efectuarea de proceduri medicale. inclusiv ventilația artificială, administrarea gazului anestezic și tratamentul de urgență al pacienților în stare gravă.
Mască de oxigen pentru ventilația mecanică
Ventilația mecanică este o formă de susținere a vieții care ajută un pacient să respire, atunci când acesta nu o poate face singur, de exemplu în cazul unei intervenții chirurgicale sau al unei afecțiuni foarte grave.
Deși ventilația mecanică nu tratează în mod direct bolile, ea poate stabiliza organismul, permițând administrarea tratamentelor care ajută corpul să se recupereze.
Un ventilator are mai multe funcții:
- Oferă oxigen plămânilor
- Ajută la eliminarea dioxidului de carbon din plămâni
- Oferă presiune pentru a împiedica să se prăbușească alveolele pulmonare
Intubația și ventilația mecanică au loc adesea împreună, dar nu sunt la fel. Ventilatoarele mecanice moderne folosesc presiune pozitivă pentru a împinge aerul în plămâni. Ventilația cu presiune pozitivă poate fi invazivă sau neinvazivă.
În cazul ventilației invazive, este introdus un tub la nivelul gurii ( intubare) sau traheei (traheostomie) , pentru a asigura pătrunderea aerului, apoi tubul este conectat la un ventilator.
În ventilația neinvazivă, conectarea la ventilator se poate face printr-o mască de oxigen pentru respirație, fără ca pacientul să fie intubat. Curelele țin masca fixată la nivelul capului, iar ventilatorul împinge aerul în plămâni.
Alte tipuri de mască de oxigen pentru respirație
Mască de oxigen pentru altitudine
Oxigenul suplimentar este necesar pentru a zbura mai mult de 30 de minute, la altitudini de 3.800 m sau mai mari, precum și pentru un zbor mai scurt la altitudini de peste 4.300 m.
Majoritatea aeronavelor comerciale sunt echipate cu măști de oxigen pentru a fi utilizate atunci când presurizarea cabinei eșuează.
În general, aeronavele comerciale sunt presurizate, astfel încât aerul din cabină să fie la o presiune echivalentă cu cel mult 2.400 m altitudine, când se poate respira normal fără o mască de oxigen. Dacă presiunea oxigenului din cabină scade sub un nivel de siguranță, riscând hipoxie, compartimentele care conțin măștile de oxigen se vor deschide automat, fie deasupra, fie în fața scaunelor pasagerilor și ale echipajului, precum și în toalete.
Piloții și echipajele care zboară la altitudini mari folosesc trei tipuri principale de măști de oxigen:
- mască cu flux continuu,
- mască cu cerere de diluare
- mască cu cerere de presiune
Persoanele care locuiesc în zone de mare altitudine sau vizitează astfel de zone pot avea nevoie și de oxigen suplimentar, inclusiv alpiniștii.
Nivelurile de oxigen din aer sunt mai scăzute în locațiile de mare altitudine, ceea ce poate duce la rău de altitudine.
Din cauza frigului sever și a condițiilor dure, măștile de oxigen pentru utilizare la altitudini extreme trebuie să fie robuste și eficiente. Rezervoarele de stocare a oxigenului utilizate sunt fabricate din metale ușoare, de înaltă rezistență și sunt acoperite cu fibre de înaltă rezistență, cum ar fi kevlarul. Aceste sisteme sunt utilizate în general la peste 7.000 de metri.
Mască cu oxigen pentru serviciile de urgență
Pompierii și lucrătorii serviciilor de urgență folosesc măști faciale complete, care oferă aer de respirație, precum și protecție pentru ochi și față. Aceste măști sunt, de obicei, atașate la un rezervor purtat pe spatele persoanei și sunt numite aparate de respirație autonome Aparatele cu circuit deschis nu furnizează, în mod normal, oxigen, deoarece nu este necesar și constituie un pericol de incendiu.
Dispozitivele cu circuit închis, pentru respirație, furnizează, de obicei, oxigen, deoarece aceasta este cea mai ușoară și cea mai compactă opțiune și utilizează un mecanism mai simplu decât alte tipuri de dispozitive de respirație.
Mască de oxigen pentru scafandri
Scafandrii folosesc oxigen pur doar pentru decompresie accelerată sau de la respiratoarele cu oxigen la adâncimi mici, unde riscul de toxicitate acută a oxigenului este acceptabil. Alimentarea cu oxigen în timpul decompresiei în apă se face prin reinhalator, regulator de scufundare cu circuit deschis, mască integrală sau cască de scufundare.
Mască de oxigen pentru respirație și CPAP
Terapia CPAP pentru apneea în somn și oxigenoterapia nu sunt interschimbabile și nu pot fi înlocuite cu ușurință unele cu altele. Cu toate acestea, în unele cazuri specifice, terapia cu oxigen poate fi un tratament alternativ pentru persoanele cu apnee obstructivă în somn, care nu tolerează utilizarea unui aparat CPAP.
Aparatele CPAP sunt mult mai indicate decât oxigenul suplimentar pentru tratarea apneei în somn.
Uneori, terapia CPAP poate fi combinată cu oxigenoterapia.
Găsirea accesoriilor potrivite poate ajuta la atenuarea efectelor secundare ale combinării terapiilor cu CPAP și oxigen.
Un umidificator încălzit, de exemplu, adaugă umiditate aerului sub presiune și poate ajuta la ameliorarea iritației sinusurilor.
Alegerea măștii potrivite poate ajuta, de asemenea, la prevenirea iritației pielii, a scurgerilor și a altor probleme comune.
Aparatele CPAP pot fi utilizate fie cu un rezervor de oxigen, fie cu un concentrator de oxigen.
Concentratoarele de oxigen transformă aerul obișnuit în aer îmbogățit cu oxigen, prin eliminarea azotului.
Rezervoarele de oxigen stochează oxigenul sub formă gazoasă sau lichidă. Utilizatorii pot alege între rezervoare mai mari, destinate utilizării la domiciliu și rezervoare mai mici, portabile.
În funcție de modelul de mască CPAP, poate fi atașat furtunul rezervorului de oxigen sau al concentratorului la un port din mască. În caz contrar, se poate atașa tubulatura de oxigen la furtunul CPAP, cu un mic accesoriu, numit conector de purjare.
Dacă masca CPAP are un port de oxigen, ghidul de utilizare va cuprinde și instrucțiuni detaliate despre folosirea acesteia în oxigenoterapie.
Surse:
- https://pneumocontrol.ro/pagini/oxigenoterapia
- https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/23194-oxygen-therapy
- https://en.wikipedia.org/wiki/Oxygen_mask
- https://elsevier.health/en-US/preview/oxygen-therapy-nasal-cannula-or-oxygen-mask
- https://www.sciencedirect.com/topics/nursing-and-health-professions/oxygen-mask
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/1864119
- https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/15368-mechanical-ventilation
- https://www.sleepapnea.org/cpap/using-a-cpap-machine-with-oxygen/