strănut

Hapciu! Cum interpretezi mesajele transmise de un strănut

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Te-ai întrebat vreodată ce este, mai exact, un strănut? Cu toții avem o astfel de reacție reflexă, dar știi ce complexe sunt mecanismele din spatele său? Cea mai simplă definiție este că un strănut reprezintă o explozie bruscă de aer, expulzat involuntar din plămâni, prin nas și prin gură.

Strănutul este, de fapt, modalitatea corpului de a elimina substanțele iritante de pe căile respiratorii. Deși poate fi sâcâitor, un strănut nu este, de obicei, rezultatul vreunei probleme grave de sănătate.

Când simți nevoia de a strănuta, nu poți face mare lucru pentru a opri strănutul, mai ales dacă suferi de răceală sau de alergii sezoniere. Și cu greu poți controla cât de tare strănuți. Astfel, strănutul tău poate fi însoțit de un sunet foarte puternic. Potrivit experților, zgomotul strănutului unei persoane depinde de capacitatea pulmonară și cât timp își ține respectivul respirația înainte de a strănuta.

Descoperă în articolul de față care sunt secretele strănutului, dacă există riscuri asociate cu acesta și cum poți trata eficient un astfel de simptom, în funcție de cauza sa.

Ce este un strănut

Un strănut este o expulzare semi-autonomă, convulsivă, a aerului din plămâni, prin nas și gură, cauzată, de obicei, de particule străine, care irită mucoasa nazală.

Un strănut elimină cu forță aerul din gură și nas, printr-o acțiune involuntară explozivă, spasmodică. Această acțiune poate împrăștia mucusul din cavitatea nazală sau saliva din gură.

”Strănutul este o reacție a mucoasei nazale la diferite surse de iritare și un mod al acesteia de a se elibera de bacterii și germeni. Aproape orice particulă poate irita mucoasa nazală și poate provoca un strănut. Cei mai întâlniți iritanți sunt reprezentați de bacterii și virusuri, praf, polen și supărare. Toate acestea pot provoca un strănut.”, precizează dr. Ovidiu Balaban-Popa pe sfatulmedicului.ro

Până de curând, s-a considerat că distanța maximă vizibilă parcursă de aer în timpul unui strănut este de 0,6 metri, iar viteza maximă a strănutului de circa 4,5 m/s. În 2020, au fost înregistrate strănuturi care au trimis fluxul de aer la o distanță de circa 8 metri.

Deoarece strănutul poate răspândi diferite boli prin picăturile infecțioase de aerosoli împrăștiate, se recomandă acoperirea gurii și a nasului cu antebrațul, interiorul cotului, un șervețel sau o batistă în timpul strănutului.

Ce cauzează strănutul?

Strănutul poate fi un simptom precoce al unei răceli sau al unei alergii. Strănutul răspândește virusuri precum cele de răceala sau gripa, prin crearea de picături de aerosoli care conțin agenții patogeni care au cauzat infecția, ce pot fi inhalați de persoane sănătoase.

„Un strănut poate crea 20.000 de picături care conțin virusuri ce pot rămâne în aer până la 10 minute. În contrast, o tuse produce aproximativ 3.000 de picături, același număr produs prin vorbirea timp de câteva minute.”, a explicat dr. Qin Liu, cercetător în Centrul de Studiu al tulburărilor senzoriale în cadrul Școlii de Medicină a Universității Washington din St. Louis.

Se estimează că un singur strănut poate expulza aproximativ 100.000 de germeni în aerul, saliva și mucusul care ies prin nas și gură.

strănut

Mai mulți factori pot cauza iritația mucoaselor din nas și gât. Aceștia includ:

  • Alergia la polen (febra fânului), mucegai, păr și praf
  • Un virus, precum cele de răceală sau gripă
  • Declanșatori precum praful, poluarea aerului, aerul uscat, alimentele picante și pulberile
  • Inhalarea de corticosteroizi sau alte medicamente (din anumite spray-uri pentru nas)
  • Sevraj de droguri (de exemplu, după renunțarea la opioide)
  • Emoțiile puternice
  • Anumite medicamente
  • Schimbarea bruscă a temperaturii

Deși este, în general, inofensiv, strănutul poate răspândi diferiți agenți patogeni prin picăturile infecțioase de aerosoli, de obicei variind de la 0,5 la 5 μm. Pentru a reduce riscul de a răspândi diferite infecții (cum ar fi gripa), atunci când strănută, se ține antebrațul, interiorul cotului, un șervețel sau o batistă în fața gurii și a nasului.

Ce boli se pot răspândi prin strănut

Strănutul răspândește cel mai frecvent infecții precum:

  • Răceala comună
  • Gripa (gripa).
  • Streptococ.
  • RSV (virusul sincițial respirator).
  • Pneumonie.
  • Boala meningococică (mai puțin frecventă).
  • Pojar
  • Oreion
  • Varicelă
  • Tuse convulsivă

Alți stimuli care determină strănut

În afară de particule străine iritante, alergii sau posibile boli, un alt stimul pentru strănut este expunerea bruscă la lumină puternică – o afecțiune cunoscută sub denumirea de reflex de strănut fotic. Ieșirea dintr-o clădire întunecată în lumina soarelui poate declanșa PSR sau sindromul ACHOO (exploziile helio-oftalmice compulsive autosomal dominante de strănut). Tendința de a strănuta la expunerea la lumină puternică este o trăsătură autosomal dominantă și afectează 18-35% din populația umană.

Un declanșator mai rar, observat la unii indivizi, este plinătatea stomacului, imediat după o masă copioasă (strănut postprandial).  Acesta este un simptom al unei  tulburări medicale transmise genetic.

Care sunt mecanismele strănutului

Strănutul este rezultatul inflamației nervului trigemen care inervează mucoasa nazală. Acest nerv este legat de „centrul strănutului” din trunchiul cerebral și trimite semnale care determină declanșarea strănutului. Stimulul este un anumit iritant al mucoasei nazale, precum praful sau polenul. Strănutul se declanșează în mod reflex pentru a elimina substanța care provoacă  iritația.

Funcția strănutului este de a elimina mucusul ce conține particule străine sau iritanți și de a curăța cavitatea nazală.

În timpul strănutului, palatul moale și uvula palatină coboară, în timp ce partea din spate a limbii se ridică pentru a închide parțial trecerea aerului către gură, creând așa numitul efect Venturi, în care presiunea aerului scade, iar viteza crește.  Astfel, aerul evacuat din plămâni este accelerat prin strănut. Aerul este forțat să pătrundă prin partea din față a nasului, iar mucusul este expulzat prin gură.

Strănutul cu gura închisă elimină mucusul prin nas, dar nu este recomandat deoarece creează o presiune foarte mare în cap și este potențial dăunător.

Strănutul nu poate apărea în timpul somnului din cauza atoniei REM, o stare corporală în care neuronii motori nu sunt stimulați și semnalele reflexe nu sunt transmise creierului. Dacă sunt prea mulți stimulenți externi, totuși, pot determina o persoană să se trezească din somn pentru a strănuta.

Când strănută, ochii oamenilor se închid automat. din cauza reflexului involuntar în timpul strănutului.

Ce reacții determină un strănut

Strănutul apare, de obicei, atunci când particule străine sau alți stimulenți externi trec prin firele de păr nazale și ajung la mucoasa nazală.

Procesul de strănut se inițiază când sistemul imunitar eliberează substanțe chimice precum histamina sau leucotrienele, fie pentru a contracara alergenii sau pentru a lupta împotriva agenților patogeni care determină diferite infecții, cum ar fi virusurile de răceală și gripă.

Aceste substanțe chimice se leagă de receptorii de la nivelul mucoasei nazale, determinând trimiterea semnalelor de iritare către creier, prin intermediul nervului trigemen. În consecință, creierul trimite semnal de activare a mușchilor faringieni și traheali. Ca atare, are loc deschiderea cavităților nazale și bucale, rezultând o eliberare puternică de aer și bioparticule. Strănutul este declanșat și de stimularea nervului sinusal, cauzată de congestia nazală și alergii.

Regiunile neuronale implicate în reflexul strănutului sunt situate în trunchiul cerebral de-a lungul părții ventromediale a nucleului trigemenului spinal și a formațiunii reticulare laterale pontin-medulare adiacente. Această regiune pare să controleze mușchii epifaringieni, laringieni intrinseci și respiratori, iar activitatea combinată a acestor mușchi servește ca bază pentru generarea strănutului.

Reacția puternică de strănut, adesea însoțită de un zgomot semnificativ, este determinată de implicarea a numeroase structuri din partea superioară a corpului, respectiv mușchii feței, gâtului și pieptului.

Reflexul strănutului implică contracția unui număr de mușchi și grupe de mușchi diferiți pe tot corpul, inclusiv pleoapele.

Tratament pentru strănut

Indiferent dacă strănutul este cauzat de un virus sau de alergii, acest simptom poate fi abordat folosind  medicamente fără prescripție medicală, ce conțin, eventual, un antihistaminic.

Multe produse fără prescripție pentru răceală și gripă ameliorează simptomele multiple. În cazul în care strănutul este corelat cu o afecțiune bacteriană, medicul poate prescrie antibiotic.

Remedii pentru strănut alergii

Dacă strănutul este cauzat de alergii se pot lua următoarele măsuri:  

  • Evitarea potențialilor alergeni (polen, păr de animale, praf, mucegai)
  • Utilizarea unor filtre de aer pentru a elimina polenul sau diferite alte substanțe iritante din aerul din interior; înlocuirea filtrelor pentru cuptoare și unități de tratare a aerului
  • Menținerea curățeniei, în special pentru îndepărtarea prafului care poate conține acarien sau mucegaiului
  • Administrarea unor antialergice cu antihistaminice (Claritin, Aerius, etc) și a unor spray-uri nazale care diminuează iritația. Astfel, spray-urile nazale care conțin un corticosteroid reduc inflamația în căile nazale și scad frecvența strănutului.

”Anumite persoane se află în situații în care sunt puse constant în contact cu diferiți iritanți din aer. Acești iritanți pot include: ciment, cărbune, substanțe chimice, azbest, grâu sau făînă, metale, păsări de curte și rumeguș. Mulți dintre acești iritanți pot deveni periculoși dacă oamenii sunt expuși timp îndelungat la aceștia… Oamenii ar trebui să poarte echipamente de protecție in acele zone unde aceste particule sunt prezente.”, recomandă dr. Balaban-Popa.

Remedii pentru strănut răceală


Dacă strănutul este un simptom de răceală sau gripă,  tratamentul trebuie să se concentreze pe ameliorarea simptomelor. Pe lângă strănut, alte simpome pot include congestie nazală, dureri în gât și febră.

Medicamentele fără prescripție medicală, care conțin antihistaminice pot ameliora strănutul. De asemenea, ameliorează simptomele obișnuite de răceală și gripă, cum ar fi febră, dureri minore și tuse.

Alte măsuri pentru a aborda infecțiile care cauzează strănut includ:

Odihna: somnul oferă corpului timpul de care are nevoie pentru a se vindeca și a se repara. Cercetările arată că corpul produce noi celule ale sistemului imunitar atunci când dormim. Proteinele produse de sistemul imunitar, cunoscute sub numele de citokine, luptă împotriva inflamației membranelor mucoase, care provoacă strănutul.

Consumul de alimente care susțin sistemul imunitar: alimentele cu vitamina C pot ajuta la susținerea sistemului imunitar și la diminuarea inflamației. Exemple de alimente care conțin vitamina C includ citricele (portocalele, lămâile), căpșunile, ardeii roșii, mango, broccoli și alte fructe și legume.

”Oamenii care sunt pe cale să strănute pot în schimb să aleagă să își sufle nasul. Acest lucru poate ajută la curățarea nasului de sursele de iritare care pot provoca strănutul.”, arată dr. Balaban- Popa

În cazul strănutului fotic (determinat de lumina puternică), purtarea ochelarilor de soare poate fi de ajutor. Pentru strănutul postprandial se recomandă consumul de alimente în cantități mici, bine mestecate și evitarea senzației de sațietate care determină strănutul.

Când este necesară o consultație medicală

Dacă strănutul este singurul simptom, probabil că nu este necesar un consult medical. Dar vizita la medic poate fi recomandată, dacă apar simptome suplimentare precum:

  • Febră
  • Greață și vărsături
  • Dificultăți de respirație (dispnee)
  • Urticarie
  • Mâncărimi sau lăcrimare a ochilor
  • Diaree

Aceste simptome pot fi legate de alergii severe sau un anumit tip de infecție.

Metode de protecție contra infecțiilor ce pot fi răspândite prin strănut

Pentru a vă proteja de răceli și gripă ce pot fi transmise prin picăturile de aerosoli împrăștiate de un strănut, Centrele de Prevenire și Control al Bolilor recomandă:

  • Spălarea frecventă mâinilor cu apă și săpun.
  • Evitarea atingerii ochilor, nasului și gurii cu mâinile nespălate
  • Păstrarea distanței față de pesoanele bolnave
  • Menținerea unor măsuri de igienă pentru a nu răspândi agenții patogeni precum:
  • Înainte de a tuși sau a strănuta, asigurați-vă că sunteți la o distanță sigură de oameni.
  • Tușiți și strănutați într-un șervețel și apoi aruncați-l, sau tusiți și strănutați în partea de sus a mânecii cămășii în timp ce vă acoperiți complet gura și nasul.
  • Spălați-vă mâinile după ce ați tușit, strănut sau suflat nasul.
  • Dezinfectați suprafețele și obiectele atinse frecvent, inclusiv jucării și clanțe.

Mituri și curiozități legate de strănut

Există multe credințe false legate de strănut. O credință comună este că, dacă strănuți cu ochii deschiși, globii oculari îți vor ieși din cap. Dar acest lucru nu este adevărat. Majoritatea oamenilor închid ochii în mod natural când strănută, ca un reflex.

Dacă ținem ochii deschiși când strănutăm, nu se va întâmpla nimic atât de periculos. Deși tensiunea arterială din spatele ochilor crește ușor atunci când strănutăm, nu este suficient pentru dizlocarea globilor oculari din cap.

Se pare că există o anumită legătură între strănut și sex, dat fiind că unele persoane strănută la sfârșitul actului sexual.

Strănutul indus sexual sau strănutul sexual este un fenomen caracterizat prin strănut în timpul orgasmului sau al excitării sexuale. Strănutul apare independent de stimulii nazali externi sau de alergeni și poate apărea, de fapt, în orice moment în timpul unei experiențe sexuale. Se pare că acest tip de strănut implică activarea sistemului nervos parasimpatic.

Unele persoane cred că pot opri strănutul prin ciupirea nărilor  sau masarea cerului gurii cu vârful limbii.  

Totuși, abținerea de la strănut nu este recomandată, deoarece presiunea aerului pune stres excesiv asupra plămânilor și căilor respiratorii. Conform studiilor, abținerea de la strănut, urmată de un strănut foarte puternic, poate determina probleme legate de auz, răniri ale diafragmei sau ruperea unor vase de sânge la nivelul creierului sau al ochilor. 

O simulare pe computer sugerează că ținerea unui strănut are ca rezultat o explozie de presiune a aerului de 39 kPa, de aproximativ 24 de ori mai mare decât un strănut normal.

Surse: