grosimea gâtului și bolile cronice

Grosimea gâtului: ce spune despre riscul tău de diabet și boli cardiovasculare

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Când te gândești la semnele unei boli cronice, probabil îți vin în minte lucruri clasice: tensiune arterială crescută, glicemie mare, colesterol, oboseală constantă sau dureri recurente. Însă corpul are și alte moduri de a-ți spune că ceva nu e în regulă. Unele semnale sunt atât de subtile încât trec neobservate — cum ar fi grosimea gâtului.

Poate părea un detaliu banal, dar tot mai multe studii arată că grosimea gâtului și bolile cronice sunt legate direct. Iar dacă ți se pare ciudat că un parametru atât de simplu ar putea spune ceva despre sănătatea ta metabolică, iată ce spun cercetările.

De ce nu este suficient să ne bazăm doar pe IMC

Timp de zeci de ani, indicele de masă corporală (IMC) a fost standardul pentru evaluarea greutății și a riscurilor asociate. Însă specialiștii atrag atenția asupra limitelor sale.

„Indicele de masă corporală are mai multe limitări. Nu face diferența între masă musculară și grăsime și nu arată unde este stocată grăsimea în corp…Un culturist de performanță poate avea un IMC mare, dar cu siguranță nu este obez. Aici intervine măsurarea gâtului, care oferă o perspectivă mai clară asupra grăsimii viscerale acumulate în partea superioară a corpului.”, explică dr. Ahmed Elbediwy de la Kingston University.

Cu alte cuvinte, grosimea gâtului oferă un indiciu important despre grăsimea activă metabolic care se află în zone critice ale corpului și care este asociată cu riscuri mari pentru inimă, rinichi și metabolism.

Legătura dintre grosimea gâtului și bolile cronice

Deși încă nu este folosită de rutină în cabinetele medicale, măsurarea gâtului începe să atragă atenția cercetătorilor.

„În prezent, circumferința gâtului nu este utilizată în rutina clinică. Totuși, deoarece este corelată cu un IMC crescut, este rezonabil ca o persoană îngrijorată de grosimea gâtului să discute acest aspect cu medicul său.”, spune dr. Sarah Preis, profesor asociat în biostatistică la Boston University:

Hai să vedem concret ce spun studiile:

1. Diabet și sindrom metabolic

Un studiu pe femei cu sindromul ovarului polichistic a arătat că acelea cu o circumferință mai mare a gâtului prezentau și niveluri mai mari de insulină, trigliceride și glicemie. De asemenea, în Iran, cercetătorii au identificat praguri de 40,25 cm la bărbați și 35,75 cm la femei — depășirea acestor limite fiind asociată cu un risc crescut de sindrom metabolic și diabet de tip 2.

2. Hipertensiune și boli cardiovasculare

Un alt studiu, publicat în Journal of the American Heart Association, a arătat că persoanele cu un gât mai gros aveau un risc semnificativ mai mare de a dezvolta fibrilație atrială, o tulburare de ritm cardiac periculoasă. Această asociere a rămas valabilă chiar și după ajustarea pentru IMC și circumferinței taliei.

Un alt studiu, realizat în China, a arătat că persoanele cu IMC ridicat și grosimea gâtului peste medie prezentau un risc dublu de hipertensiune, comparativ cu cei cu valori normale la ambii indicatori.

3. Boli renale cronice

Cercetătorii sud-coreeni au descoperit că o circumferință mare a gâtului este asociată cu o filtrare glomerulară redusă — un semn al bolii renale cronice. Această legătură a fost mai evidentă la persoanele peste 65 de ani și la cele cu sindrom metabolic.

4. Apnee în somn și inflamație cronică

Persoanele cu gât gros au risc crescut de apnee obstructivă în somn. AOS este o condiție care provoacă pauze în respirație, afectează somnul și crește riscul de boli cardiovasculare prin activarea sistemului nervos simpatic și stres oxidativ.

În plus, grăsimea din zona cervicală eliberează citokine inflamatorii și acizi grași liberi. Aceștia declanșează inflamație cronică, un mecanism comun în dezvoltarea diabetului, hipertensiunii și a bolilor vasculare.

Cât e prea mult? Ce valoare e considerată „periculoasă”?

Nu există un consens global, dar unele praguri utilizate frecvent sunt:

  • Bărbați: peste 43 cm
  • Femei: peste 39 cm

În funcție de populație, aceste valori pot varia. De exemplu, în studiul din Iran, valorile de risc au fost puțin mai mici: 40,25 cm pentru bărbați și 35,75 cm pentru femei.

Ce poți face concret

  1. Măsoară-ți gâtul acasă: Folosește o ruletă moale, în poziție verticală, cu bărbia relaxată. Măsoară în jurul celei mai late părți a gâtului, de obicei chiar sub mărul lui Adam (la bărbați).
  2. Compară cu valorile de referință și monitorizează dacă observi o tendință de creștere.
  3. Cere analize: dacă grosimea gâtului e mare, verifică-ți glicemia, profilul lipidic, tensiunea și funcția renală.
  4. Adoptă un stil de viață activ: pierderea în greutate, sportul regulat și alimentația echilibrată pot reduce inclusiv grăsimea din zona cervicală.
  5. Discută cu medicul tău: chiar dacă nu se folosește încă de rutină, măsurarea gâtului poate fi un punct de plecare bun pentru investigații suplimentare.

Deși grosimea gâtului nu este încă un parametru inclus în evaluările de rutină din practica medicală curentă, literatura științifică actuală sugerează că ar putea reprezenta un instrument complementar valoros îi în monitorizarea pacienților cu factori de risc cardio-metabolici. Mai mult, identificarea timpurie a unei circumferințe a gâtului peste valorile prag stabilite pentru diverse populații poate servi ca un semnal de avertizare care să justifice investigații suplimentare și intervenții timpurii asupra stilului de viață.

În acest context, este recomandabil ca persoanele cu circumferință cervicală crescută — în special în prezența altor factori de risc — să consulte medicul de familie sau un specialist pentru evaluări metabolice detaliate. Integrarea acestui indicator simplu, neinvaziv și ușor de măsurat în algoritmii clinici ar putea îmbunătăți capacitatea de predicție a bolilor cronice și ar putea contribui la personalizarea strategiilor de prevenție

Surse: