analize pentru apnee în somn

Analize pentru apnee în somn – ghidul surprinzător al testelor care îți schimbă viața

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Somnul nu reprezintă doar o stare de repaus fiziologic pasiv. Acesta este un proces biologic activ, extrem de complex, esențial pentru echilibrul metabolic, regenerarea celulară și sănătatea neuro-cognitivă. În contextul patologiei respiratorii moderne, apneea în somn a încetat de mult să fie considerată o simplă problemă de sforăit sau o inconveniență socială, fiind astăzi recunoscută de comunitatea medicală internațională ca o boală multisistemică severă. Aceasta are implicații profunde asupra aparatului cardiovascular, a sistemului endocrin și a sănătății mentale. Evaluarea clinică prin analize pentru apnee în somn constituie fundamentul pe care se construiește întreaga strategie terapeutică. Investigațiile amănunțite transformă o patologie adesea invizibilă și ignorată într-un diagnostic cert, riguros și gestionabil.

Trăsăturile definitorii ale apneei, precum fragmentarea somnului și hipoxia intermitentă amplifică stresul oxidativ și inflamația sistemică, putând duce la probleme grave de sănătate. Frecvența ridicată a comorbidităților asociate, precum hipertensiunea arterială rezistentă la tratament, diabetul zaharat de tip 2, disfuncțiile cognitive și tulburările de ritm cardiac paroxistice subliniază Importanța screeningului și a diagnosticării precoce prin analize pentru apnee în somn. Tehnologia de diagnostic a evoluat spectaculos în ultimul deceniu, oferind monitorizări complexe în laboratoare de somnologie și chiar soluții portabile de tip testare la domiciliu.

Articolul de față constituie un ghid orientativ al principalelor analize pentru apneea în somn, oferind o imagine asupra complexității acestei afecțiuni și necesității de a fi diagnosticată și tratată cât mai timpuriu,

Ce este apneea în somn și de ce sunt necesare analize pentru apnee în somn

Apneea în somn se definește prin episoade recurente de oprire parțială (hipopnee) sau completă (apnee) a respirației în timpul somnului. Aceasta duce la scăderi bruște ale saturației de oxigen și la microtreziri necesare pentru a restabili procesul respirator. Necesitatea unor analize pentru apnee în somn riguroase este dată de faptul că simptome subiective, cum ar fi oboseala diurnă sau somnolența excesivă, nu corelează întotdeauna liniar cu severitatea bolii. Unii pacienți pot raporta simptome minime, dar investigațiile pot arăta un risc iminent de accident vascular.

“Daca ne referim strict la sindromul de apnee in somn, in special formele obstructive, pentru ca ele predomina, avem o prevalenta in crestere, avem o multitudine de astfel de pacienti care nu sunt diagnosticati sau sunt diagnosticati tarziu… Alimenteaza si alte patologii si alte afectiuni. Sindromul de apnee in somn obstructiv este un numitor comun si pentru o afectare pediatrica si afectarea la nivelul adultului”, a precizat prof. univ. dr. Florin Mihălțan citat pe formaremedicală.ro

Din punct de vedere biochimic, aceste pauze respiratorii declanșează o cascadă de evenimente: activarea sistemului nervos simpatic, creșterea cortizolului și eliberarea de citokine pro-inflamatorii. Prin urmare, analizele sunt indispensabile pentru:

  1. Diferențierea subtipurilor: Apneea obstructivă (colaps mecanic) trebuie distinsă de apneea centrală (lipsa semnalului de la creier către mușchii respiratori) sau de formele mixte.
  2. Cuantificarea obiectivă a severității: Stabilirea Indiceleui de Apnee-Hipopnee (IAH) și a indicelui de desaturare (ODI).
  3. Identificarea riscului de somnolență la volan: Un aspect critic pentru siguranța rutieră și medicina muncii.

Pentru a înțelege complexitatea acestor analize pentru apnee în somn, este important să cunoștimai mult despre tipurile de apnee. Orice tip de apnee determină oprirea periodică a respirației, fragmentarea somnului și scăderea oxigenului în sânge (hipoxie). Totuși, mecanismele fiziopatologice diferă radical, necesitând protocoale terapeutice specifice.

Clasificarea internațională a tulburărilor de somn împarte apneea în trei categorii principale, fiecare având un traseu polisomnografic distinct.

1. Apneea Obstructivă în Somn (SASO)

Aceasta este cea mai frecventă formă identificată în setul de analize pentru apnee în somn. Ea apare din cauza unui colaps fizic, mecanic, al căilor respiratorii superioare, în zona orofaringelui.

  • Mecanism: Deși centrul respirator din creier trimite semnale corecte către diafragmă și mușchii intercostali, aerul nu poate trece deoarece țesuturile moi (limba, vălul palatin, amigdalele) colapsează către partea posterioară a gâtului, blocând fluxul normal.
  • Ce apare în analize: Pe graficul polisomnografic, se observă absența fluxului de aer la nivelul nasului și gurii, însă efortul toraco-abdominal persistă și se intensifică, pe măsură ce corpul încearcă cu disperare să inspire aer printr-un canal blocat.
  • Cauzele apneei obstructive: Obezitatea, gâtul scurt și gros, deviația de sept sau hipertrofia amigdalelor.

2. Apneea Centrală în Somn

Spre deosebire de forma obstructivă, în apneea centrală problema nu este un blocaj fizic, ci o eroare de comunicare la nivelul creierului, mai precis în trunchiul cerebral.

  • Mecanism: Creierul încetează temporar să mai trimită semnale către mușchii respiratori. Practic, corpul „uită” să respire pentru câteva secunde.
  • Ce apare în analize: Este un moment critic în procesul de analize pentru apnee în somn. Pe traseu se observă atât absența fluxului de aer, cât și absența totală a efortului respirator. Nici toracele, nici abdomenul nu se mișcă.
  • Cauze: Insuficiența cardiacă severă (respirația Cheyne-Stokes), accidentele vasculare cerebrale care afectează centrii respiratori, anumite afecțiuni neurologice, utilizarea cronică de opioide sau altitudinea mare.

3. Apneea Mixtă

Aceasta reprezintă o formă hibridă, adesea mai dificil de tratat, care începe ca o apnee centrală și se termină ca una obstructivă.

  • Mecanism: Episodul debutează fără efort respirator (componenta centrală), dar când creierul realizează lipsa de oxigen și repornește efortul, căile respiratorii sunt deja blocate împiedicând trecerea aerului (componenta obstructivă).
  • Importanța diagnosticului: Doar prin analize pentru apnee în somn de tip polisomnografie se poate identifica această tranziție, necesară pentru reglarea presiunilor dispozitivelor de tip BiPAP, care pot trata ambele componente.

Tipuri specifice de apnee identificate prin monitorizare avansată

Pe lângă cele trei mari categorii, analizele detaliate pot scoate la iveală subtipuri de apnee în somn, care necesită atenție medicală deosebită:

  • Sindromul de rezistență a căilor aeriene superioare: Pacientul nu are apnee propriu-zisă (oprirea totală a aerului), dar depune un efort imens pentru a respira. Acest efort fragmentează somnul la fel de grav ca o apnee severă, ducând la oboseală cronică.
  • Apneea pozițională: Evenimentele apar exclusiv sau predominant (peste 50%) atunci când pacientul doarme pe spate (decubit dorsal). În acest caz, gravitația trage limba spre peretele posterior al gâtului.
  • Sindromul de hipoventilație alveolară: Caracterizat printr-o respirație superficială cronică pe tot parcursul nopții, poate duce la o acumulare periculoasă de dioxid de carbon; este frecvent întâlnit la pacienții cu obezitate morbidă.

Fiecare dintre aceste tipuri necesită o interpretare nuanțată. De exemplu, tratarea unei apnee centrale cu un aparat setat pentru apnee obstructivă poate fi ineficientă sau chiar periculoasă. De aceea, acuratețea acestor analize pentru apnee în somn este pilonul central al succesului terapeutic.

Cum se realizează diagnosticul apneei în somn

Pe lângă analizele generale și testele specifice, diagnosticul apneei în somn include etapele caracteristice identificării oricărei morbidități complexe.

”Diagnosticul de apnee in somn este pus de catre medicul specialist. Pentru o evaluare completa, stabilirea etapelor si a investigatiilor necesare, este nevoie de un consult pneumologic.”, precizează dr. Victorița Mihaela Sandu pe medicover.ro

Pe lângă examenul clinic și anamneză, cu identificarea simptomatologiei specifice, se vor aplica și anumite chestionare pentru apneea în somn:

”Chestionarul Epworth (recunoscut si ca testul Epworth de somnolenta diurna, scala Epworth) care este un test subiectiv de stabilire a gradului de somnolenta din timpul zilei. Chestionarul STOP BANG este un chestionar de evaluare utilizat pentru a constata prezenta apneei obstructive; are o componenta subiectiva si una obiectiva pentru stabilirea riscului de a suferi de apnee in somn.”, explică dr. Sandu.

Analize pentru apnee în somn: polisomnografia explicată

Conform Ghidului privind managementul pacientului adult cu tulburări respiratorii în cadrul somnului, ”diagnosticul apneei în somn implică utilizarea mai multor tipuri de dispozitive pentru efectuarea studiilor de somn. Acestea sunt clasificate în funcție de complexitate, numărul parametrilor înregistrați și de existența sau nu a supravegherii medicale, după cum urmează:

– Tipul I: polisomnografia (PSG) sub supraveghere medicală în laborator de somn sau spital

– Tipul II: PSG efectuată ambulator, fără supraveghere medicală

-Tipul III: poligrafia cardiorespiratorie (PG) efectuată ambulator, fără supraveghere medicală. Sunt dispozitive care dispun de minim patru canale (senzori) care înregistrează: fluxul aerian oronazal, efortul toraco-abdominal, saturația oxihemoglobinei (SaO2), frecvența cardiacă.”

Polisomnografia reprezintă „standardul de aur” în diagnosticul apneei în somn și este cea mai complexă formă de analiză pentru apnee în somn. Polisomnografia nu este doar un simplu test, ci o monitorizare multidimensională care transformă fiecare secundă de somn într-un set de date biofiziologice ce permit medicului să vizualizeze „mecanismul” intern al odihnei tale.

Această investigație necesită ca pacientul să petreacă o noapte într-un laborator de somnologie, sub supravegherea unui tehnician, fiind conectat la peste 20 de senzori. Un exemplu de polisomnograf este dispozitivul SONATA de la Linde, care poate fi utilizat în testarea profesională a apneei în somn. Informațiile colectate sunt apoi analizate de un medic specialist care identifică tiparul fiecărui eveniment respirator în parte.

analize pentru apnee în somn

Componentele tehnice ale polisomnografiei

Efectuarea de analize pentru apnee în somn prin polisomnografie presupune conectarea pacientului la o rețea de senzori non-invazivi, fiecare având rolul de a monitoriza un sistem specific al corpului:

1. Neurofiziologia somnului (EEG, EOG, EMG)

Acesta este nucleul polisomnografiei. Fără aceste date, medicul nu poate ști dacă pacientul doarme cu adevărat sau doar stă cu ochii închiși.

  • Electroencefalograma (EEG): Se plasează electrozi pe scalp pentru a înregistra undele cerebrale. Acestea permit identificarea stadiilor somnului: N1 și N2 (somn ușor), N3 (somn profund, regenerator) și REM (somnul cu vise). În apneea severă, arhitectura somnului este complet distrusă, pacientul „sărind” peste fazele profunde din cauza microtrezirilor repetate.
  • Electrooculograma (EOG): Monitorizează mișcările ochilor pentru a valida intrarea în faza REM (Rapid Eye Movement).
  • Electromiograma submentonieră (EMG): Măsoară tonusul muscular la nivelul bărbiei. În timpul somnului REM, corpul intră într-o stare de paralizie fiziologică; dacă această relaxare este prea pronunțată, ea contribuie direct la colapsul căilor respiratorii.

2. Dinamica respiratorie și fluxul de aer

Această secțiune din analize pentru apnee în somncuantifică exact cum și cât respiri, incluzând:

  • Canula nazală și termistorul: Măsoară viteza și temperatura aerului care intră și iese din nas și gură. O scădere cu peste 90% a fluxului indică o apnee, în timp ce o scădere de 30-50% însoțită de desaturare indică o hipopnee.
  • Benzile de efort toraco-abdominal: Aceste benzi elastice plasate în jurul pieptului și abdomenului conțin senzori piezoelectri. Ele sunt vitale pentru a diferenția apneea obstructivă (în care există efort toraco-abdominal) de apneea centrală (unde nu există nicio mișcare musculară respiratorie).

3. Monitorizarea cardiovasculară și a oxigenării

Apneea este, în esență, un stres cardiac nocturn. De aceea, este necersar ca aceste analize pentru apnee în somn să fie completate cu:

  • Electrocardiograma (EKG): Înregistrează ritmul inimii, permițând evidențierea bradicardiei (încetinirea ritmului cardiac) în timpul apneei și tahicardiei (accelerarea bruscă) în momentul microtrezirii, fenomen care uzează inima prematur.
  • Pulsoximetria: Măsoară saturația de oxigen (SpO2). Scăderile bruște confirmă faptul că pauzele respiratorii au un impact sistemic, privând creierul de combustibilul vital.

Interpretarea rezultatelor – ce înseamnă valorile obținute

Interpretarea raportului rezultat în urma unor analize pentru apnee în somn este un proces complex. Medicul somnolog analizează interdependența dintre evenimentele respiratorii, nivelul de oxigen și fragmentele de activitate cerebrală pentru a stabili un diagnostic de precizie. Un raport polisomnografic standard poate conține zeci de pagini de date, însă există câțiva parametri critici care definesc severitatea bolii și urgența tratamentului.

1. Indicele de Apnee-Hipopnee (IAH) – Indicatorul Central

IAH reprezintă media evenimentelor respiratorii (apnei și hipopnei) care apar pe durata unei ore de somn. Acesta este parametrul principal în orice set de analize pentru apnee în somn și determină clasificarea severității:

  • IAH < 5 (Normal): Majoritatea adulților pot avea până la 5 evenimente izolate pe oră fără consecințe clinice majore.
  • IAH 5 – 15 (Apnee Ușoară): Pacientul poate prezenta somnolență diurnă. Tratamentul este recomandat dacă există comorbidități precum hipertensiunea arterială.
  • IAH 15 – 30 (Apnee Moderată): Riscul cardiovascular crește semnificativ. Terapia devine o necesitate pentru a preveni degradarea metabolică.
  • IAH > 30 (Apnee Severă): Reprezintă o urgență medicală. Riscul de accident vascular cerebral și infarct este critic, iar somnolența diurnă este adesea invalidantă.

2. Parametrii de oxigenare

Analizele pentru apnee în somn evaluează impactul asfixiei asupra sângelui prin doi indicatori esențiali:

  • Indicele de Desaturare (ODI): Numărul de scăderi ale oxigenului cu peste 3% sau 4% pe oră. De multe ori, ODI este mai mare decât IAH, indicând faptul că și respirațiile superficiale (care nu ating criteriul de hipopnee) afectează oxigenarea.
  • Saturația Minimă: Cea mai mică valoare atinsă în timpul nopții. În timp ce o valoare de 90-94% este îngrijorătoare, scăderile sub 80% sunt considerate severe și indică un stres hipoxic periculos pentru celulele neuronale.
  • T90: Procentul de timp din noapte petrecut sub saturația de 90%. Un T90 ridicat (peste 10-20%) este un semn clar de afectare sistemică gravă.

3. Arhitectura somnului și microtrezirile

O componentă crucială în aceste analize pentru apnee în somneste evaluarea calității somnului, nu doar a duratei acestuia:

  • Indicele de microtreziri: Numărul de treziri de scurtă durată (3-15 secunde) provocate de lipsa de oxigen. Pacientul nu își amintește aceste treziri, dar ele „fragmentează” somnul, împiedicând intrarea în fazele profunde.
  • Procentele stadiilor de somn: Un somn sănătos are aproximativ 20-25% somn REM și 15-20% somn profund (N3). La pacienții cu apnee, aceste procente scad dramatic (uneori sub 5%), ceea ce explică pierderile de memorie și lipsa de concentrare.

4. Parametrii poziționali și corelația REM

Interpretarea modernă de analize pentru apnee în somn caută să identifice tipare specifice:

  • Apneea pozițională: Dacă IAH este de 40 pe spate și doar 5 pe lateral, pacientul poate beneficia de terapie pozițională.
  • Apneea REM-dependentă: Evenimentele apar doar în somnul cu vise. Deoarece somnul REM este mai dens spre dimineață, acești pacienți se simt adesea cel mai rău exact înainte de trezire.

5. Frecvența Cardiacă și Evenimentele EKG

Raportul va menționa și comportamentul inimii în timpul apneilor. Fenomene precum tahicardia post-apneică (inima accelerează brusc după ce respirația este reluată) sau bradicardia extremă sunt semne că sistemul nervos autonom este suprasolicitat.

Valoarea adăugată a polisomnografiei față de testele simple

Polisomnografia este singura metodă care poate detecta Sindromul de Rezistență a Căilor Aeriene Superioare. La pacienții care nu au apnee clasică, testele simple de oxigenare pot ieși „normale”. Totuși, efortul lor respirator este atât de mare încât creierul nu se odihnește niciodată. Fără polisomnografie, aceste persoane rămân adesea nediagnosticate, suferind de oboseală cronică inexplicabilă.

În concluzie, polisomnografia transformă suspiciunea clinică într-o certitudine și oferă medicului informațiile necesare pentru a prescrie tratamentul corect, fie că este vorba de CPAP, proteze mandibulare sau intervenții chirurgicale,.

Testul de oxigenare nocturnă – cum funcționează

O investigație de screening rapidă în cadrul setului de analize pentru apnee în somn este pulsoximetria nocturnă continuă. Aceasta înregistrează saturația oxigenului în sângele arterial (SpO2) și frecvența cardiacă pe tot parcursul nopții.

Deși nu poate oferi un diagnostic complet deoarece nu măsoară fluxul de aer, curba de desaturare are un aspect specific în „dinți de fierăstrău” la pacienții cu apnee. Fiecare prăbușire a curbei sub pragul de 90% (hipoxemie) indică faptul că organele vitale – creierul și inima – sunt temporar subalimentate cu oxigen. Un parametru esențial aici este procentul din noapte petrecut cu oxigenul sub nivelul de alarmă. Dacă un pacient petrece mai mult de 10-15% din timp în această stare, riscul de leziuni endoteliale devine certitudine clinică.

Testul de oxigenare nocturnă reprezintă una dintre cele mai accesibile și elocvente analize pentru apnee în somn. Deși este adesea integrat în investigații mai complexe, cum este polisomnografia, valoarea sa ca instrument de screening independent este isemnificativă, oferind o fereastră directă către modul în care inima și plămânii colaborează sub stresul hipoxic nocturn.

Principiul biofizic al măsurătorii

Funcționarea acestui test se bazează pe proprietățile optice ale sângelui. Dispozitivul (pulsoximetrul) emite două fascicule de lumină cu lungimi de undă diferite: lumină roșie și lumină infraroșie.

  • Hemoglobina oxigenată absoarbe mai multă lumină infraroșie și permite trecerea luminii roșii.
  • Hemoglobina deoxigenată absoarbe mai multă lumină roșie și permite trecerea celei infraroșii.

Prin calcularea raportului de absorbție între cele două fascicule, senzorul determină în timp real saturația periferică a oxigenului. În cadrul acestor analize pentru apnee în somn, aparatul înregistrează mii de astfel de citiri pe parcursul unei nopți, generând un grafic al stabilității respiratorii.

Cum identifică testul episoadele de apnee?

Într-un somn fiziologic normal, curba de oxigenare este relativ liniară, menținându-se constant peste pragul de 94-95%. În momentul în care survine o apnee (oprirea respirației), nivelul de oxigen din plămâni este consumat rapid, iar saturația din sânge începe să scadă.

În interpretarea testului, specialiștii caută un tipar specific numit „desaturare în dinți de fierăstrău”:

  1. Faza de prăbușire: O scădere bruscă a oxigenului (de exemplu, de la 97% la 82%) care coincide cu durata apneei.
  2. Nadirul: Punctul cel mai de jos al oxigenării în timpul evenimentului.
  3. Faza de reoxigenare: O revenire rapidă la normal în momentul în care pacientul se trezește parțial pentru a respira (microtrezire), marcată adesea de o inspirație zgomotoasă.

Indicatori cheie extrași din testul de oxigenare

Când medicul somnolog evaluează aceste analize pentru apnee în somn, el nu privește doar valorile minime, ci analizează o serie de indici sintetici:

  • Indexul de desaturare: Reprezintă numărul de scăderi ale saturației pe oră. Un indice ridicat este un predictor extrem de precis pentru apneea obstructivă moderată sau severă.
  • T90: Este probabil cel mai alarmant parametru. Acesta măsoară timpul total (exprimat în minute sau procente) în care oxigenul a fost sub pragul critic de 90%.
  • Variabilitatea frecvenței cardiace: Pulsoximetrul înregistrează și pulsul. În apnee, se observă un fenomen de „tahicardie reflexă”: inima accelerează violent imediat după o apnee pentru a compensa lipsa de oxigen, punând o presiune imensă pe ventriculul stâng.

Limite și necesiatea integrării clinice

Deși este o componentă vitală în setul de analize pentru apnee în somn, pulsoximetria singură are limitări. Ea nu poate distinge între o apnee obstructivă și una centrală și poate oferi rezultate fals-pozitive la pacienții cu BPOC sau fals-negative la pacienții tineri, ale căror mecanisme de compensare sunt încă viguroase.

Cu toate acestea, testul de oxigenare nocturnă rămâne „busola” inițială. El confirmă impactul biologic al bolii: nu este vorba doar despre un somn agitat, ci despre o privare reală de combustibil la nivel celular, care justifică investigații ulterioare mai amănunțite.

Analize pentru apnee în somn la domiciliu vs. în laborator

Evoluția către medicina personalizată a dus la apariția poligrafiei respiratorii la domiciliu. Atât poligrafia cât și polisomnografia reprezintă analize pentru apnee în somn, totuși ele servesc scopuri diferite în funcție de profilul pacientului.

Analizele la domiciliu (Poligrafia de Tip III)

Poligrafia respiratorie reprezintă alternativa portabilă și este din ce în ce mai utilizată ca primă linie de analize pentru apnee în somn, pentru populația generală cu risc mediu și mare.

Mecanismul de testare:

Pacientul primește un kit de dimensiuni reduse care include o unitate centrală (de mărimea unui smartphone), o canulă nazală, o bandă toracică și un pulsoximetru. Acesta este instruit cum să le monteze singur înainte de culcare, în propriul dormitor.

Avantajele testului la domiciliu:

  • Confort și realism: Somnul în propriul pat elimină stresul mediului spitalicesc, oferind date despre o noapte „obișnuită” din viață.
  • Accesibilitate rapidă: Permite screening-ul unui număr mare de pacienți într-un timp scurt, fiind ideală pentru identificarea cazurilor evidente de apnee obstructivă.
  • Cost-eficiență: Este semnificativ mai ieftină decât polisomnografia asistată.

Dezavantaje critice:

  • Absența datelor EEG: Poligraful nu știe dacă ești treaz sau adormi. Dacă un pacient stă treaz în pat 4 ore din 8, indicele IAH va fi calculat greșit (diluat), ducând la un rezultat fals-negativ sau la subestimarea gravității bolii.
  • Erori tehnice necorectate: Dacă senzorul nazal alunecă la ora 2 dimineața, înregistrarea este compromisă fără ca cineva să poată interveni.

Analizele în laborator (Polisomnografia de Tip I)

Efectuarea de analize pentru apnee în somn în laborator presupune monitorizarea asistată, în timp real, de către un tehnician de somnologie. Aceasta este singura metodă care oferă o imagine de ansamblu asupra interacțiunii dintre sistemul nervos, respirator și cardiovascular.

Avantajele mediului controlat:

  • Supraveghere activă: Tehnicianul poate interveni dacă un electrod se desprinde, asigurând integritatea datelor pe parcursul întregii nopți.
  • Titrarea terapeutică imediată: În protocoalele dîn care în prima jumătate a nopții se confirmă apneea severă, în a doua jumătate se poate monta aparatul CPAP pentru a stabili presiunea optimă de tratament.
  • Diagnostic diferențial extins: Doar în laborator se pot diagnostica cert parasomniile (somnambulismul), narcolepsia sau sindromul de picioare neliniștite sever, datorită utilizării senzorilor EEG și a monitorizării video infra-roșu.

Dezavantaje:

  • Efectul de „prima noapte”: Pacienții pot avea dificultăți în a adormi sau pot avea un somn atipic din cauza mediului străin și a numărului mare de cabluri.
  • Costuri și liste de așteptare: Fiind o procedură care necesită personal dedicat și infrastructură costisitoare, accesul poate fi mai lent.

Criterii de selecție: Ce alegem?

Alegerea între aceste analize pentru apnee în somn nu se face la întâmplare, ci respectând ghidurile clinice internaționale (AASM).

  1. Poligrafia la domiciliu este indicată atunci când pacientul prezintă semne clinice clare (sforăit zgomotos, apnee observată de partener, obezitate morbidă) și nu are alte boli cronice grave.
  2. Polisomnografia în laborator devine obligatorie în următoarele situații:
    • Pacientul are comorbidități majore (insuficiență cardiacă congestivă, boli pulmonare obstructive severe, boli neuromusculare).
    • Se suspectează apnee centrală sau tulburări de somn non-respiratorii.
    • Testul la domiciliu a ieșit negativ, dar simptomele clinice ale pacientului sunt severe (riscul de fals-negativ la domiciliu).

În final, ambele metode de analize pentru apnee în somn sunt complementare. Tehnologia la domiciliu funcționează ca un filtru eficient pentru cazurile clare, în timp ce laboratorul rămâne instanța supremă de diagnostic pentru cazurile complexe, asigurând siguranța și precizia necesară unui tratament pe viață.

Ce analize suplimentare pot indica apneea în somn

Deoarece apneea în somn nu este o afecțiune izolată, ci una care perturbă întregul metabolism și echilibru hormonal, diagnosticul nu se rezumă doar la monitorizarea respirației. Setul complet de analize pentru apnee în somn include adesea investigații de laborator (sânge), evaluări imagistice și explorări funcționale care ajută medicul să identifice cauzele anatomice sau consecințele biologice ale privării cronice de oxigen.

Aceste teste suplimentare sunt esențiale pentru a construi un profil de risc cardiovascular și metabolic complet, oferind indicii prețioase despre cât de mult a fost afectat organismul de episoadele de asfixie nocturnă.

1. Analize de laborator: Indicatorii biochimici ai hipoxiei

Atunci când medicul suspectează apnee în somn, va solicita anumite analize pentru a detecta semnele de adaptare patologică sau comorbiditățile metabolice:

  • Hemoleucograma completă (Eritrocitoza): Unul dintre cele mai clare semne indirecte ale apneei severe este creșterea numărului de globule roșii (poliglobulie) și a nivelului de hemoglobină. Corpul simte ipsa cronică de oxigen nocturn și stimulează producția de eritrocite pentru a transporta mai eficient puținul oxigen disponibil.
  • Panelul metabolic și glicemia: Apneea induce rezistență la insulină prin stresul oxidativ și creșterea nivelului de cortizol (hormonul stresului). Evaluarea glicemiei și a hemoglobinei glicozate (HbA1c) este crucială, deoarece peste 50% dintre pacienții cu apnee au sau vor dezvolta diabet de tip 2.
  • Profilul lipidic: Nivelurile ridicate de trigliceride și colesterol LDL sunt frecvent asociate cu apneea, contribuind la formarea plăcilor de aterom în artere.
  • Testarea Hormonului Stimulator Tiroidian (TSH): Hipotiroidismul este o cauză frecventă a oboselii cronice și poate agrava apneea prin infiltrarea țesuturilor moi ale gâtului cu mixdem, îngustând căile respiratorii.

2. Evaluarea imagistică și endoscopică a căilor aeriene

Dacă rezultatele de analize pentru apnee în somn confirmă o formă obstructivă, este vital să se identifice „unde” se produce blocajul.

  • Endoscopia desomn: aceasta este considerată cea mai precisă metodă de vizualizare a colapsului. Pacientul este sedat ușor pentru a mima somnul, timp în care medicul ORL introduce un fibroscop subțire prin nas pentru a observa în timp real dacă blocajul este la nivelul palatului moale, al bazei limbii sau al epiglotei.
  • Cefalometria: 0 radiografie specială de profil a craniului care permite măsurarea distanțelor anatomice (de exemplu, spațiul dintre baza limbii și peretele posterior al faringelui sau poziția osului hioid).
  • Examenul CT sau RMN cervical: utilizat mai rar, dar extrem de util în cazurile complexe pentru a măsura volumul căilor aeriene superioare și a detecta eventuale mase tumorale sau anomalii structurale profunde.

3. Explorări funcționale pulmonare și cardiace

Apneea afectează direct „pompa” cardiacă și eficiența pulmonară. Prin urmare, următoarele teste completează tabloul de analize pentru apnee în somn:

  • Spirometria: Ajută la diferențierea apneei de alte boli pulmonare (cum ar fi astmul sau BPOC). Prezența unei curbe flux-volum cu aspect „vălurit” poate sugera o instabilitate a căilor respiratorii superioare tipică sforăitului și apneei.
  • Gazometria arterială: Măsoară direct presiunea parțială a oxigenului și a dioxidului de carbon în sângele arterial. Este esențială pentru pacienții obezi, la care dioxidul de carbon rămâne ridicat chiar și în timpul zilei.
  • Ecocardiografia: Este obligatorie pentru a verifica dacă episoadele de apnee au dus la hipertensiune pulmonară sau la mărirea cavităților drepte ale inimii (cor pulmonale), consecințe grave ale hipoxiei nocturne netratate.

Legătura dintre analizele pentru apnee și riscurile cardiovasculare

Legătura dintre apnee și riscurile cardiovasculare este una de cauzalitate directă. În timpul unui episod de apnee presiunea negativă creată în torace pentru a trage aer forțează inima să se dilate, ducând la eliberarea de peptide natriuretice și la tulburări hemodinamice. Aceste procese, documentate prin analize pentru apnee în somn, corelate cu EKG, explică de ce acești pacienți sunt predispuși la fibrilație atrială și moarte subită nocturnă. Hipoxia intermitentă duce, de asemenea, la calcificarea arterelor coronare mult mai rapid decât la populația generală.

Legătura dintre rezultatele obținute în urma unor analize pentru apnee în somn și integritatea sistemului cardiovascular este atât de strânsă, încât mulți cardiologi consideră astăzi apneea ca fiind un factor de risc independent, la fel de periculos ca fumatul sau hipercolesterolemia. Interacțiunea dintre cele două sisteme este mediată de oscilațiile violente de presiune intratoracică, hipoxia intermitentă și activarea excesivă a sistemului nervos simpatic.

Atunci când interpretăm un raport de analize pentru apnee în somn, nu privim doar pauzele respiratorii, ci și „cicatricile” hemodinamice pe care acestea le lasă asupra inimii.

Mecanismul de agresiune: Triada distructivă

În timpul fiecărui episod de apnee documentat prin polisomnografie, organismul trece printr-un proces de stres acut care afectează inima pe trei căi principale:

1. Hipoxia Intermitentă și Stresul Oxidativ

Scăderea repetată a saturației de oxigen, urmată de reoxigenarea rapidă creează un ciclu de „ischemie-reperfuzie”. Acest proces generează radicali liberi care atacă endoteliul (căptușeala internă a arterelor), ducând la inflamație sistemică și la accelerarea aterosclerozei.

2. Variațiile de Presiune Intratoracică

În apneea obstructivă, pacientul încearcă să respire împotriva unei căi aeriene închise. Acest lucru creează o presiune negativă imensă în torace (ca o pompă de vid). Această presiune „aspiră” sângele spre inimă, dilatând atriul drept și ventriculul drept, în timp ce comprimă ventriculul stâng. Pe termen lung, această forțare mecanică duce la remodelarea cardiacă și la apariția hipertrofiei.

3. „Furtuna” catecolaminergică

Fiecare microtrezire necesară pentru a reporni respirația este însoțită de o descărcare masivă de adrenalină și noradrenalină. Inima, aflată deja în lipsă de oxigen, este forțată să bată mai repede și mai puternic contra unei rezistențe vasculare crescute, ceea ce explică de ce tensiunea arterială atinge valori de vârf chiar în timpul nopții.

Riscuri specifice identificate prin analizele de somn

  • Fibrilația atrială: Pacienții cu un IAH (Indice de Apnee-Hipopnee) peste 30 au un risc de 4 ori mai mare de a dezvolta fibrilație atrială. Întinderea pereților atriali din cauza presiunilor negative nocturne creează focare electrice anormale.
  • Hipertensiunea Arterială Rezistentă: Dacă un pacient nu răspunde la trei sau mai multe medicamente antihipertensive, probabilitatea ca acesta să aibă apnee (confirmată prin analize pentru apnee în somn) este de peste 80%. În acest caz, tratarea apneei este singura cale de a stabiliza tensiunea.
  • Insuficiența Cardiacă: Hipoxia nocturnă slăbește mușchiul cardiac. Parametrul T90 (timpul cu oxigen sub 90%) din raportul de analize este un predictor puternic pentru mortalitatea la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă.
  • Moartea subită nocturnă: În timp ce riscul cardiac pentru populația generală este mai mare dimineața, pentru cei cu apnee severă, riscul de evenimente fatale atinge vârful în timpul orelor de somn (între miezul nopții și ora 6:00)

Analize pentru apnee în somn la copii și adolescenți

La pacienții pediatrici, abordarea este diferită față de cea a adultului, deoarece sistemul respirator și cel neurologic sunt în plină dezvoltare. La copii, apneea nu se manifestă întotdeauna prin somnolență. Deseori, semnele sunt paradoxale: hiperactivitate, iritabilitate, enurezis nocturn sau întârziere în creștere. Analizele pentru apnee în somn la copii implică adesea o abordare multidisciplinară (pediatru, ORL-ist, ortodont).Efectuarea de analize pentru apnee în somn la copii nu este doar o măsură de corectare a somnului, ci o intervenție critică pentru prevenirea deficitelor cognitive ireversibile și a tulburărilor de creștere.

Tipuri de apnee specifice vârstei pediatrice

La copii și adolescenți, manifestările pot fi clasificate în trei categorii principale, identificate prin monitorizare polisomnografică:

  1. Apneea obstructivă (SAO): cea mai frecventă formă, cauzată de un blocaj fizic la nivelul căilor respiratorii superioare.
  2. Apneea centrală: este mai frecventă la sugari sau la copiii cu afecțiuni neurologice.
  3. Apneea mixtă: O combinație între un eveniment central urmat de un efort obstructiv, apare mai rar la copii,

Cauzele apneei în somn la copii

Spre deosebire de adulți, unde obezitatea este factorul dominant, la copii cauzele sunt mult mai diverse:

  • Hipertrofia adenotonsilară (Polipii și amigdalele mărite): Reprezintă cauza principală. În timpul somnului, relaxarea musculară face ca aceste țesuturi să blocheze aproape complet faringele.
  • Anomaliile craniofaciale: Micrognația (mandibula mică) sau retrognatismul, frecvente în sindroame precum Down sau Pierre Robin, reduc spațiul respirator retroglotic.
  • Hipotonia musculară: În afecțiuni precum paralizia cerebrală sau distrofiile musculare, mușchii nu pot menține deschise căile aeriene împotriva presiunii negative din inspir.
  • Obezitatea la adolescenți: O cauză în creștere alarmantă, unde depunerea de grăsime la nivelul gâtului (țesut adipos parafaringian) colabează lumenul respirator.

Particularități în analize pentru apnee în somn la copii

Interpretarea rezultatelor necesită standarde pediatrice stricte.

În cadrul acestor analize pentru apnee în somn, medicii urmăresc cu atenție:

  • Capnografia: Măsurarea nivelului de dioxid de carbon expirat, esențială pentru a detecta hipoventilația alveolară cronică.
  • Eficiența somnului și secrețiahormonului de creștere: deoarece hormonul de creștere este secretat preponderent în somnul profund (stadiul N3), episoadele de apnee pot duce la stagnare staturo-ponderală.
  • Impactul neuro-comportamental: Studiile arată că hipoxia nocturnă la copii mimează simptomele ADHD.

Diagnosticarea precoce prin analize pentru apnee în somn la copii și adolescenți poate preveni complicații pe termen lung, precum hipertensiunea pulmonară sau remodelarea cardiacă (hipertrofia de ventricul drept), asigurând o dezvoltare armonioasă a sistemului nervos central.

Când să consulți medicul după analizele pentru apnee în somn

Pacienții care au efectuat analize pentru apnee în somn și a obținut un diagnostic de apnee obstructivă, centrală sau alt tip de tulburare de respirație în somn trebuie monitorizați pe termen lung. Medicul va recomanda tipul de tratament, în funcție de rezultatele investigațiilor, de tipul apneei și de severitatea acesteia.

Standardul de aur pentru tratarea apneei obstructive în somn este terapia CPAP. Titrarea presiunii (stabilirea nivelului optim de aer) în terapia CPAP se face adesea printr-o a doua noapte de testare, de data aceasta cu aparatul CPAP montat, pentru a găsi presiunea minimă eficientă.

”Dacă diagnosticul este apnee în somn moderată sau severă, cel mai adesea se prescrie terapia CPAP (Continuous Positive Airway Pressure = presiune pozitivă continuă în căile aeriene), care presupune un aparat ce furnizează o presiune pentru a deschide căile respiratorii prevenind astfel colapsul țesutului moale şi asigurând o respiraţie normală pe tot timpul nopţii. Aparatul are cuplată o mască care va fi aleasă în funcție de anatomia feței și toleranța pacientului.”, precizează dr. Constantin Sasu, medic pneumolog pe arcadiamedical.ro

Monitorizarea complianței la tratament este crucială. Dacă după diagnosticare pacientul nu resimte o îmbunătățire în 2-4 săptămâni, este necesară o reevaluare pentru a exclude scurgerile prin mască sau setările inadecvate.

Tipuri de dispozitive identificate prin analize pentru apnee în somn

  1. CPAP fix: Livrează aceeași presiune pe tot parcursul nopții. De exemplu, prisma SOFT de la Linde este un astfel de aparat CPAP cu funcții avansate, multiple facilități și performanță crescută.
  2. Auto-CPAP (APAP): Dispozitive inteligente care își ajustează presiunea în timp real, în funcție de necesarul pacientului (presiune mai mică în somnul superficial, presiune mai mare în REM sau când pacientul stă pe spate).
  3. BiPAP (Bilevel): Utilizat când analizele pentru apnee în somn indică și o componentă de hipoventilație sau apnee centrală, oferind presiuni diferite pentru inspir și expir. Prisma 25S și DreamStation BiPAP Auto de la Linde sunt astfel de dispozitive care pot fi recomandate pentru apneea centrală în somn,

Beneficiile documentate

CPAP prisma SOFT
BiLevel prisma 25SS

Utilizarea constantă a CPAP (minim 4 ore pe noapte) duce la:

  • Dispariția sforăitului și a apneilor.
  • Restaurarea arhitecturii somnului (revenirea somnului REM și Delta).
  • Scăderea tensiunii arteriale cu 10-15 mmHg în medie.
  • Îmbunătățirea sensibilității la insulină.

Dincolo de complexitatea graficelor polisomnografice și de scoruri, aceste analize pentru apnee în somn reprezintă, în esență, o barieră protectoare împotriva declinului neuro-cardiovascular prematur. Știința somnului ne oferă instrumentele necesare pentru a transforma o noapte de asfixie într-una de regenerare autentică, asigurând astfel nu doar supraviețuirea, ci și calitatea crescută a vieții pe termen lung.

Surse: