De ce am respirație șuierătoare?

Revizuit de Dr. Enikö Vera PALL

Specializări: Pneumologie
Șef secție Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța
Competențe: Managementul serviciilor de sănătate, Somnologie, Ultrasonografie generală, Atestat de Formator
Grad Profesional: Medic Primar Pneumolog
Cabinet Consultații: doctor-pall.ro


O respirație șuierătoare poate fi simptom pentru multe afecțiuni. Este unul dintre zgomotele supraadăugate care semnalizează prezența unei probleme pulmonare sau a căilor aeriene. Poate să apară, de asemenea, în anumite boli de inimă care afectează și plămânii. Denumită și wheezing, o respirație șuierătoare este un sunet continuu, ascuțit, produs în timpul respirației. Apariția wheezing-ului este determinată îngustarea sau obstrucționarea căilor respiratorii sau de creșterea vitezei fluxului de aer în arborele respirator. Află mai multe despre cauzele respirației șuierătoare și tratamentele necesare pentru ameliorarea acestei probleme medicale.

Cauze ale unei respirații șuierătoare

”Respirația șuierătoare sau wheezing-ul indică obstrucția căilor aeriene și este întâlnit frecvent la pacienții astmatici. Orice patologie care produce îngustarea sau obstrucția parțială a căilor aeriene mici determină apariția unor șuierături difuze, cum se întâmplă spre exemplu în insuficiența cardiacă congestivă datorită edemului peribronșic.”, arată dr. Ciubotaru Bogdan, medic pneumolog, într-un articol de pe site-ul romedic.ro

Multe persoane cu alergii respiratorii asociază respirația șuierătoare cu sezonul rinitei alergice sau febrei fânului. O altă cauză a wheezing-ului sunt infecțiile respiratorii, de exemplu bronșita acută. Dar cele mai frecvente afecțiuni care determină respirație șuierătoare sunt boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și astmul.

Iată care sunt principalele probleme de sănătate ce pot provoca respirație șuierătoare:

  • Astmul: această afecțiune, în care căile respiratorii se îngustează, se umflă și produc mucus suplimentar, poate îngreuna respirația.
  • Reacții alergice la polen, substanțe chimice, păr de animale de companie, praf, alimente sau înțepături de insecte
  • Bronşită
  • Boala Pulmonară Obstructivă Cronică
  • Fibroza chistică, în care mucusul devine foarte lipicios și gros, afectând respirația
  • Obstrucția căilor respiratorii de către un obiect inhalat, cum ar fi o monedă
  • Cancer pulmonar
  • Insuficiență cardiacă congestivă
  • Pneumonie: această infecție inflamează sacii de aer din plămâni, care se umplu cu lichid sau puroi.
  • Bronșiolită: o altă infecție pulmonară care apare de obicei la copii, inflamează căile respiratorii și provoacă congestie
  • Emfizem pulmonar, o afecțiune asociată cu BPOC, care provoacă dificultăți de respirație
  • Fumatul sau inhalarea fumului
  • Virus sincițial respirator., care poate determina bronșiolită.
  • Boala de reflux gastroesofagian
  • Probleme cu corzile vocale
  • Apneea de somn

Deși oricine poate experimenta wheezing-ul este mai frecvent la copiii mici, din cauza căilor respiratorii înguste, la copiii cu astm sau bronșiolită, la fumători, la adulții cu emfizem sau insuficiență cardiacă.

Caracteristici ale respirației șuierătoare

Sunetul șuierat apare atunci când aerul se mișcă prin căile respiratorii îngustate, după aceleași principii ca atunci când sufli într-un fluier sau flaut.

”Wheezing-ul este un zgomot expirator cu tonalitate înalta cu origine la nivelul cailor aeriene mari (având caracter monomorf) sau la nivelul cailor aeriene mici (cu caracter polifonic, muzical). Sub aspectul fiziopatologic este expresia limitării fluxului de aer datorat reducerii calibrului căilor respiratorii.”, aceasta este definiția pe care o regăsim în Glosarul Medical de pe medlife.ro

Wheezing-ul ocupă diferite porțiuni ale ciclului respirator, în funcție de locul obstrucției căilor respiratorii și de natura acesteia. Fracțiunea ciclului respirator în timpul căreia se produce o respirație șuierătoare corespunde aproximativ gradului de obstrucție a căilor respiratorii. Afectarea bronhiolelor (cele mai mici căi respiratorii) provoaca de obicei respiratie suieratoare care apare în faza expiratorie a respiratiei. Obstrucția căilor respiratorii extratoracice produce wheezing în timpul inspirației. Obstrucția majoră a căilor respiratorii intratoracice produce sunete inspiratorii și expiratorii. Obstrucția distală a căilor respiratorii produce predominant sunete expiratorii.

Prezența respirației șuierătoare în faza expiratorie înseamnă că debitul expirator maxim al pacientului este mai mic de 50% față de  normal. Respirația șuierătoare auzită în faza inspiratorie este adesea un semn al unei stenoze rigide, de obicei cauzată de tumori, corpi străini sau cicatrici. Acest lucru este valabil mai ales dacă respirația șuierătoare este monotonă, apare pe tot parcursul fazei inspiratorii și se aude mai proximal, în trahee. Wheezingul inspirator poate să apară și în pneumonie. O respirație șuierătoare percepută la sfârșitul ambelor ambelor faze, expiratorii și inspiratorii, poate indica  colapsul anumitor părți ale plămânilor.

Locația wheezing-ului poate fi, de asemenea, un indiciu important pentru diagnostic. Procesele difuze, care afectează o mare parte a plămânilor, sunt mai susceptibile de a produce respirație șuierătoare, ce poate fi auzită în tot pieptul în timpul auscultației pulmonare.

Procesele localizate, cum ar fi ocluzia unei porțiuni din arborele respirator, sunt mai susceptibile să producă wheezing într-o zonă delimitată, prin urmare sunetul va fi mai puternic.

Un alt tip de respirație șuierătoare este stridorul.

Acesta este un sunet aspru, înalt, vibrant, determinat de obstrucția tractului respirator. Stridorul auzit numai în faza inspiratorie a respirației indică, de obicei, o obstrucție a tractului respirator superior, de exemplu în cazul aspirației unui corp străin. Acest tip de stridor este cauza de obstrucție la nivelul căilor aeriene superioare, cum ar fi traheea, la nivelul epiglotei sau laringelui. Un blocaj în aceste regiuni este o urgență respiratorie, pentru că aerul nu poate ajunge la niciunul dintre plămâni. Stridorul bifazic (care apare atât în ​​faza inspiratorie cât și în cea expiratorie) indică îngustarea la nivelul glotei sau subglotei, punctul dintre căile aeriene superioare și inferioare.

Respirație șuierătoare noaptea

Multe persoane pot constata că respirația șuierătoare se agravează atunci când se întind în pat și se pregătesc să adoarmă. Acest lucru întâmplă deoarece poziția orizontală poate afecta negativ capacitatea pieptului de a se ridica și de a coborî, ceea ce face dificilă respirația. De asemenea, poziția culcată provocă probleme cu drenarea mucusului, ceea ce poate declanșa tusea și wheezing-ul.

Iată care sunt afecțiunile care pot determina o respirație șuierătoare nocturnă:

Astmul

Este recunoscut faptul că astmul poate avea simptome mai grave noaptea și pot aparea chiar atacuri recurente de wheezing nocturn.  Simptomele astmului nocturn pot include:

  • presiune în piept
  • dificultăți de respirație
  • tuse seacă
  • respiraţie şuierătoare

Atacurile astmatice nocturne pot fi controlate prin folosirea de inhalatoare preventive pentru a îmbunătăți respirația. Persoanele cu astm le pot folosi în mod regulat pentru a diminua simptomele. Inhalatoarele de urgență sunt necesare în cazul unor crize bruște și uneori severe de astm nocturn.

Alergiile

Respirația șuierătoare nocturnă poate apărea și la persoanele cu alergii, împreună cu alte simptome precum tuse, congestie nazală, strănut. Persoanele alergice trebuie să se asigure că dorm într-un mediu din care au fost eliminați declanșatorii (praf, păr de animale, mucegai, polen). Eventual, se poate administra un antihistaminic înainte de culcare.

Sindromul apneei de somn

Apneea de somn este o afecțiune medicală gravă care provoacă o scădere sau o oprire bruscă a fluxului de aer prin căile respiratorii în timpul somnului. Acest lucru se întâmplă din cauza relaxării mușchilor faringieni și a țesuturilor moi, care sunt situate în partea din spate a gâtului. Acest lucru blochează căile respiratorii, perturbând respirația.

Simptomele apneei în somn includ:

  • sforăit frecvent sau puternic, care se poate opri și reîncepe
  • sunete de sufocare, pufnit sau gâfâit
  • respirație șuierătoare
  • trezirea cu gura uscată sau durere în gât
  • cefaleea matinală
  • dificultăți de concentrare în timpul zilei

Anxietatea

Pe lângă faptul că provoacă schimbări emoționale, anxietatea poate determina și simptome fizice. De multe ori, stările de anxietate se amplifică noaptea și pot determina chiar atacuri de panică. Simptomele unui atac de panică sau unei stări de anxietate nocturne pot include:

  • respirație rapidă sau superficială (hiperventilație)
  • transpiraţie
  • ritm cardiac rapid, palpitații sau ambele
  • senzație de sufocare

Anxietatea nocturnă cuplată cu senzația de presiune suplimentară a gravitației pe piept în poziție orizontală pot duce la bronhospasm (îngustarea căilor respiratorii), ceea ce poate determina respirație șuierătoare.

Boala de reflux gastroesofagian

Această afecțiune poate avea simptome mai severe noaptea, atunci când persoana stă întinsă și refluxul este favorizat. Astfel, pot să apară:

arsuri la stomac

  • dificultate sau durere la înghițire
  • regurgitarea alimentelor
  • respiratie urât mirositoare
  • durere cronică în gât
  • tuse recurentă sau cronică
  • respiraţie şuierătoare

Există un risc mai mare ca BRGE să apară la persoanele cu astm bronșic. Episoadele de astm pot determina relaxarea părții inferioare a esofagului, permițând acidului din stomac să intre în esofag. Acidul din stomac poate provoca, de asemenea, simptome de astm sau BPOC, cum ar fi respirația șuierătoare, prin pătrunderea acidului și iritarea căilor respiratorii.

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

BPOC este o afecțiune care îngreunează progresiv respirația. Cauza principală este fumatul, deși aproximativ 25% dintre cazuri nu sunt legate de fumat. Simptomele BPOC includ:

  • tuse cronică, productivă
  • respirație șuierătoare sau un sunet scârțâit când persoana respiră
  • dispnee
  • presiune în piept

Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă împiedică inima să pompeze suficient sânge pentru a susține sănătatea organelor și respirația normală. Este o afecțiune gravă, care poate fi fatală. Simptomele potențiale ale insuficienței cardiace includ:

  • dificultăți de respirație
  • tuse persistenta, uneori însoțită de wheezing
  • scăderea toleranței la efort
  • umflarea membrelor și extremităților din cauza supraîncărcării cu lichide

Pentru a reduce simptomele insuficienței cardiace, se pot utiliza medicamentele precum diureticele, beta-blocantele, inhibitorii ECA și antagoniștii aldosteronului. Unele medicamente, precum și dispozitive precum defibrilatoarele cardioverter implantabile, pot prelungi viața unei persoane.

Cum să dormi atunci când suferi de respirație șuierătoare

Persoanele care suferă de respirație șuierătoare când stau întinse au dificultăți atunci când încearcă să adoarmă, iar calitatea somnului este afectată. Pentru a diminua wheezingul nocturn, persoanele afectate pot lua o serie de măsuri de precauție:

  • Evitarea alimentelor înainte de culcare: bolnavii cu reflux gastroesofagian trebuie să evite să mănânce cu cel puțin 2-3 ore înainte de a se culca. Acest lucru poate reduce refluxul acid pe timp de noapte, precum și iritarea esofagului.
  • Evitarea cofeinei și a alcoolului: Atât cofeina, cât și alcoolul pot agrava sau declanșa simptome de astm. De asemenea, cofeina poate agrava refluxul acid.
  • Eliminarea alergenilor: Dacă o persoană are astm sau bronșită cauzată de alergii, identificarea și eliminarea alergenilor înainte de somn ar putea ajuta.
  • Folosirea decongestionantelor: decongestionantele pot ușura respirația pe timp de noapte, în special pentru persoanele cu bronșită acută. Decongestionantele pot ajuta și persoanele cu astm bronșic, deși în unele cazuri pot agrava simptomele.
  • Dormitul într-o poziție ridicată: ridicarea capului, gâtului și umerilor poate ajuta la deschiderea căilor respiratorii în timpul somnului, prevenind respirația șuierătoare. De asemenea, poate reduce refluxul acid.
  • Păstrarea medicamentelor în apropiere: medicamentele  sau inhalatoarele trebuie păstrate aproape de locul de culcare.  Acest lucru permite oamenilor să le folosească imediat ce se trezesc și să calmeze respirația șuierătoare.

Tuse seacă și respirație șuierătoare

O tuse însoțită de respirație șuierătoare este, de obicei, declanșată de o infecție virală, astm, alergii și, în unele cazuri, de complicații medicale mai severe.

Chiar dacă o tuse șuierătoare poate afecta persoane de toate vârstele, poate fi un semnal de alarmă atunci când apare la copii, în special la bebeluși.

Cele mai frecvente cauze care pot determina o tuse seacă însoțită de respirație șuierătoare sunt:

Infecțiile virale sau bacteriene, cum ar fi bronșita sau bronșiolita, care produc o tuse continuă cu mucus, dificultăți de respirație, dureri în piept sau febră pot cauza, de asemenea, o tuse șuierătoare.

 Răceala comună, care este o infecție virală, poate provoca respirație șuierătoare, mai ales la copii.

Pneumonia, care poate fi cauzată de bacterii, virusuri sau ciuperci, provoacă inflamație în sacii alveolari din plămâni. Acest lucru face dificilă respirația, iar simptomele pot include  tuse, respirație șuierătoare, febră, transpirație sau frisoane, dureri în piept și oboseală.

Alergiile la polen, acarieni, mucegai, păr de animale de companie sau anumite alimente pot duce, de asemenea,  la tuse însoțită de wheezing.

Astmul cauzează umflarea și îngustarea căilor respiratorii, urmată de acumularea de mucus, care face foarte dificilă pătrunderea aerului în plămâni. O criză de astm se manifestă frecvent prin tuse însoțită de respirație șuierătoare.

Boala pulmonară obstructivă cronică este un termen umbrelă pentru mai multe boli pulmonare progresive. Cele mai frecvente sunt emfizemul și bronșita cronică..

Emfizemul este o afecțiune pulmonară care apare cel mai adesea la persoanele care fumează. Distruge progresiv sacii de aer din plămâni. Acest lucru face ca sacii să absoarbă oxigenul mai greu, ca urmare, mai puțin oxigen este capabil să pătrundă în fluxul sanguin. Simptomele emfizemului pulmonar includ dificultăți de respirație, tuse, respirație șuierătoare și oboseală extremă.

Bronșita cronică este cauzată de deteriorarea tuburilor bronșice, în special a cililor care căptușesc bronhiile. Ca atare, este împiedicată eliminarea mucusului, ceea ce provoacă o tuse cronică, însoțită adesea de șuierat.

Și Boala de reflux gastroesofagian poate prezenta, pe lângă simptomele obișnuite (arsuri la nivelul stomacului și esofagului, dureri în piept, regurgitare) și  respirație șuierătoare, iar iritația netratată poate duce, în timp, la o tuse cronică.
Unele tipuri de boli cardiace pot cauza acumularea de lichid în plămâni. Aceasta, la rândul său, poate duce la tuse persistentă și respirație șuierătoare, cu mucus alb sau roz, cu fire de sânge.

Tusea însoțită de respirație șuierătoare la copii

De cele mai multe ori, la sugari și la copiii mici, tusea însoțită de respirație șuierătoare este cauzată de infecția cu virus respirator sincițial (VRS).

VRS este un virus comun, care poate afecta persoane de toate vârstele, dar apare mai frecvent la copii și sugari. Conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), majoritatea copiilor vor fi infectați cu acest virus înainte de a împlini 2 ani.

În cele mai multe cazuri, sugarii au simptome ușoare, asemănătoare răcelii, inclusiv o tuse șuierătoare. Dar unele cazuri se pot agrava și pot provoca boli mai severe, cum ar fi bronșiolita sau pneumonia.

Bebelușii prematuri, precum și bebelușii cu sistem imunitar slăbit, cu afecțiuni cardiace sau pulmonare, prezintă un risc mai mare de a dezvolta complicații.

Tusea însoțită de respirație șuierătoare la copii poate fi cauzată și de bronșiolită.

Bronșiolita, care este o infecție pulmonară frecventă la sugarii mici, care apare atunci când bronhiolele (cele mai mici căi aeriene) sunt inflamate sau pline de mucus, ceea ce face dificilă respirația copilului.

Răceala comună sau crupul laringian pot provoca, de asemenea, tuse însoțită de wheezing la copiii mici.

Tusea convulsivă, numită și pertussis, este o infecție respiratorie cauzată de un tip de bacteria. Deși poate afecta oameni de toate vârstele, poate fi deosebit de gravă pentru sugari și copii mici. La început, simptomele sunt similare cu cele ale unei răceli și includ curgerea nasului, febră și tuse. În câteva săptămâni, se poate dezvolta o tuse uscată și persistentă care face respirația foarte dificilă. Alte simptome de tuse convulsivă la copii și sugari includ: piele albăstruie în jurul gurii, deshidratare, febră, vărsături.

Respirație șuierătoare și oboseală

Toate afecțiunile care determină respirație șuierătoare sunt însoțite adesea de oboseală. Infecțiile respiratorii, în special cele dificile, precum pneumonia, au printre simptome si o stare de fatigabilitate. Astmul și Boala Pulmonară Obstructivă Cronică pot avea exacerbări ce determină o stare de oboseală pronunțată. Una dintre manifestările caracteristice ale Apneei de somn este somnolența excesivă și oboseala din timpul zilei.

În sine respirația șuierătoare este îngreunată, ceea ce face ca fluxul de oxigen care pătrunde în plămâni să fie limitat. Oxigenarea insuficientă duce la o stare de oboseală care poate deveni cronică.

Oboseala severă care însoțește simptomele respiratorii este un semnal de alarmă, pentru că poate fi semnul unei boli grave: cancerul pulmonar. Simptomele cancerului pulmonar sunt similare cu simptomele altor boli pulmonar, tocmai de aceea sunt necesare investigații amănunțite pentru a exclude riscul de a avea această boală.

Principalele simptome ale cancerului pulmonar includ:

Tuse

O tuse intensă, persistentă sau care se agravează constant poate indica cancer pulmonar. Este un simptom comun al multor alte afecțiuni respiratorii, dar este foarte îngrijorător dacă apare o tuse însoțită de sânge sau mucus cu sânge.

Dificultăți de respirație (dispnee)

Dispneea este un simptom nespecific, care însoțește multe boli pulmonare. Răspândirea cancerului în țesutul pulmonar sau obstrucția căilor respiratorii de către o tumoră pot cauza dispnee severă.

Revărsat pleural

Tumorile mari sau metastazele pot cauza blocări ale căilor respiratorii majore, precum și acumularea de lichid în jurul plămânilor. Această acumulare se numește revărsat pleural. Revărsatul pleural poate duce la dificultăți de respirație și dureri în piept, simptome comune ale cancerului pulmonar.

Wheezing

Wheezing-ul sau respirația șuierătoare poate fi rezultatul unei tumori pulmonare. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă respirația șuierătoare este nouă, audibilă sau asociată cu alte simptome, cum ar fi dificultăți de respirație.

Răgușeală sau schimbarea vocii

Când cancerul pulmonar implică nervul laringian, acesta poate afecta corzile vocale și poate provoca o modificare a vocii. Răgușeala este un simptom comun al multor afectiuni, cel mai frecvent laringita. Dacă răgușeala durează 2 sau mai multe săptămâni, poate exista riscul unei tumori.

Oboseală cronică

Oboseala este o senzație constantă de uzură. În cazul cancerului pulmonar, corpul se epuizează încercâns să lupte împotriva celulelor tumorale.  atacului de cancer. Perrsoanele cu cancer pulmonar se pot simți frecvent obosite și letargice. Oboseala poate deveni mai pronunțată, pe măsură ce cancerul pulmonar progresează. Până la 90% dintre persoanele care urmează chimioterapie pentru cancerul pulmonar vor experimenta oboseală.

Febră

Febra este un simptom comun la persoanele cu cancer și poate fi legată de infecții la plămâni sau de o reacție a sistemului imunitar care încearcă să lupte împotriva cancerului.

Alte simptome ale cancerului pulmonar includ:

  • durere în umeri sau spate
  • durere constantă în piept
  • infecții pulmonare frecvente sau recurente, cum ar fi pneumonia și bronșita
  • pierdere în greutate inexplicabilă
  • pierderea poftei de mâncare
  • dificultate la înghițire

Alte simptome pot apărea odată ce cancerul s-a răspândit în diferite părți ale corpului sau a metastazat. Acestea includ:

  • dureri osoase si articulare
  • ameţeală
  • dureri de cap sau convulsii
  • pierderea memoriei
  • icter
  • slăbiciune sau amorțeală a brațelor și picioarelor
  • cheaguri de sânge
  • ganglioni limfatici măriți

Respirație grea și șuierătoare la copii

”Potrivit statisticilor, aproximativ 25-30% dintre sugari (copii cu vârstă mai mică de 1 an) trec măcar o dată printr-un episod de wheezing, în timp ce 50% dintre copii se confruntă cu cel puțin un episod de wheezing înainte să împlinească 6 ani.”, se arată pe site-ul catena.ro

Tusea și respirația șuierătoare sunt simptome comune ale bolilor copilăriei. Deși pentru un părinte pot fi semne foarte îngrijorătoare, de obicei nu semnifică boli grave. Mai mult decât atât, tusea este un reflex normal, sănătos și important, care ajută la curățarea cailor respiratorii.

Respirația șuierătoare la copii este aproape întotdeauna cauzată de o infecție virală, de regulă cu Virusul Respirator Sincițial. Răceala comună poate fi însoțită uneori de wheezing, pe lângă alte simptome caracteristice. Două treimi dintre copiii de până în 6 ani pot prezenta mai multe episoade de respirație șuierătoare.  

Respirația șuierătoare la copil poate fi considerată o problemă dacă apar  și alte simptome îngrijorătoare:

  • Copilul are dificultăți marcante de respirație;
  • Respirația devine rapidă sau neregulată;
  • Respirația copilului este zgomotoasă
  • Pielea  devine albăstruie sau foarte palidă;
  • Copiii par neobișnuit de obosiți;
  • Au o temperatura de peste 38 °C;
  • Refuză mâncarea sau băutura;
  • Copilul  începe brusc să tușească, deși nu s-a simțit rău : acest lucru poate indică faptul că se sufocă, posibil din cauza aspirării unui obiect care blochează căile respiratorii. 

In cazul în care apar aceste simptome, părinții trebuie să se adreseze de urgență medicului.

Diagnosticul în cazul respirației șuierătoare

Dacă apare respirație șuierătoare, este necesar diagnosticul cauzei de bază care determină acest simptom. De fapt, respirația șuierătoare nu apare niciodată singură ci împreună cu alte semne și simptome, care permit stabilirea unui diagnostic.

Pentru a determina ce anume cauzează respirația șuierătoare, medicul va realiza un consult al plămânilor și inimii, precum și un istoric al apariției wheezing-ului.

Conform Glosarului Medical de pe medlife.ro, ”pentru formularea unui diagnostic de boală, anamneza trebuie să cuprindă următoarele detalii: 

  • Modificări cu poziția (ex. accentuarea în poziție decliva), asocierea cu tulburări de alimentație sau cu modificări ale vocii sau a calității plânsului; 
  • Asocierea tulburărilor de alimentație prezente în > 90% cazuri de RGE (reflux gastro-esofagian); 
  • Prezența unor simptome asociate că: tușe, cianoza, apnee, febra; 
  • Tulburări respiratorii perinatale;
  • Anomalii asociate cunoscute: malformații cardiovasculare, hemangioame, eczemă, dermatită atopica, CHARGE, VACTERL, Arnold-Chiari, hipotonie etc; 
  • AHC: fibroză chistica, imunodeficienta, astm, RGE, atopie, expunere la fumat, poluanți, iritanți.”,

De asemenea, medicul poate recomanda realizarea mai multor investigații precum:

  • Raze X pentru a obține o imagine a plămânilor
  • Teste ale funcției pulmonare pentru a vedea cât de bine funcționează
  • Test de sânge pentru a vă verifica nivelul de oxigen

Tratament pentru respirație șuierătoare

În cazul în care o persoană se prezintă cu respirație șuierătoare instalată brusc, împreună cu alte simptome care indică dificultăți respiratorii, medicul poate recomanda internarea și oxigenoterapia.

Ulterior, tratamentul wheezing-ului este, de fapt, un tratament al cauzei care determină respirația șuierătoare.  

Dacă este vorba de astm, medicul poate recomanda:

  • Un medicament bronhodilatator pentru a ușura inflamația și pentru a deschide căile respiratorii
  • Corticosteroizi inhalatori pentru combaterea inflamației
  • Antagoniști ai receptorilor de leucotriene pentru a preveni simptomele de astm și alergie
  • Combinația glucocorticoizi inhalatori și bronhodilatoare este recomandată dacă există suspiciunea de astm la pacienți cu simptome persistente.

În cazul în care wheezingul este determinat de bronșită sau de o infecție bacteriană, medicul poate prescrie:

  • Un bronhodilatator pentru a deschide căile respiratorii
  • Un antibiotic pentru combaterea unei infecții supraadăugate. Azitromicina reduce durata episodului de wheezing cu efect mai bun dacă este inițiată precoce (înainte de a 6-a zi de boală) și are, de asemenea, efecte antiinflamatorii.

Pot fi recomandate, de asemenea, inhalații cu soluție salină hipertonă.

Există câteva lucruri  care pot fi făcute și la domiciliu, pentru a preveni respirația șuierătoare:

  • Menținerea unei umidități de 40-60%, folosirea unui umidificator
  • Dușuri calde, cu inhalarea aburilor cald
  • Consumul ceaiurilor și al altor băuturi calde, care relaxează căile respiratorii și fluidizează mucusul
  • Evitarea fumatului, activ sau pasiv  
  • Realizarea unor exerciții de respirație
  • Purificarea aerului prin folosirea unui filtru de aer HEPA. Acest lucru va reduce alergenii care conduc adesea la atacuri de astm.

Consultul medical este indicat dacă, pe lângă respirație șuierătoare, apar simptome precum:

  • Dispnee
  • Tuse persistentă
  • Senzație de presiune sau durere în piept
  • Febră
  • Respirație rapidă
  • Umflarea inexplicabilă a picioarelor
  • Modificări ale vocii
  • Umflarea buzelor sau a limbii
  • nuanță albăstruie în jurul gurii sau unghiilor

Dacă respirația șuierătoare se instalează brusc după consumul anumitor alimnente, după o înțepătură de albină sau după administrarea unui nou medicament, poate fi semn al unei reacții alergice severe și este necesară intervenție medicală imediată.

Surse: