Probleme cu somnul? S-ar putea să fie de vină modul în care respiri

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Atunci când avem probleme cu somnul, explicațiile pot fi multiple: stresul, anxietatea, stările depresive, lipsa de confort , temperaturile inadecvate în cameră, zgomotul, consumul anumitor substanțe (cofeină, alcool, droguri recreaționale), munca de noapte sau în mai multe schimburi, diferențele de fus orar, etc. O serie de condiții psiho-fizice pot determina, de asemenea, probleme cu somnul, de exemplu:

  • Anumite afecțiuni psihice, ca schizofrenia sau tulburarea bipolară
  • Boli neurologice, precum Alzheimer sau Parkinson
  • Alergii
  • Sindromul picioarelor neliniștite
  • Hipertiroidism
  • Menopauza

Calitatea somnului poate fi, de asemenea, afectată de alte condiții, care,  deși nu determină insomnie, pot întrerupe somnul de mai multe ori în timpul nopții. Durerile cronice, somnambulismul, sforăitul sau apneea de somn, narcolepsia sau coșmarurile pot fi cauze ale unui somn de proastă calitate. O respirație deficitară sau afectarea căilor respiratorii pot fi, de asemenea, responsabile pentru o serie de probleme cu somnul. În articolul de față este descris modul în care modul în care respirăm ne poate influența somnul, precum și tulburările de somn  conectate cu respirația.

Ce este somnul

Somnul este o stare fiziologică caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, inhibarea activității senzoriale, activitate musculară minimă și interacțiuni reduse cu mediul înconjurător. Somul se distinge de starea de veghe printr-o capacitate scăzută de a reacționa la stimuli, dar este o stare mai reactivă decât coma, leșinul sau alte tulburări ale conștienței. În timpul somnului are loc o încetinire a funcțiilor vitale (ritmul respirator, ritmul cardiac, funcțiile secretorii).

Somnul este esențial pentru supraviețuire și buna funcționare și se instalează periodic, în funcție de ritmul circadian (ciclul veghe-somn). În timpul somnului pot fi identificate două moduri distincte: somn REM și somn non-REM. În cadrul somnului REM apar visele, o succesiune de imagini, idei, emoții și senzații ce se nasc involuntar în minte în anumite etape ale somnului.

Oamenii pot suferi de diverse tulburări de somn, inclusiv disomnii, cum ar fi insomnia, hipersomnia, narcolepsia și apneea în somn; parasomnii, cum ar fi somnambulismul și tulburarea comportamentului în somn, cu mișcarea rapidă a ochilor; bruxism; și tulburările de somn ale ritmului circadian.

Utilizarea luminii artificiale a modificat substanțial tiparele de somn ale umanității. Sursele obișnuite de lumină artificială includ ecranele dispozitivelor electronice, cum ar fi smartphone-urile și televizoarele, care emit cantități mari de lumină albastră, o formă de lumină caracteristică perioadei diurne. Acest lucru perturbă eliberarea hormonului melatonină necesar pentru reglarea ciclului de somn.

În ceea ce privește durata optimă a somnului nocturn, experții recomandă, în general, ca adulții să doarmă cel puțin șapte pe noapte. Un sondaj recent al National Sleep Foundation Sleep din America a arătat că adulții (cu vârste între 18 și 54 de ani) dorm în medie 6,4 ore pe noapte în timpul săptămânii și 7,7 ore în weekend. Sondajul a arătat o tendință de scădere a timpului de somn în ultimii câțiva ani. Oamenii care dorm mai puține ore tind să folosească internetul noaptea sau să lucreze diferite probleme legate de serviciu. Fundația Națională pentru Somn a raportat, de asemenea, că adulții în vârstă (cu vârste între 55 și 84 de ani) dorm în medie șapte ore pe noapte. Somnul vârstnicilor este perturbat, cel mai adesea, de necesități fiziologice și de durerea sau disconfortul fizic.

Cu toate că nu este raportat ca principală cauză a unor probleme de somn, modul în care respirăm poate afecta semnificativ calitatea somnului. Persoanele care sforăi, pacienții cu apnee de somn sau persoanele care au dificultăți de respirație din cauza unor boli pot experimenta un somn agitat, treziri frecvente și o stare de oboseală în timpul zilei, consecință a faptului că nu se odihnesc suficient.

Care sunt principalele tulburări de somn

Tulburările de somn sunt afecțiuni care dereglează somnul, ducând la o stare de oboseală marcantă, somnolență în timpul zilei, precum și alte simptome mai puțin specifice. Oricine poate avea, din când în când. probleme cu somnul. O tulburare de somn, însă, se caracterizează prin faptul că aceste probleme cu somnul apar frecvent și cu constanță. Iată care sunt principalele caracteristici ale unei persoane cu tulburare de somn:

  • Întâmpină în mod regulat dificultăți de somn (dificultatea de  a adormi, insomnie, întreruperi frecvente ale somnului în timpul nopții.
  • Are adesea o stare de oboseală în timpul zilei, chiar dacă reușește să doarmă măcar șapte ore în noaptea precedentă.
  • Capacitatea de a efectua activități regulate în timpul zilei este diminuată.
  • Pe lângă somnolența excesivă, pot apărea modificări ale respirației (respirație neregulată), dificultatea de a adormi, ciclu neregulat somn-veghe.

O tulburare de somn poate afecta sănătatea generală, siguranța și calitatea vieții. Lipsa de somn poate prejudicia, de asemenea, capacitatea de a conduce în siguranță și poate crește riscul apariției altor simptome de sănătate.

Există multe tipuri diferite de tulburări de somn. Ele sunt adesea grupate în categorii în funcție de modul în care afectează persoana, de comportamentele asociate, de problemele cu ciclurile naturale somn-veghe, problemele de respirație implicate, dificultățile de somn sau somnolența din timpul zilei.

Tulburările de somn comune includ:

Insomnia

O persoană cu insomnie are dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormită pe tot parcursul nopții. Persoanele cu insomnie au unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

  • Nu pot adormi ușor
  • Se trezesc des în timpul nopții și au probleme să readoarmă.
  • Se trezesc foarte devreme dimineața, adesea cu o senzație de oboseală.
  • Pot avea o serie de probleme în timpul zilei, precum: oboseală, somnolență, probleme de dispoziție, dificultăți de concentrare, accidente la locul de muncă sau în trafic, etc.

Aproximativ 50% dintre adulți se confruntă cu crize ocazionale de insomnie și unul din 10 suferă de insomnie cronică. Insomnia poate apărea de la sine sau poate fi asociată cu afecțiuni medicale sau psihiatrice. Insomnia poate fi de scurtă durată (insomnie acută sau de ajustare) sau poate dura mult timp (insomnie cronică). De asemenea, perioadele de insomnie pot fi intercalate cu perioade de timp în care o persoană nu are probleme cu somnul. Insomnia acută sau de adaptare poate dura de la o noapte la câteva săptămâni. Insomnia se numește cronică atunci când o persoană are dificultatea de a adormi cel puțin trei nopți pe săptămână, timp de o lună sau mai mult.

Insomnia acută sau de scurtă durată poate fi cauzată de stresul, o boală sau factori de mediu, cum ar fi lumina, zgomotul sau temperaturile extreme.

Insomnia pe termen lung sau cronică poate fi cauzată de factori precum depresia, stresul cronic și durerea sau disconfortul pe timp de noapte.

O cauză comună a insomniei cronice este un răspuns emoțional condiționat. Gândurile despre dificultatea de a adormi (de exemplu, „Ce se întâmplă dacă nu adorm în seara asta?”) și comportamentele care se dezvoltă în jurul problemei de somn (de exemplu, ruminatul în pat) tind să prelungească simptomele de insomnie.

Apneea în somn

Apneea în somn este o o tulburare de somn determinată de oprirea respirației în timpul somnului, pentru o perioadă scurtă, în mod repetat, ceea ce poate duce la o afectare semnificativă a odihnei.

”Sindromul de apnee în somn se manifestă prin oprirea respirației pentru cel puțîn 10 secunde, în mod repetat, și reprezintă o tulburare a somnului. Dacă pacientul prezintă ronhopatie (sforăit) și dacă se simte obosit dimineață, chiar după o noapte de somn considerat neîntrerupt, posibil să sufere de apnee in somn.”, specifică dr. Victorița-Mihaela Sandu, consultant medical pentru site-ul medicover.ro

Sindromul Picioarelor Neliniștite

Sindromul picioarelor nelinistite, numit si boala Willis-Ekbom, provoacă o senzație inconfortabilă si un impuls intens, adesea irezistibil, de a mișca picioarele,  împiedicând adormirea. Această senzație apare când o persoană încearcă să se relaxeze, stând culcată în pat sau când stă într-o anumită poziție pentru o perioadă mai lungă, de exemplu în timpul condusului, la teatru, etc. Consecințele acestui sindrom pot fi: somnolență în timpul zilei, iritabilitate și dificultăți de concentrare. Adesea, persoanele cu RLS doresc să se plimbe și să-și scuture picioarele, pentru a ameliora senzația de disconfort.

Narcolepsia

Narcolepsia, o afecțiune caracterizată prin somnolență extremă  și episoade intermitente, incontrolabile de adormire în timpul zilei, este o tulburare neurologică de reglare a somnului, care afectează controlul somnului și al stării de veghe. Aceste episoade bruște de somn pot apărea în timpul oricărui tip de activitate, în orice moment al zilei.

Narcolepsia începe, de obicei, între 15 și 25 de ani, dar poate deveni evidentă la orice vârstă. În multe cazuri, narcolepsia este nediagnosticată și, prin urmare, netratată.

Este posibil să existe o tulburare de somn, dacă apar mai multe dintre următoarele simptome:

  • Persoana adoarme sau are tendința să adoarmă în timp ce conduce?
  • Există o nevoie imperioasă de somn în timpul unor activități zilnice, persoana se luptă efectiv să rămână trează, în momente atipice pentru somn (la serviciu, în timpul unor activități casnice, în timpul unor întâlniri)
  • Persoana are dificultăți de atenție și de concentrare la serviciu, la școală sau acasă?
  • Există anumite probleme privind performanța sau eficiența îndeplinirii sarcinilor profesionale? 
  • Persoana are un aspect somnoros, arată mereu obosită?
  • Apar dificultăți de memorie?
  • Există o lentoare a mișcărilor, răspunsurilor?
  • Apar dificultăți de gestionare a emoțiilor? 
  • Persoana are nevoie să doarmă în timpul zilei, mai multe zile la rând?

Există multe modalități de a ajuta la diagnosticarea tulburărilor de somn. Cele mai multe tulburări de somn pot fi tratate în mod eficient, odată ce sunt diagnosticate corect. Medicul poate realiza un examen fizic, anamneza privind episoadele de insomnie sau tulburări de somn, anumite analize pentru a depista boli care pot provoca probleme cu somnul. Păstrarea unui jurnal de somn timp de două săptămâni poate fi utilă pentru înțelegerea de către specialist a condițiilor care determină sau favorizează tulburarea de somn.

Un studiu de somn sau polisomnograma (PSG) este un test care transmite și înregistrează electronic activități fizice specifice în timpul somnului. Înregistrările devin date care sunt analizate de un specialist pentru a determina dacă există sau nu o tulburare de somn. Multe probleme comune de somn pot fi abordate comportamental, acordând o atenție deosebită unei igiene adecvate a somnului.

Probleme cu somnul legate de respirație

O respirație deficitară este responsabilă de multe probleme de somn. Fie că vorbim despre întreruperea respirației, despre dificultăți respiratorii determinate de boli cronice sau despre îngreunarea procesului respirator din cauza afectării pasajelor de trecere a aerului (căile nazale, traheea, bronhiile), toate acestea pot duce la tulburări de somn. O gamă largă de simptome însoțește probleme respiratorii, ducând la probleme cu somnul:

  • Senzația de congestie și durere (în cazul răcelilor, alergiilor, polipilor nazali)
  • Senzația de respirație incompletă și de blocaj respirator (în cazul anumitor afecțiuni cronice, precum BPOC sau insuficiența cardiacă)
  • Senzația de lipsă de aer, agitație, spaimă, în timpul atacurilor de panică sau anxietății
  • Sforăitul, întreruperea somnului (în cazul congestiei nazale, dar și a unor condiții mai grave, cum este apneea de somn)

Unele tulburări de respirație legate de somn au un impact limitat asupra sănătății, dar altele pot avea consecințe grave din cauza efectelor lor potențiale asupra odihnei, dar și asupra echilibrului de oxigen și dioxid de carbon din sânge.

Academia Americană de Medicină a Somnului identifică mai multe tipuri și subtipuri de tulburări de respirație legate de somn. Simptomele, severitatea, cauzele și tratamentul tulburărilor respiratorii care provoacă probleme cu somnul variază în funcție de tip. Iată care sunt principalele probleme de respirație care pot afecta somnul:

Apneea în somn

Apneea de somn este o tulburare de somn potențial gravă care apare atunci când respirația este întreruptă în timpul somnului. Persoanele cu apnee în somn netratată încetează să respire de mai multe ori în timpul somnului. Există două tipuri de apnee în somn:

  • Apneea obstructivă în somn
  • Apneea centrală în somn

Apneea obstructivă în somn (OSA) este cea mai frecventă dintre cele două. Este cauzată de blocarea căilor respiratorii, de obicei atunci când țesutul moale din spatele gâtului se prăbușește în timpul somnului.

Apneea obstructivă în somn

Aceasta este una dintre cele mai frecvente și grave tulburări respiratorii legate de somn. În OSA, căile respiratorii se prăbușesc în mod repetat în timpul somnului, provocând întreruperi ale respirației care fragmentează somnul și afectează nivelul de oxigen al organismului.

Lăsată netratată, afecțiunea poate provoca probleme de sănătate semnificative, inclusiv probleme cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială și accidentul vascular cerebral.

Sindromul de rezistență al căilor respiratorii superioare este o formă mai ușoară apnee obstructivă în somn, în care somnul este perturbat, dar nivelul de oxigen nu este afectat în același grad.

OSA poate afecta până la 30% dintre adulți și este mai frecventă la bărbați decât la femei

Simptomele OSA pot include:

  • sforăit
  • somnolență și probleme de concentrare în timpul zilei
  • oboseală
  • neliniște în timpul somnului
  • senzația de lipsă de aer, gâfâituri în timpul somnului

Mulți experți apreciază că afecțiunea este subdiagnosticată și că prevalența sa va crește în viitor, împreună cu ratele în creștere ale obezității, care este unul dintre factorii majori de risc pentru OSA.

Apneea obstructivă de somn la copii

Apneea obstructivă în somn apare și la sugari și copii, deși considerabil mai rar decât la adulți. Se estimează că afectează 1-5% dintre copiii de toate vârstele

În comparație cu adulții, copiii sunt mai susceptibili de a avea OSA care este legat de mărirea amigdalelor și adenoidelor, care sunt mase de țesut din partea din spate a gâtului ce fac parte din sistemul imunitar. Din acest motiv, intervenția chirurgicală, în special îndepărtarea adenoidelor și amigdalelor (adenoamigdalectomia), este frecvent parte a tratamentului pentru OSA pediatric.

În plus, OSA dispare de la sine la unii copii pe măsură ce aceștia cresc, astfel încât afecțiunea nu necesită întotdeauna tratament.

Apneea centrală în somn (CSA)

În cazul CSA,căile respiratorii nu sunt blocate, dar creierul încetează, în anumite momente, să dea comandă corpului să respire sau mușchii respiratori nu se activează ca răspuns la semnalele creierului. Acest tip se numește apnee centrală deoarece este legat de funcția sistemului nervos central. Persoanele cu CSA raportează treziri recurente în timpul nopții.

Apneea centrală în somn este diferită de Apneea obstructivă în somn, dar oamenii pot avea simptome ale ambelor afecțiuni. Uneori, tratamentul pentru OSA declanșează CSA, care se numește apnee centrală de somn apărută în urma tratamentului apneei obstructive

Apneea centrală în somn este mult mai puțin frecventă decât OSA, afectând sub 1% dintre persoanele cu vârsta peste 40 de ani. Este mai frecventă la bărbați și la persoanele care au peste 65 de ani.

Există diferite tipuri de CSA în funcție de natura problemei de bază care împiedică respirația corectă. Unii factori de risc stabiliți includ probleme cardiovasculare, consumul de narcotice și altitudinea ridicată, dar nu toate cazurile sunt legate de aceste probleme. Un obiectiv cheie al tratamentului pentru apneea centrală în somn este abordarea cauzei sale de bază.

Tulburări de hipoventilație legate de somn

Tulburările de hipoventilație legate de somn implică niveluri crescute de dioxid de carbon în sânge, în timpul somnului, cauzate de insuficiența aerului ce se deplasează în și din plămâni.

Acest tipar respirator deficitar este, de obicei, legat de alte probleme de sănătate. Adesea, persoanele cu tulburări de hipoventilație legate de somn au afecțiuni pulmonare, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau hipertensiune pulmonară. Unele tulburări ale sistemului nervos și anumite tipuri de medicamente pot afecta, de asemenea, respirația și declanșează hipoventilația.

Un tip specific de tulburare de hipoventilație legată de somn se numește sindromul de hipoventilație al obezității. Această afecțiune poate apărea la pacienții obezi și se asociază, de obicei, cu apneea obstructivă în somn. Sindromul afectează calitatea somnului și  poate duce la efecte dăunătoare asupra sistemului cardiovascular.

Mulți oameni cu tulburări de hipoventilație legate de somn încearcă să respire corect în stare de veghe, dar problema se intensifică, în mod normal, în timpul somnului. Ca și în cazul apneei centrale de somn, tratamentul pentru tulburările de hipoventilație legate de somn este adesea direcționat către gestionarea unei boli de bază ce contribuie la problemele de respirație.

Tulburare de hipoxemie legată de somn

Hipoxemia reprezintă un nivel scăzut de oxigen în sânge. Tulburarea de hipoxemie legată de somn apare atunci când concentrațiile de oxigen scad, însă nivelurile de dioxid de carbon nu cresc suficient  pentru a putea vorbi despre o tulburare de hipoventilație legată de somn.

Tulburarea de hipoxemie legată de somn apare mai ales ca urmare a altor probleme de sănătate ce afectează respirația, de exemplu diverse afecțiuni pulmonare, iar abordarea hipoxemiei necesită tratarea problemei de bază.

Sforăitul

Sforăitul apare atunci când aerul se mișcă în jurul țesutului din partea din spate a gâtului și face ca acel țesut să vibreze. Estimările susțin că până la 27% dintre copii, 40% dintre femeile adulte și 57% dintre bărbații adulți sforăie.

Un sforăit ușor, din când în când, este normal pentru majoritatea oamenilor și nu este dăunător. Sforăitul care apare mai mult de trei nopți pe săptămână este clasificat, însă, ca o tulburare de respirație legată de somn. Sforăitul cronic este asociat frecvent cu apneea obstructivă în somn.

Factorii de risc pentru sforăitul cronic includ îngustarea sau blocarea căilor respiratorii, relaxarea excesivă a țesuturilor, obezitatea, consumul de alcool și sedative, congestia nazală cronică și somnul pe spate. Unii oameni sunt mai înclinați să sforăie din cauza anatomiei gurii, nasului și gâtului.

Principala problemă de sănătate asociată cu sforăitul este faptulcă acesta poate fi un simptom al Apneei obstructive în somn, de aceea este important ca medicul să evalueze dacă sforăitul apare împreună cu alte simptome precum somnolență în timpul zilei, creșterea recentă în greutate, scrâșnirea dinților în timpul zilei, dureri de cap matinale.
Catathrenia

Catathrenia este un tipar de respirație și vocalizare anormală care este adesea denumit geamăt legat de somn. În timpul episoadelor de catathrenie, persoana adormită inspiră lung și apoi expiră încet în timp ce scoate un sunet monoton, asemănător unui geamăt. Cel care doarme nu este conștient de aceste vocalizări. Catathrenia nu prezintă niciun risc cunoscut pentru sănătatea celui care doarme, dar poate fi perturbator pentru cei din jur.

Tratamentele pentru apneea obstructivă în somn, cum ar fi utilizarea unui dispozitiv de presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP), au realizat frecvent și reduceri ale episoadelor de catathrenie.

Efecte ale principalelor probleme cu somnul

Principalele efecte ale lipsei de somn includ:

  • stare marcantă de oboseală în timpul zilei, asociată cu confuzie, lipsă de atenție și concentrare, scăderea eficienței
  • suprasolicitare a sistemelor de adaptare la starea de veghe
  • creșterea nevoilor energetice pentru a putea susține activitatea fizică și intelectuală. Cele mai implicate sunt aparatul cardio-vascular (inimă și vasele de sânge), aparatul digestiv și sistemul neuroendocrin.
  • tulburări cognitive legate de felul în care individul se va percepe pe sine, își va percepe performanțele, viața personală, de familie sau a grupului din care face parte. Se pot asocia sentimente de inadecvare.

Consecințele pe  termen lung sunt favorizarea apariției precoce a hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiace  (angină pectorală, infarct miocardic), accidentului vascular cerebral, unor boli neurologice, obezității și diabetului.
Persoanele care au probleme cu somnul întâmpină dificultăți în luarea deciziilor, iritabilitate, au probleme cu performanța și timpi de reacție mai lenți, expunându-se riscului de accidente auto și la locul de muncă.

Tratament pentru probleme de somn legate de respirație

Pentru tratamentul insomniilor și problemelor legate de somn există o serie de recomandări, de la terapia medicamentoasă la psihoterapie cognitiv-comportamentală și chiar remedii naturiste de combatere a insomniei.

Medicul poate recomanda anumite sedative, somnifere, antidepresive, anxiolitice,  în funcție de cauzele identificate ale problemelor de somn. Sedativele ușoare, naturale sau suplimentele cu melatonină, un hormon ce ajută la reglarea ciclului veghe – somn pot fi de ajutor în cazurile mai puțin severe, pe perioade scurte de timp. În cazurile severe de insomnie pot fi recomandate somnifere, doar pe perioade foarte scurte, dacă terapia cognitiv- comportamentală nu a dat rezultate. În cazul persoanelor la care insomnia este determinată de alergii, medicul poate recomnanda antihistaminice, care au și un ușor efect sedativ.

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la gestionarea gândurilor care pot provoca senzații de anxietate și stare de stres, împiedicând adormirea. Cuplarea cu anumite tehnici de relaxare poate avea, de asemenea, efect în combaterea insomniei.

Practicile de igiena somnului pot fi utile:

  • menținerea unui program regulat de somn (o oră fixă de culcare, o rutină relaxantă de seară)
  • minimizarea surselor de zgomot și lumină
  • evitarea televizorului, telefonului, calculatorului înainte de culcare
  • asigurarea confortului ambiental
  • gestionarea temperaturii camerei
  • evitarea stimulentelor (cafea, ceai, cola, cacao, ciocolată, alcool) înainte de culcare
  • un program activ, care sa includa exerciții fizice în timpul zilei poate fi, de asemenea, de ajutor
  • evitarea somnului în timpul zilei, cel puțin după ora 15.00

Aceste tratamente și recomandări sunt valabile pentru insomine în general. În cazul în care există probleme cu somnul legate de respirație, este necesară tratarea cauzei de bază, respectiv a problemei respiratorii.

În cazul celei mai frecvente tulburări respiratorii care determină probleme cu somnul, respectiv apneea în somn, tratamentul poate presupune utilizarea unui echipament special în timpul nopții.

”Cel mai probabil, medicul îți va recomandă terapie CPAP – care constă în folosirea unui aparat pe timpul nopții care va introduce în căile nazale aer cu presiune pozitivă la același nivel în inspir și în expir. La pacienții care sforăie și au apnee de somn stadiu mediu spre moderat se pot recomandă diverse aparate care repoziționează mandibulă. Acestea sunt foarte eficiente la pacienții cu protruzie mandibulară.”, specifică dr. Cristina Goanță pe reginamaria.ro

Terapia CPAP este eficientă la pacienții cu apnee obstructivă de somn, dar nu la fel de eficientă pentru cei cu apnee centrală de somn, în cazul cărora ar putea avea efect mai degrabă oxigenul asociat cu un aparat CPAP.

Uneori, medicul poate recomanda terapia folosind un aparat de presiune binivel pozitivă a căilor respiratorii (BiPAP sau BPAP).

”…medicii prescriu un aparat de presiune bi-nivel pozitivă a căilor respiratorii (BiPAP sau BPAP) atunci când o persoană cu apnee în somn nu poate tolera CPAP. BiPAP funcționează similar cu un aparat CPAP, conectându-se printr-un tub și o mască, prin care aerul este împins pentru a menține căile respiratorii deschise. Cu toate acestea, un aparat BiPAP diferă de un CPAP prin faptul că eliberează aer la o presiune mai mare în timpul inspirației și la o presiune mai mică în timpul expirării. Această caracteristică face din BiPAP o alegere bună pentru pacienții care au probleme cu expirarea în fluxul de aer cu presiune mai mare care vine de la un aparat CPAP. Aparatele BiPAP sunt, de asemenea, uneori prescrise persoanelor care au apnee în somn, precum și obezitate severă sau alte afecțiuni de sănătate, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică și hipoventilația.”, arată dr. Oana Cuzino pe doc.ro

Alte aparate care pot fi utilizate în tratamentul apneei în somn și tulburărilor respiratorii care afectează calitatea somnului sunt:

  • APAP (aparate automate cu presiune pozitivă a căilor respiratorii) funcționează la fel ca CPAP, dar reglează automant presiunea aerului pe care îl eliberează, fiind astfel mai confortabile decât CPAP. Aceste aparate au senzori de presiune și un reglator computerizat pentru a stabili cantitatea exactă de aer ce trebuie furnizată, în funcție de necesitățile specifice ale pacientului.
  • ASV sau senoventilația adaptativă este o tehnică folosită în cazul persoanelor care suferă de Apnee centrală de somn. Aparatul funcționează similar CPAP, dar are capacitatea de a ”personaliza” presiunea aerului furnizat, adaptându-se în timp real, în funcție de episoadele apneice centrale.

De asemenea, la persoanele la care respirația este afectată din cauza vegetațiilor adenoide sau amigdalelor care obturează spațiul respirator, iar acest lucru le perturbă somnul, poate fi recomandată intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea polipilor sau amigdalelor.

Tratament naturist pentru reglarea somnului

În cazul în care apelați la remedii naturiste, acestea pot fi de două tipuri:

  • remedii pentru îmbunătățirea respirației
  • remedii cu efecte sedative

Există o serie de ceaiuri care pot fi utilizate la persoane care respiră greu din cauza congestiei nazale, alergiilor, blocării căilor nazale de mucus. Aceste ceaiuri se pot folosi în cazul unor afecțiuni precum bronșită, bronșiolită, pneumonie, sinuzite, astm ușurând respirația și crescând calitatea somnului.  Astfel, sunt utile: ceaiurile de eucalipt, mentă, oregano, cimbru, salvia.

În cazul inflamării amigdalelor, ceaiul de ghimbir și ceaiul de fenicul pot ajuta la reducerea inflamației și disconfortului, ameliorând astfel dificultatea de a respira.

În cazul apneei în somn este afectată și musculatura din partea din spate a gâtului și este bine ca aceasta să fie fortificată, pentru a preveni apneea. Consumul unor alimente bogate în magneziu, precum banane, avocado, spanac și alte legume cu frunze verzi, dar și suplimente naturale cu magneziu poate fi de ajutor.

Inhalarea unor uleiuri esențiale, cum ar fi uleiul de lavandă, poate fi folosită ca remediu natural ajutător pentru apneea în somn, pe de o parte fiindcă relaxează musculatura afectată și reduce inflamația, pe de alta pentru că are efecte sedative.

În ceea ce privește consumul unor ceaiuri cu efecte calmante, utile în prevenirea insomniilor, acestea pot include, pe lângă lavandă: ceai de valeriană, ceai de tei,  ceai de sunătoare, passiflora, mușețel, păducel. Ele pot fi de ajutor și în cazul unor probleme cu somnul, determinate de respirația deficitară.

Surse: