hantavirus

Totul despre hantavirus, una dintre cele mai periculoase boli respiratorii

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Recent, un caz mult discutat a adus în atenție o boală cu potențial mortal: infecția cu hantavirus. Este vorba de tragedia din familia lui Gene Hackman, care a început cu decesul lui Betsy Arakawa, soția actorului. Investigațiile au arătat că moartea acesteia a fost determinată de sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS), o afecțiune răspândită prin excrementele de rozătoare.  Lipsit de îngrijirea lui Betsy, actorul s-a stins o săptămână mai târziu, din cauza unei boli de inimă severe, exacerbată de complicații ale maladiei Alzheimer.

Dincolo de tragismul lui, evenimentul a creat neliniște în rândul publicului larg, deoarece a implicat o afecțiune prea puțin cunoscută, dar cu un grad mare de risc și cu o infecțiozitate ridicată. Sindromul pulmonar cu hantavirus seamănă la început cu o gripă, dar simptomele sale se pot agrava rapid și pot pune în pericol viața pacientului.
Pentru că opțiunile de tratament sunt limitate, prevenirea infectării este foarte importantă. Boala poate fi gestionată mai bine dacă este depistată timpuriu și se asigură suport respirator. Articolul de față prezintă informațiile cheie legate de infecția cu hantavirus, modul de transmitere, simptomele, complicațiile, diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni.

Ce este infecția cu hantavirus

Infecția cu hantavirus este o boală respiratorie rară, potențial mortală, cauzată de o familie de virusuri cunoscute sub denumirea de hantavirusuri.

Hantaviridae sunt o familie de virusuri ARN monocatenar încapsulate, care constă din cel puțin 4 serotipuri cu 9 virusuri ce provoacă 2 sindroame clinice majore, uneori suprapuse:

  • sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS)
  • febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS)

Virusurile sunt răspândite, de obicei, de rozătoare, precum șobolani și șoareci. De aceea, persoanele care intră frecvent în contact cu rozătoare sălbatice au un risc mai mare de a dezvolta boala. Lucrătorii din silvicultură, fermierii și vânătorii sunt expuși în mod particular acestui risc.

hantavirus

Modul de transmitere al hantavirusului

Boala se poate dezvolta după expunerea la urina, excrementele sau saliva rozătoarelor infectate. Hantavirusul transportat prin aer din locuri în care se află excremente de animale infectate poate fi inhalat și poate provoca, de asemenea, infecția. Acest lucru se poate întâmpla la persoane care curăță spații în care se pot găsi reziduuri de la rozătoare.

Hantavirusurile nu pot fi răspândite de la o persoană la alta; pot fi contractate numai de la animale infectate sau de la fluidele corporale și excrețiile acestora.

Contactul cu virusul se face, de obicei, într-unul din următoarele moduri:

  • Inhalarea– cea mai probabilă formă de transmitere – atunci când virusurile sunt transportate prin aer de la locurile cu excrementele de rozătoare sau materialele de cuibărit deranjate
  • Consumul de alimente contaminate cu saliva de șoarece, urină sau excremente
  • Atingerea lucrurilor contaminate cu virus, cum ar fi un cuib, apoi atingerea gurii, a ochilor sau a nasului
  • Când persoana este mușcată sau zgâriată de o rozătoare infectată

Hantavirusurile din Europa, Asia și Africa sunt mai susceptibile de a provoca afecțiunea din urmă, în timp ce hantavirusurile din America declanșează adesea boli respiratorii severe.

Șoarecele cerb este cel mai comun purtător al virusului în America de Nord și America Centrală. Alți purtători din America de Nord includ șobolanul de orez și șobolanul de bumbac din sud-est și șoarecele cu picioare albe din nord-est. În America de Sud, principalii purtători sunt șobolanul de orez și șoarecele Vesper.

Simptomele infecției cu hantavirus

Simptomele infecției cu hantavirus diferă, în funcție de tipul de infecție provocată.

De regulă, încep să se dezvolte la 2-4 săptămâni după contractarea virusului și pot include:

  • febră
  • dureri de cap
  • probleme gastro-intestinale
  • disfuncție renală
  • în cazuri mai grave, sângerare internă

Severitatea infecției depinde de tipul de hantavirus care a cauzat-o,  ratele de letalitate variind considerabil, între 1% și 15%.

Sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS)

Sindromul pulmonar cu hantavirus este o boală severă și potențial mortală, care afectează plămânii. Poate afecta, de asemenea, inima, uneori fiind denumit sindrom cardiopulmonar cu hantavirus.

Când hantavirusurile ajung în plămâni, invadează capilarele pulmonare, provocând, în cele din urmă, scurgeri. Plămânii se umplu cu lichid (edem pulmonar), ducând la disfuncții severe ale plămânilor și inimii.

Confrom Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, În cazul sindromului pulmonar cu hantavirus, simptomele pot să apară de la 1 săptămână la 8 săptămâni de la infestare. Simptomele precoce obișnuite sunt:

  • febră
  • oboseală
  • dureri musculare, în special în grupurile mari de mușchi, cum ar fi coapsele, șoldurile, spatele și uneori umerii

Aproximativ jumătate dintre pacienții cu sindrom pulmonar cu hantavirus experimentează, de asemenea:

  • dureri de cap
  • ameţeală
  • frisoane
  • probleme abdominale, cum ar fi greață, vărsături, diaree și dureri abdominale

La patru până la 10 zile după faza inițială a bolii, apar simptomele târzii ale sindromului pulmonar cu hantavirus.

Pe măsură ce boala progresează, poate duce la deteriorarea țesuturilor pulmonare, la acumularea de lichid în plămâni și la probleme grave ale funcției pulmonare și cardiace. Semnele și simptomele pot include:

  • Tuse
  • Dificultăți de respirație
  • Tensiune arterială scăzută
  • Ritm cardiac neregulat

”Tusea cea care indică faptul că infecția cu hantavirus a progresat către etapa cardiopulmonara, în care capilarele din plămâni încep să se slăbească și au loc scurgeri de lichid. Aceste simptome pot fi urmate de dificultăți și complicații respiratorii.”, se arată pe sfatulmedicului.ro

Simptomele pot evolua ulterior spre disfuncții ale organelor și probleme respiratorii severe.

Aproximativ 38% dintre pacienții care dezvoltă simptome respiratorii de infecție cu hantavirus mor din cauza bolii.

Febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS)

HFRS este o boală severă, uneori mortală, care afectează rinichii. Cu toate că implică funcția renală, începe inițial similar unei infecții respiratorii, precum gripa. Simptomele HFRS se dezvoltă de obicei în decurs de 1 până la 2 săptămâni după expunere. În cazuri rare, dezvoltarea lor poate dura până la 8 săptămâni.

De fapt, febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS) cuprinde un grup de boli similare cauzate de hantavirusuri incluzând:

  • febra hemoragică epidemică
  • febra hemoragică coreeană
  • nefropatia epidemică

Unele forme de febră hemoragică cu sindrom renal sunt ușoare (de exemplu, nefropatia epidemica, cauzată de virusul Puumala). Altele sunt, de asemenea, ușoare, dar ocazional pot fi severe (de exemplu, virusul Seul transmis de șobolanii maro sălbatici și domestici). Există și forme severe (de exemplu, cea cauzată de virusul Hantaan, așa cum se întâmplă în Coreea, China și Rusia, sau de virusul Dobrava în Balcani).

Simptomele inițiale încep brusc și includ:

  • dureri de cap intense
  • dureri de spate și de abdomen
  • febră/frisoane
  • greaţă
  • vedere încețoșată
  • Pacienții pot prezenta, de asemenea:
  • înroșirea feței
  • inflamația sau înroșirea ochilor
  • erupție cutanată

Simptomele ulterioare pot include:

  • tensiune arterială scăzută
  • lipsa fluxului sanguin (șoc acut)
  • sângerare internă (scurgeri vasculare)
  • insuficiență renală acută, care poate provoca supraîncărcare severă de lichide

Severitatea bolii variază în funcție de virusul care provoacă infecția. Infecțiile cu virusul Hantaan și Dobrava provoacă, de obicei, simptome severe, iar 5-15% din cazuri sunt fatale. În schimb, infecțiile cu virusul Seul, Saaremaa și Puumala sunt de obicei mai moderate, cu mai puțin de 1% risc de deces. Recuperarea completă poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni.

Diagnosticul  infecției cu hantavirus

Diagnosticarea hantavirusului în mai puțin de 72 de ore la o persoană care a fost infectată este dificilă. Simptomele precoce, cum ar fi febră, dureri de cap, dureri musculare, greață și oboseală, sunt ușor confundate cu gripa.

” În stadiile incipiente este dificil să se distingă între gripă, pneumonie sau alte condiții virale și infecția cu hantavirus.”, se specifică pe sfatulmedicului.ro

Totuși, simptomele ulterioare și complicațiile care pot să apară diferențiază infecția cu hantavirus de gripă. Este important ca pacientul să precizeze medicului orice potențială expunere la rozătoare și riscul de a fi contactat hantavirusul.

Teste de laborator pentru diagnosticul infecției cu hantavirus

Diagnosticul se face cu teste serologice și reacția în lanț a polimerazei (PCR).Testarea repetată este adesea efectuată la 72 de ore după debutul simptomelor.

Testele de sânge pot dezvălui dacă organismul a produs anticorpi împotriva hantavirusului. Medicul poate comanda și alte teste de laborator pentru a exclude afecțiuni cu simptome similare, precum:

  • hemoleucograma completă
  • nivelul electroliților
  • testele funcției renale
  • teste hepatice
  • testele de coagulare
  • analizele de urină

Sindromul pulmonar cu hantavirus este suspectat la pacienții cu posibilă expunere dacă au edem pulmonar clinic sau radiografic inexplicabil. Radiografia toracică poate prezenta semne vasculare crescute, linii Kerley B, infiltrate bilaterale sau revărsări pleurale. Dacă se suspectează HPS, trebuie făcută ecocardiografie pentru a exclude edem pulmonar cardiogen.

Semnele și simptomele sindromului pulmonar cu hantavirus se pot agrava brusc și pot pune rapid viața în pericol. Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei care se agravează progresiv în câteva zile, trebuie să consulte urgent un medic, dacă există riscul contactului cu hantavirusul. Asistența medicală este obligatorie dacă apar dificultăți de respirație, senzație de presiune în piept, probleme cu tensiunea sau cu ritmul cardiac.  

Diagnosticul prezumtiv al unei infecții hantavirale renale poate fi confirmat prin demonstrarea combinației de trombocitopenie, proteinurie și microhematurie.

În faza de hipotensiune, hematocritul crește și se dezvoltă leucocitoză și trombocitopenie.

Se pot dezvolta albuminurie, hematurie și celule roșii și albe din sânge, de obicei între a 2-a și a 5-a zi. În timpul fazei diuretice, anomaliile electrolitice sunt frecvente

Cum se tratează infecția cu hantavirus

Nu există un tratament specific pentru infecția cu hantavirus.

Intervenția terapeutică se concentrează, de obicei, pe gestionarea simptomelor pacientului.

Pacienții trebuie să primească îngrijiri de susținere, inclusiv odihnă, hidratare și gestionarea simptomelor.

HPS poate provoca dificultăți de respirație, iar pacienții pot avea nevoie de suport respirator, cum ar fi oxigenoterapie sau chiar ventilație artificială.

Pacienții cu HPS care supraviețuiesc în primele zile se îmbunătățesc rapid și se recuperează complet în 2 până la 3 săptămâni, adesea fără sechele. Formele mai severe de HPS au o rată a letalității de până la 50%.

HFRS poate perturba funcția rinichilor. Pacienții cu HFRS pot avea nevoie de dializă pentru a elimina toxinele din sânge și pentru a menține echilibrul corect al fluidelor din organism, atunci când rinichii nu funcționează bine. Tratamentul poate include, de asemenea, administrarea intravenoasă  de ribavirină. Acest tratament nu este eficient în cazul pacienților cu HPS.

Terapia de susținere pentru sindromul pulmonar cu hantavirus

Cazurile severe de infecție cu hantavirus au nevoie de tratament imediat într-o unitate de terapie intensivă. Intubația și ventilația mecanică pot fi necesare pentru a sprijini respirația și pentru a ajuta la gestionarea lichidului din plămâni. Intubația presupune introducerea unui tub de respirație prin nas sau gură în trahee pentru a menține căile respiratorii deschise și funcționale.

Oxigenarea membranară extracorporală

Boala pulmonară severă poate necesita un tratament numit oxigenare membranară extracorporală (ECMO) pentru asigura păstrarea unei cantități suficiente de oxigen. Metoda implică pomparea continuă a sângelui printr-o mașină care elimină dioxidul de carbon și adaugă oxigen. Sângele oxigenat este apoi returnat în corp.

Prevenirea răspândirii hantavirusului


Pentru a reduce expunerea la hantavirusuri, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor recomandă evitarea contactului cu rozătoarele sălbatice. Acest lucru presupune, de exemplu, etanșarea locuințelor aflate în zone unde trăiesc aceste animale pentru a împiedica pătrunderea lor.

Principalele recomandări includ:

  • Blocați accesului rozătoarelor în spațiile de locuit:șoarecii pot trece prin găuri de circa 6 mm lățime. Sigilați găurile cu ecran de sârmă, vată de oțel, tablă metalică sau ciment.
  • Închideți bufetul de mâncare. Spălați vasele cu promptitudine, curățați blaturile și podelele și depozitați-vă alimentele, inclusiv alimentele pentru animale de companie, în recipiente rezistente la rozătoare. Folosiți capace etanșe pentru coșurile de gunoi.
  • Reduceți materialul de cuibărit. Curățați peria, iarba și gunoiul departe de fundația unei clădiri.
  • Mutați articolele din curte care pot găzdui rozătoare, de exemplu grămezile de lemne sau coșurile de compost, departe de casă.
  • Aerisiți spațiile nefolosite. Deschideți și aerisiți cabinele, rulotele sau clădirile utilizate rar înainte de curățare.

Proceduri de curățare pentru a preveni infecția cu hantavirus

Pentru curățarea în siguranță și prevenirea răspândirii virusurilor sunt recomandați acești pași:

  • Purtați o mască și mănuși de cauciuc sau plastic.
  • Pulverizați cuibul, excrementele sau rozătoarea moartă cu un dezinfectant de uz casnic, alcool sau înălbitor și soluție de apă. Lasă-l să stea cinci minute.
  • Utilizați prosoape de hârtie pentru a curăța și arunca prosoapele la gunoi.
  • Spălați zona cu un burete cu un dezinfectant.
  • Spălați-vă mâinile cu mănuși și aruncați mănușile și masca.
  • Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun.

Surse:

  • https://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-aparatului-respirator/sindromul-pulmonar-cu-hantavirus_8124
  • https://www.cdc.gov/hantavirus/about/index.html
  • https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hantavirus-pulmonary-syndrome/symptoms-causes/syc-20351838
  • https://www.livescience.com/health/viruses-infections-disease/what-is-hantavirus-the-rare-but-deadly-respiratory-illness-spread-by-rodents
  • https://www.msdmanuals.com/professional/infectious-diseases/arboviruses-arenaviridae-and-filoviridae/hantavirus-infection