norme de igienă

Norme de igienă respiratorie în spitale: practici esențiale pentru medici și pacienți

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Pandemia a fost momentul care a adus în atenția noastră, mai mult decât oricând, o serie de norme de igienă generală, precum și norme specifice, de igienă respiratorie.  Dacă în spațiul public și în locuințele noastre multe dintre aceste măsuri s-au relaxat, în spitale se impune păstrarea unor norme de igienă stricte.

Normele de igienă, atât cele generale, cât și cele legate de igiena respiratorie, sunt esențiale pentru protejarea pacienților, dar și a medicilor. În unitățile medicale, aceste norme previn răspândirea infecțiilor și agravarea unor patologii periculoase.  Pentru pacienții cu risc crescut, normele de igienă pot face, realmente, diferența dintre viață și moarte.

Normele generale de igienă în spitale sunt stabilite legal în baza Ordinului 914/26 iulie 2006, privind aprobarea normelor privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obținerii autorizației sanitare de funcționare.

În ceea ce privește setul de norme de igienă respiratorie, acestea se regăsesc ca parte a măsurilor minime obligatorii pentru prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate asistenţei medicale stabilite prin Ordinul 1101/2016.

Articolul de față prezintă principalele norme de igienă din spitale, atât normele generale, cât și cele care asigură protecția împotriva infecțiilor respiratorii.

Norme fundamentale de igienă

Conform Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, igiena se referă la o serie de practici care ajută la menținerea sănătății persoanelor și la conservarea unui mediu  înconjurător adecvat pentru o viață sănătoasă.

Câteva exemple de igienă pot include modul în care ai grijă de corpul tău, de copii, de mediul de acasă, dar și de lumea în care trăiești. Normele fundamentale de igienă sunt o asigurare pentru sănătatea fiecărei persoane în parte, dar și un mod de a respecta sănătatea celorlalți.

Multe boli și afecțiuni pot fi prevenite prin practici de igienă elementare, cum ar fi:

  • acoperirea gurii atunci când tușești sau strănuți
  • spălarea mâinilor după diferite activități
  • menținerea curățeniei corpului prin dușuri regulate.

Practicile de igienă personală se referă la spălarea regulată a părților corpului și a părului (inclusiv spălarea mâinilor și a picioarelor), îngrijirea unghiilor, curățarea feței și igiena menstruală.

Curățenia zilnică în locurile în care petreci timpul este o modalitate eficientă de a preveni răspândirea bolilor, prin îndepărtarea germenilor de pe suprafețe.

Igiena personală este esențială pentru protecția împotriva diverselor tipuri de agenți patogeni.

Dacă ai un animal de companie, este important să păstrezi regulile de bază de igienă referitoare la acesta și la spațiile din casa în care locuiește.

Igiena personală înseamnă sănătate. Atunci când nu ai grijă de igiena personală poți contacta sau dezvolta diverse afecțiuni. De exemplu, lipsa îngrijirii danturii poate provoca carii și respirație urât mirositoare și poate fi un risc pentru bolile cardiovasculare.

Dacă nu te speli pe mâini după utilizarea toaletei, crește riscul unor boli precum răceala, gripa, varicela, meningita, gastroenterita și hepatita A.

Norme de igienă respiratorie

Bolile respiratorii pot fi cauzate de o multitudine de bacterii și virusuri. De obicei, infecțiile respiratorii, precum răceala, gripa sau COVID-19, se pot răspândi prin picături din aer atunci când persoana infectată tușește sau strănută. De asemenea, se pot răspândi prin contact direct cu suprafețe contaminate. Când îți atingi fața, germenii de pe mâini pot pătrunde în corp prin nas, ochi și gură, determinând îmbolnăvirea.

Există o serie de norme uzuale de igienă respiratorie, precum:

  • Acoperirea gurii atunci când strănuți sau tușești; este preferabil să tușești într-un șervețel sau, dacă nu ai la dispoziție, în interiorul cotului
  • Suflarea nasului și aruncarea șervețelelor uzate
  • Spălarea mâinilor, imediat după tuse, strănut sau suflarea nasului
  • Curățarea suprafețelor și a obiectelor atinse, pentru a îndepărta germenii potențiali

Acoperirea gurii la tuse sau strănut și menținerea mâinilor curate pot ajuta la prevenirea răspândirii unor boli respiratorii grave, cum ar fi gripa, virusul respirator sincițial, pertussis (tuse convulsivă) și COVID-19.

Spălarea mâinilor este una dintre cele mai eficiente modalități de a preveni îmbolnăvirea personală și a celor apropiați. 

Este recomandat ca mâinile să fie spălate cu apă și săpun timp, de cel puțin 20 de secunde

Dacă săpunul și apa nu sunt disponibile, se poate utiliza un dezinfectant pentru mâini care conține cel puțin 60% alcool.

Menținerea distanței față de persoanele bolnave este, de asemenea, o măsură utilă pentru prevenirea răspândirii infecțiilor respiratorii.

Norme de igienă în spitale

Așa cum este de așteptat, normele generale de igienă în spitale sunt mult mai stricte decât în alte spații publice. Acest lucru este normal dat fiind că riscurile de îmbolnăvire sau agravare a unor probleme de sănătate sunt mult mai mari. Așa cum am precizat mai sus, normele de igienă în cadrul spitalelor sunt stabilite în baza Ordinului 914/26 iulie 2006 și regulamentelor interne ale fiecărei unități medicale.

Norme privind spațiile spitalului

Spațiul spitalului, incinta, clădirile și anexele care trebuie delimitate de zonele din jur, astfel încât accesul în spital să fie controlat. Sectoarele în care se desfășoară activitățile medicale trebuie separate de cele tehnice și gospodărești și organizate cu facilități pentru diferite tipuri de pacienți. 

În articolul 2 al Ordinului 914/2006 se stipulează că distanțele minime față de alte clădiri sau surse de nocivități din mediu vor asigura un perimetru de protecție sanitară.

În articolul 3 se precizează că finisajele încăperilor de spital în care staționează sau se deplasează bolnavii ori în care se desfășoară activități medicale vor fi: 

  • lavabile
  • rezistente la dezinfectante și alte substanțe biocide, avizate pentru uz spitalicesc
  • rezistente la decontaminări radioactive
  • fără asperități care să rețină praful și să favorizeze dezvoltarea germenilor
  • negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;
  • rezistente la acțiunea acizilor

”Se interzice folosirea materialelor de finisaj care prin alcătuirea lor sau prin modul de punere în operă pot favoriza dezvoltarea de organisme parazite (artropode, acarieni, mucegaiuri) sau a substanțelor nocive ce pot periclita sănătatea omului. ”

În același articol, precum și în articolul 4 sunt precizate și alte norme de igienă generală privind organizarea spațiului, distribuția diferitelor sectoare medicale, a saloanelor și sălilor de operație, precum și interdicțiile din cadrul spitalului.

În articolele 4, 5 și 6 sunt precizate regulile privind iluminatul natural și iluminatul artificial în cadrul spitalului.

Norme de igienă privind ventilația încăperilor

Articolul 7 și articolul 8 se referă la reglementări legate de ventilația încăperilor.

Aceste articole prezintă importanță atât din punct de vedere al normelor de igienă generale, cât și al celor de igienă respiratorie.  

Astfel, articolul 7 precizează că ”în cazul în care în toate încăperile spitalului în care au acces utilizatorii nu există sisteme mecanice autorizate de ventilație, se vor asigura condiții pentru ventilația prin aerisire Pentru aerisirea permanentă pe timpul verii, ferestrele vor fi astfel construite încât să permită deschiderea parțială a treimii sau jumătății superioare a acestora.”

În articolul 8 se specifică faptul că ”ventilația mecanică a încăperilor se va asigura cu predilecție în sălile de tratament al pacienților, în unitățile de tratament intensiv, în spațiile de izolare, în blocurile de operație și în grupurile igienico-sanitare.

” Se specifică, de asemenea, obligativitatea dotării echipamentelor de ventilație mecanică cu dispozitive de filtrare, precum și faptul că aparatele de climatizare a aerului ”se vor întreține conform cărții tehnice a aparatului, se va efectua controlul bacteriologic periodic, respectiv igienizarea și decontaminarea periodic.”

În completare, articolul 9 al Ordinului recomandă dotarea blocurilor operatorii (cu precădere pentru compartimentele de transplant, mari arși, chirurgie pe cord deschis, imunodepresați), a serviciilor de terapie intensivă și a unităților de prematuri cu instalații de tratare specială a aerului

” Pentru prevenirea contaminării virale și bacteriene a aerului aparatele de aer condiționat trebuie să fie dotate cu filtre HEPA și/sau filtre cu penetrare ultra-ușoară (Ultra-Low Penetration-ULPA)”, subliniază acest articol.

 De asemenea, precizează modul de organizare a ventilației camerelor de izolare pentru a preveni contaminarea mediului intraspitalicesc cu virusuri cu transmitere prin aer.

Norme de curățenie și dezinfectare

Tot în cadrul articolului 9 sunt prezentate principalele norme de igienă a spațiului, în sensul curățeniei și dezinfectării, respectiv:

Se recomandă urmarea unui program de curățenie și dezinfecție riguroasă a blocurilor operatorii. De asemenea, este descrisă organizarea adecvată a spațiului pentru controlul infecțiilor în saloanele de izolare (folosirea unor sisteme specifice, precum: camera presurizată standard; camera cu presiune negativă; sistemul separat de evacuare a aerului; camera cu presiune pozitivă; etc.

Următoarele articole reglementează o serie de aspecte legate de:

  • Nivelul de zgomot interior (articolul 10)
  • Accesul la apă potabilă (articolul 11)
  • Calitatea apei potabile, certificarea calității în baza unui plan de monitorizare a calității apei avizat de direcția de sănătate publică teritorială, avizul sanitary pentru apa îmbuteliată în dozatoare (articolele 12, 13)

Norme privind utilizarea în siguranță a apei potabile

Conform articolului 14, se recomandă ca ”pentru spitalele cu peste 400 de paturi să se prevadă și o sursă proprie de apă (puț-foraj). Producerea de apă potabilă se supune normativelor legale în vigoare, inclusiv asigurarea perimetrelor de protecție sanitară. Calitatea apei furnizate din sursă proprie trebuie să corespundă prevederilor Legii privind calitatea apei potabile nr. 458/2002, republicată, cu modificările ulterioare.”

Articolele 15- 17 detaliază normele de siguranță pentru utilizarea apei potabile în spitale și pentru prevenirea impurificării apei, inclusiv cu microorganisme.

Normele de igienă privind utilizarea apei în saloane și alte spații ale unității medicale sunt detaliate în articolele 18, 19, 20, 21, 22 și presupun că:

  • fiecare salon și rezervă de bolnavi, cabinet de consultație, sală de tratamente va fi prevăzut/prevăzută cu lavoar amplasat cât mai aproape de intrarea în încăpere (sunt detaliate specificații tehnice pentru respectivul dispozitiv)
  • ușile facilităților pentru toaleta pentru pacienți trebuie să fie deblocabile din afară;
  • facilitățile de spălare a mâinilor, cu apă caldă și rece trebuie să fie furnizate în vecinătatea imediată a tuturor toaletelor, camere separate pentru bărbați și femei.
  • produsele, materialele, echipamentele, substanțele chimice (amestecuri) care vin în contact cu apa potabilă trebuie să fie avizate/notificate conform reglementărilor legale în vigoare.
  • alimentarea cu apă caldă menajeră a spitalului se face centralizat, de la centrala termică sau punctul termic propriu.
  • apa caldă se va distribui în program continuu la toate punctele de distribuție prevăzute cu lavoare, căzi/cădițe de baie, dușuri.
  • instalația de apă caldă va fi astfel construită încât să permită accesul ușor pentru dezinfecția rezervoarelor, turnurilor de răcire și condensatoarelor.

Măsuri de rutină pentru prevenirea contaminării microbiene a apei

Acestea sunt detaliate în articolele 23- 27 și prevăd:

  • menținerea temperaturii apei calde la o valoare mai mare de 51 grade C, și a apei reci la o valoare mai mică de 20ºC; 
  • dacă temperatura apei calde este sub valori cuprinse între 40.6ºC-49ºC pentru spitale sau 35ºC-43.3ºC pentru unități medicale cu specific pediatric, atunci se vor avea în vedere măsuri pentru a minimiza proliferarea Legionella spp. în sistemele de distribuție a apei
  • apele uzate evacuate din spital se colectează prin rețele interioare separate și se evacuează în rețeaua de canalizare a incintei, după tratarea celor care nu corespund normativelor în vigoare
  • sistemul de management al apelor uzate din spital menține un standard înalt, asigurând absența unor cantități semnificative de substanțe chimice toxice, farmaceutice, citotoxice, antibiotice în rețeaua de canalizare
  • absența în zonă a unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai pentru spitale mici rurale și unele așezăminte de postcură, caz în care unitățile sanitare respective vor fi prevăzute cu instalații proprii pentru colectarea, tratarea și evacuarea apelor uzate, executate și exploatate astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

Norme de igienă privind spațiile de depozitare

Articolele 28-29 se referă, în special la norme de igienă privind spațiile de depozitare, specificând Se subliniază că se va asigura depozitarea separată pentru lenjerie și echipamente murdare și curate, inclusiv facilități pentru respectarea normelor tehnice privind modul de colectare și ambalare, transport, prelucrare, depozitare și returnare a lenjeriei, cu scopul de a diminua riscurile pentru infecțiile asociate îngrijirilor medicale, de a proteja pacienții, personalul și de a preveni contaminarea mediului prin asigurarea și controlul calității, precum și prin ameliorarea continuă a calității serviciilor de spălătorie și pentru crearea confortului psihic al pacienților și personalului față de un standard hotelier normal.

Norme pentru aplicarea măsurilor de igienizare

În sfârșit, articolul 30 detaliază aspectele care trebuie luate în considerare când se aplică măsurile de igienizare, respectiv:

  • detalierea standardelor de igienizare în funcție de specificul fiecărei secții;
  • stabilirea orarului cu privire la frecvența acțiunilor de igienizare (curățenie);
  • asigurarea aprovizionării cu materiale necesare proceselor de igienizare;
  • stabilirea metodelor de curățare și decontaminare a echipamentelor/dispozitivelor utilizate.
  • modurile diferite de aplicare a igienizări în funcție de tipurile materialelor/obiectelor igienizate, inclusiv concentrațiile de dezinfectanți utilizate (de exemplu, pentru pardoseală se recomandă utilizarea unei concentrații de 2% doar în cazul contaminării evidente).

Se precizează că ”igienizarea trebuie asigurată ori de câte ori există posibilitatea contaminării; metodele de igienizare nu trebuie să producă aerosoli sau dispersia prafului în zonele de spitalizare a pacienților; nu este recomandată folosirea măturilor în secțiile de terapie intensivă; soluțiile de spălare trebuie să fie proaspete, pregătite înainte de fiecare procedură de igienizare și aruncate după folosire; trebuie să existe un spațiu de depozitare specific a instrumentelor și materialelor de curățenie.”

Articolul 31 detaliază modul în care se realizează gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală în unitățile sanitare, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1226/2012 și Planului intern de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală.

Norme de igienă respiratorie

Transmiterea infecțiilor răspândite pe cale aerogenă (prin picături contaminate), cum ar fi gripa, COVID-19 și bolile respiratorii acute, poate fi redusă la minimum prin:

  • respectarea unor norme de igienă respiratorie
  • respectarea etichetei de tuse
  • distanțare fizică

Igiena respiratorie și eticheta de tuse fac parte din măsurile de precauție standard și implică acoperirea gurii în timpul strănutului sau tusei, pentru a preveni dispersarea în aer a secrețiile respiratorii.

Igiena mâinilor este foarte importantă și trebuie efectuată după tuse, strănut, folosirea de șervețele sau după contactul cu secreții respiratorii sau obiecte contaminate de aceste secreții.

Distanțarea fizică se referă la practica de a menține distanța, de obicei unul până la doi metri între tine și ceilalți, pentru a preveni transmiterea infecției.

Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) specifică patru norme de bază pentru igiena respiratorie:

  • Acoperirea gurii în timpul tusei sau strănutului limitează răspândirea microbilor pentru a-i proteja pe ceilalți. Se poate strănuta într-un șervețel de unică folosință sau în plica cotului. Șervețelul se aruncă imediat după folosire. Se spală și se dezinfectează mâinile.
  • Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun elimină germenii de pe mâini, ceea ce scade riscul infectării sistemul respirator atunci când îți atingi ochii, nasul sau gura.
  • Dacă nu sunt disponibile apa și săpunul, se recomandă utilizarea unui dezinfectant pentru mâini, cu cel puțin 60% alcool.
  • Pentru a îndepărta germenii și murdăria de pe suprafețe, utilizați produse de curățare de uz casnic care conțin săpun sau detergent.

Alte măsuri de protecție împotriva infecțiilor respiratorii

Se recomandă, de asemenea:

  • Aerisirea frecventă pentru minim 10 minute a locuinței, sălilor de clasă, spațiilor de  la locul de muncă sau altor spații în care stau mai multe persoane
  • Evitarea schimburilor de obiecte personale
  • Purtarea măștii în spațiile închise aglomerate, slab ventilate, mai ales în perioadele de vârf ale infecțiilor respiratorii
  • Respectarea distanțării fizice și contactului cu persoane potențial infectate
  • Izolarea la domiciliu în cazul unei infecții respiratorii, pentru a preveni răspândirea bolii
  • Vaccinarea antigripală anuală

Norme de igiena respiratorie în spitale

La fel ca în cazul normelor de igienă necesare, normele de igienă respiratorie în spitale sunt mult mai stricte și atent monitorizate.

Măsurile standard pentru prevenirea infecțiilor respiratorii în spitale

Măsurile minime obligatorii pentru prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate asistenţei medicale sunt stabilite prin Ordinul 1101/2016 și sunt respectate în cadrul tuturor unităților medicale.

”Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecţiei care se aplică tuturor pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul de infecţiozitate suspectat sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată asistenţă medicală.”, se precizează pe site-ul spitalului Grigore Alexandrescu.

Măsurile au drept  scop prevenirea răspândirii infecțiilor în rândul pacienților, precum și protejarea personalului medical și includ:

1. Igiena mâinilor,  esenţială pentru a reduce riscul de răspândire a infecţiilor.

Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situaţiile clinice, cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea pacienţilor cu infecţie cu Clostridium difficile sau norovirus, situaţii în care trebuie utilizate apa şi săpunul.

2. Utilizarea echipamentului individual de protecţie (de exemplu: mănuşi, halate, protectoare faciale). Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după îndepărtarea şi aruncarea echipamentului;

3. Practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor infecţioase de la un pacient la altul au între un pacient şi personalul medical în timpul preparării şi administrării medicamentelor de uz parenteral;

4. Manipularea în condiţii de siguranţă a echipamentelor medicale sau contactul cu suprafeţele potenţial contaminate din imediata apropiere a pacientului.

Acestea sunt proceduri specifice pentru prevenirea transmiterii bolilor infecţioase de la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul manipulării echipamentelor medicale şi contactul cu obiectele sau suprafeţele din mediu;

5. Igiena respiratorie şi eticheta de tuse: tehnica de tuse şi strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică folosinţă cu poziţionarea la minimum 1 metru faţă de celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor.

Acestea sunt măsuri de precauție standard care se adresează, în primul rând, pacienţilor şi însoţitorilor acestora cu simptomatologie de posibilă infecţie respiratorie. Acestea se aplică oricărei persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară. Scopul este prevenirea promptă a infecţiilor respiratorii şi trebuie aplicată la intrarea în unitatea sanitară (zonele de recepţie şi de triaj ale pacienţilor).

Măsuri de precauție adresate căilor de transmitere

Pe lângă măsurile standard, există o serie de precauţiile specifice la pacienţii cu colonizări sau infecţii cu agenţi patogeni transmisibili. Acestea depind de calea de transmitere.

Conform Ordinului 914/2006, articolul 9, ”pentru pacienții cu risc infecțios se vor lua măsuri de izolare, de îndată ce se suspicionează o infecție transmisibilă, pe baza unor protocoale scrise de instituire și de încetare a izolării.”

Se ține cont de faptul că agenții patogeni respiratorii se transmit, în primul rând, prin picături respiratorii cu particule mari și prin transmiterea aeriană a particulelor mici- aerosoli (de exemplu, atunci când o persoană infectată tușește sau strănută lângă o persoană susceptibilă).

Transmiterea prin picături cu particule mari necesită un contact apropiat între sursă și persoane destinatare, deoarece picăturile parcurg în general doar distanțe scurte prin aer.

De asemenea, poate apărea transmiterea prin contact indirect prin transferul manual al agenților patogeni de pe suprafețele sau obiectele contaminate la suprafețele mucoase ale feței (de exemplu, nas, gură). Transmiterea prin aer pe distanțe mai lungi, cum ar fi de la o cameră a pacientului la alta, nu a fost documentată și se consideră că nu are loc în condiții obișnuite.  

Toate secrețiile respiratorii și fluidele corporale, inclusiv scaunele diareice, ale pacienților cu anumite infecții respiratorii (de exemplu, gripa sau COVID-19) sunt considerate a fi potențial infecțioase.

Măsurile suplimentare de precauţie care vizează calea de transmitere includ:

În cazul transmiterii prin contact:

– utilizarea echipamentului de protecţie când este posibil contactul cu un mediu contaminat cu microbi rezistenţi la antibiotice (de exemplu, Staphylococcus aureus rezistent la meticilină MRSA sau Clostridium difficile);

– amplasarea pacientului într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat cu acelaşi patogen;

–  la intrarea în salon trebuie purtate mănuşi curate şi echipament de protecţie curat.

În cazul transmiterii prin picături mari:

Acestea sunt măsuri  recomandate, de exemplu, în cazuri ca meningită sau alte infecții invazive cu meningococ sau Haemophilus influenza tip B, infecție urliană, gripă, tuse convulsivă, difterie, scarlatină și angină streptococică. Ele includ:

– izolarea pacientului într-o rezervă singur sau într-un salon cu alţi pacienţi infectaţi cu acelaşi agent patogen.

– purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1-2 metri de pacient

– în situaţia în care este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o mască.

În cazul transmiterii aeriene (prin picături mici):

Astfel de transmitere are loc, de exemplu, în cazul tuberculozei pulmonare sau laringiene, rujeolei, varicelei sau în cazul efectuării unei bronhoscopii. Picături mici rămân în suspensie pentru perioade lungi de timp, existând pericolul să fie purtate la distanță.

În acest caz se recomandă:

– plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre exterior sau recirculat prin filtre HEPA de înaltă eficienţă cu 6-12 schimburi de aer pe oră.

– în situaţia în care nu există astfel de facilităţi simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă care să aibă grup sanitar şi duş reduce riscul de transmitere.

norme de igiena

Măsuri adiționale în cazul pacienților cu imunitate compromisă

În cazul pacienților cu imunitate compromisă, cu un risc crescut de infectare, atât de la ceilalți pacienți, cât și de contaminare prin contact cu mediul intraspitalicesc se impun măsuri de izolare protectivă. Măsurile de izolare sunt maximale, precum în cazul pacienților care sunt transplantați. În acest caz izolarea se realizează într-un salon prevăzut cu ventilație cu presiune pozitivă și filtre HEPA, curățirea regulată a robinetelor de distribuție a apei, reducerea încărcării cu praf.

Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinaţie de măsuri de precauţie.

Indiferent că măsurile suplimentare se realizează singure  sau în combinaţie, acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus faţă de precauţiile standard.

Surse: