criza de hipoglicemie

Criza de hipoglicemie nu bate la ușă: cum sa te asiguri ca nu te ia prin surprindere

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Atunci când nivelul glucozei în sânge scade sub 70 mg/dl vorbim despre hipoglicemie, o condiție medicală care apare frecvent la persoanele cu diabet. Dacă nivelul glicemic continuă să scadă, încep să apară o serie de semne și simptome. La valori sub 50 mg/dl se poate instala criza de hipoglicemie care necesită tratament de urgență.

Îngrijorător la criza de hipoglicemie sau hipoglicemia severă este faptul că uneori apare brusc, fără simptome prealabile observate de pacient. La diabetici, poate fi vorba de o reacție la insulină sau șoc insulinic, dar poate apărea și la persoanele care nu iau insulină. În cazul unei crize de hipoglicemie simptomele pot fi severe, ajungând până la pierderea conștienței, leziuni ale creierului și ale organelor sau chiar deces, în cazuri extreme.

Întrucât criza de glicemie poate apărea fără manifestări prealabile semnificative, este important ca pacienții cu diabet sau cei care au avut hipoglicemie severă în istoric să monitorizeze cu atenție nivelul zahărului în sânge. De asemenea, trebuie să învețe să fie atenți la semne subtile care pot premerge criza de hipoglicemie și să cunoască măsurile necesare în caz de declanșare a crizei.

În rândurile următoare vom trece în revistă informații importante legate de declanșarea și recunoașterea hipoglicemiei severe, precum și de tratamentul imediat al unei astfel de crize.

Ce este criza de hipoglicemie

Conform American Diabetes Association, hipoglicemia severă, care poate fi denumită și reacție la insulină sau șoc insulinic, apare atunci când glicemia scade periculos de mult. Criza hipoglicemică poate apărea mai rar și la persoanele care nu iau insulină.
Hipoglicemia poate fi ușoară, moderată sau severă, în funcție de glicemia și starea persoanei.

  • Hipoglicemie de nivel 1 (ușoară): Glicemia este mai mică de 70 mg/dl, dar este de 54 mg/dl sau mai mare.
  • Hipoglicemie de nivel 2 (moderată): Glicemia este mai mică de 54 mg/dl.
  • Hipoglicemie de nivel 3 (severă): dacă glicemia contină să scadă, ajungând la valori sub 50 și chiar sub 40 mg/dl, persoana poate intra în criză hipoglicemică, caracterizată prin modificări mentale și fizice semnificative. Poate avea nevoie de ajutorul altei persoane sau de intervenție medicală de urgență.

”Hipoglicemia severă apare de regulă la o glicemie mai mică de 40 mg/dl, însă pragul poate merge atât în sus, cât și în jos, în funcție de gradul de sensibilitate cerebrală a fiecărui individ.”, subliniază dr. Petrache, medic specialist în diabet zaharat, nutriție si boli metabolice pe diabet-si-nutritie.ro

Hipoglicemia severă este cel mai adesea observată la pacienții care au diabet și sunt supuși unei intervenții farmacologice. În cadrul acestui grup, pacienții cu diabet zaharat de tip 1 au o probabilitate de 3 ori mai mare de a experimenta hipoglicemie decât pacienții cu diabet zaharat de tip 2 atunci când primesc tratament.

La pacienții care nu au diabet, hipoglicemia este mai puțin frecventă. Totuși, atunci când apare, există câteva cauze majore ale hipoglicemiei: farmacologice, alcoolice, boli critice, deficiențe hormonale contrareglatoare și tumori ale celulelor non-insulare.

Hipoglicemia severă poate pune viața în pericol, dar cu strategiile potrivite, este gestionabilă.

Cine este în risc de hipoglicemie severă

  • Persoanele care iau medicamente care reduc glicemia (insulină, sulfoniluree sau meglitinide)
  • Persoanele cu antecedente de hipoglicemie severă

Pacienții cu diabet zaharat trebuie să contacteze medicul dacă încep să aibă episoade hipoglicemice frecvente, deoarece este posibil să fie nevoie să se facă ajustări ale regimului de medicație, ale planurilor de masă sau chiar ale regimului de exerciții/activitate.

Persoanele non-diabetice care prezintă semne sau simptome de hipoglicemie ar trebui să contacteze medicul lor pentru a evalua situația în continuare.

Cauzele crizei de hipoglicemie

Medicamentele sunt cea mai frecventă cauză a hipoglicemiei. Majoritatea cazurilor de hipoglicemie apar la pacienții cu diabet zaharat care urmează o intervenție terapeutică cu meglitinide, sulfoniluree sau insulină.

Utilizarea metforminei, a agoniștilor receptorilor peptidei-1 de tip glucagon (GLP-1), a inhibitorilor cotransportorului de sodiu-glucoză 2 (SGLT-2) și a inhibitorilor dipeptidil peptidazei-4 (DPP-4) duce foarte rar la hipoglicemie.

Dacă medicația crește prea mult nivelul de insulină, glicemia poate scădea exagerat.

Hipoglicemia poate apărea și la persoanele care nu mănâncă suficient, sar peste mese, consumă mult alcool sau fac exerciții intense.  

Pacienții non-diabetici cu funcție hepatică intactă rareori prezintă hipoglicemie à jeun din cauza măsurilor preventive contrareglatoare. Un episod de hipoglicemie reală la un pacient non-diabetic ar putea fi cauzat de cauze iatrogene, cum ar fi utilizarea illicită a insulinei. Alte cauze potențiale ale hipoglicemiei sunt bolile grave, alcoolul, deficitul de cortizol sau malnutriția.

De exemplu, în stările de boală critică, boala hepatică în stadiu terminal, sepsis, înfometare sau insuficiență renală, utilizarea glucozei depășește aportul de glucoză, glicogenoliza sau gluconeogeneza. Acest dezechilibru poate provoca hipoglicemie.

Deficiențele hormonale contrareglatoare pot apărea în stările de insuficiență suprarenală.

Tumorile celulelor non-insulare pot provoca, de asemenea, hipoglicemie prin creșterea secreției de factor de creștere asemănător insulinei 2 (IGF-2).

 IGF-2 crește utilizarea glucozei, ceea ce poate duce la hipoglicemie.

Insulinoamele sunt tumori ale celulelor insulare hiperfuncționale asociate cu creșterea secreției de insulină. Acestea pot pune viața în pericol și se manifestă în principal prin hipoglicemie matinală à jeun. Deși aceste tumori sunt rare, ele ar trebui luate în considerare în investigarea cazurilor suspectate.

Ce simptome are criza de hipoglicemie

Criza de hipoglicemie poate să apară pe neașteptate, fără semne și simptome marcante. Astfel, este posibil ca unele persoane să nu simtă nici o schimbare în starea fizică și să nu fie conștiente că glicemia lor este scăzută. Aceasta este o afecțiune rară numită „lipsa de conștientizare a hipoglicemiei”, frecventă la pacienții care iau insulină și au niveluri cronic scăzute de glucoză în sânge.

În studiile de cercetare în condiții controlate, simptomele autonome încep la sau sub un nivel de glucoză plasmatică de aproximativ 60 mg/dl, în timp ce simptomele sistemului nervos central apar la sau sub un nivel de glucoză de aproximativ 50 mg/dl.

Dacă sunt prezente, unele semne și simptome precoce ale hipoglicemiei pot include:

  • Transpirații sau piele rece și umedă
  • Tremurături sau amețeli
  • Durere de cap
  • Ritm cardiac rapid

Creșterea activității autonome ca răspuns la glicemia scăzută poate provoca, de asemenea, greață, senzație de căldură, anxietate, palpitații și, eventual, foame și parestezii.

Pe măsură ce glicemia continuă să scadă, pot apărea și alte semne și simptome, cum ar fi:

  • Modificări de comportament, cum ar fi confuzie, iritabilitate sau somnolență
  • Senzații de anxietate
  • Probleme de vorbire
  • Probleme de vedere, cum ar fi vederea dublă sau încețoșată

Semne și simptome ale hipoglicemiei severe includ:

  • Stare mentală alterată
  • Leșin sau pierderea cunoștinței
  • Slăbiciune extremă
  • Confuzie
  • Convulsii
  • Comă

Complicații hipoglicemie severă

Dacă este lăsată netratată prea mult timp, hipoglicemia severă poate duce la leziuni ale creierului sau ale organelor sau chiar la deces.

Complicațiile hipoglicemiei netratate pot duce la consecințe neurologice grave, cum ar fi convulsii, leziuni cerebrale și chiar deces.

Reacțiile severe la insulină pot fi fatale, așa că este esențial să se contacteze imediat serviciul de urgență atunci când o persoană este dezorientată sau inconștientă.

Hipoglicemia severă sau prelungită poate pune viața în pericol, iar la pacienții cu diabet zaharat există o corelație cu o mortalitate crescută.

Studiile arată că episoadele repetate de hipoglicemie severă pot avea un efect major asupra capacității unei persoane de a gestiona diabetul și de a controla glicemia. Această afecțiune a fost, de asemenea, legată de o creștere a bolilor de inimă și a deceselor generale la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 și de tip 2. În plus, hipoglicemia severă poate avea efecte negative asupra stării emoționale și a calității vieții unei persoane.

La persoanele non-diabetice care prezintă hipoglicemie reactivă, prognosticul este bun.

Tratamentul hipoglicemiei severe

Hipoglicemia severă este o urgență. Tratamentul se concentrează pe creșterea rapidă a glicemiei persoanei cu un medicament numit glucagon. Persoana cu criză de hipoglicemie are, de regulă, nevoie de ajutor din partea unei rude sau a unui îngrijitor, deoarece nu este capabilă să acționeze singură. Dacă pacientul este inconștient, trebuie apelate imediat serviciile de urgență.

Pentru a trata hipoglicemia severă se folosește, de regulă, un preparat gata de utilizare pe bază de glucagon. Acesta crește rapid nivelul glucozei din sânge, determinând ficatul să elibereze glucoza pe care o stochează în fluxul sanguin.

Există trei formule de glucagon:

  • Stilouri/injecții preamestecate (gata de utilizare), similare cu autoinjectoarele de epinefrină pentru alergii
  • Pulbere nazală (gata de utilizare)
  • Kit care necesită amestecarea unei pulberi și a unui lichid înainte de administrare

Glucagonul gata de utilizare este de preferat, este disponibil pe scară largă și salvează vieți. Este important ca persoanele cu diabet, cu antecedente de hipoglicemie sau persoanele care le îngrijesc să aibă un kit cu glucagon în trusa de prim ajutor și să știe cum să îl utilizeze.

Folosirea kitului cu glucagon poate crește rapid glicemia persoanei. Dacă persoana este inconștientă, de obicei își recapătă conștiența în aproximativ 5 până la 15 minute după administrarea de glucagon.

Odată ce persoana este trează și poate înghiți, poate să mănânce ceva care conține zahăr, de exemplu o bucată mică de fruct, suc, bomboane, zahăr dizolvat în apă etc. Acest lucru va ajuta la creșterea glicemiei. De asemenea, se poate verifica glicemia după 15 minute pentru a observa dacă s-a îmbunătățit.

Tratarea hipoglicemiei în mediul intraspitalicesc

Adulților și copiilor care nu pot mânca sau bea li se poate administra glucagon 0,5 mg (< 25 kg greutate corporală) sau 1 mg (≥ 25 kg) subcutanat sau intramuscular. Spray-ul nazal cu glucagon, 1 acționare (3 mg) o dată într-o nară, poate fi utilizat la adulți și la copii cu vârsta ≥ 4 ani. Dasiglucagon, 0,6 mg o dată subcutanat (disponibil sub formă de autoinjector), poate fi, de asemenea, utilizat la adulți și la copii cu vârsta ≥ 6 ani.
La sugarii și copiii mai mici spitalizați, hipoglicemia se tratează prin administrarea unui bolus intravenos de soluție de dextroză 10% de 2 până la 3 ml/kg. Adulții sau copiii mai mari spitalizați pot fi tratați cu dextroză 50%, bolus intravenos de 50 până la 100 ml, cu sau fără perfuzie continuă de soluție de dextroză 5 până la 10% până la dispariția simptomelor.

Prevenirea crizei de hipoglicemie

Pentru a evita hipoglicemia sunt indicate mai multe măsuri:

  • consumul unor mese și gustări la intervale regulate
  • testarea glicemiei în mod regulat
  • respectarea planul de exerciții fizice recomandat de medic
  • administrarea medicației pentru diabet conform recomandărilor


Pacienții care au avut mai des simptome de hipoglicemie trebuie să monitorizeze atent nivelul zahărului în sânge și să fie conștienți de semnele subtile de hipoglicemie. De asemenea, trebuie să fie pregătiți să trateze rapid aceste simptome ținând la îndemână tablete de glucoză sau bomboane tari.

Monitorizarea continuă a glicemiei

Monitorizarea continuă a glicemiei prin mijloace tehnologice recente este de mare ajutor în prevenirea crizei hipoglicemice.

Monitoarele continue de glucoză (CGM) sunt dispozitive purtate pe corp care monitorizează continuu glicemia 24/7. Acestea permit pacienților să își cunoască nivelurile de glucoză pe parcursul întregii zile.

Aceste dispozitive pot, de asemenea, să prezică dacă nivelul de glucoză ar putea avea o tendință de creștere sau scădere. Unele dispozitive de monitorizare continuă a glucozei disponibile în prezent au alarme sau alerte pentru a anunța persoana când nivelurile de glucoză sunt prea mari sau prea mici. Pacientul poate obține informațiile prin intermediul software-ului dispozitivului sau al unei aplicații pentru smartphone. Alte dispozitive pot înregistra rapoarte despre nivelurile anterioare. Aceste informații pot fi utilizate pentru a prezice nivelurile viitoare. Toate aceste evoluții tehnologice pot ajuta persoana să planifice din timp și să ia măsuri înainte ca nivelurile să devină periculoase.

Educația pacientului și abordarea interdisciplinară

Educația pacientului rămâne o componentă esențială în prevenirea episoadelor hipoglicemice. Accentul pus pe prevenirea hipoglicemiei ar trebui să includă educarea pacientului cu privire la semnele și simptomele specifice și recunoașterea precoce a acestor semne și simptome. Educația pacientului trebuie să abordeze, de asemenea, importanța unei documentații relativ detaliate privind:

  • nivelurile de glucoză din sânge
  • momentul administrării insulinei
  • unitățile de insulină administrate
  • orice note pertinente, cum ar fi creșterea/scăderea aportului alimentar sau nivelul de exerciții fizice în raport cu măsurătorile glicemiei

O astfel de documentație permite unui medic de familie sau unui endocrinolog să facă ajustările adecvate ale terapiei medicamentoase diabetice pentru a optimiza nivelurile de glucoză din sânge.

Poate fi recomandată purtarea unei brățări sau a unui colier de identificare a diabetului pentru a asigura îngrijiri medicale de urgență adecvate dacă pacientul nu poate vorbi în nume personal.

Pacienții pot avea nevoie, de asemenea, de consiliere privind planurile de masă și exercițiile fizice, pentru a-și gestiona mai bine afecțiunea.

Se recomandă o abordare interprofesională a hipoglicemiei. Măsurile interprofesionale adecvate pentru a minimiza evenimentele hipoglicemice implică participarea și comunicarea eficientă între medicii de familie, asistenții medicali, asistenții medicali specializați, endocrinologi, educatorii în diabet, farmaciști, asistenții medicali specializați în diabet, familia pacientului, nutriționiștii sau dieteticienii și pacient.

Surse:

  • https://diabet-si-nutritie.ro/severitatea-hipoglicemiei/
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534841
  • https://diabetes.org/living-with-diabetes/hypoglycemia-low-blood-glucose/severe
  • https://www.endocrine.org/patient-engagement/endocrine-library/severe-hypoglycemia
  • https://www.msdmanuals.com/professional/endocrine-and-metabolic-disorders/diabetes-mellitus-and-disorders-of-carbohydrate-metabolism/hypoglycemia#Diagnosis_v989489