oboseala cronică

Ce este oboseala cronică și ce legătură are cu somnul și respirația

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Mulți dintre noi ne simțim obosiți după efort sau după o zi încărcată de stres. Dar unele persoane  pot avea o stare de oboseală continuă, uneori fără o cauză precisă. Astfel de persoane pot avea o multitudine de simptome, pe lângă starea de epuizare. Este vorba despre oboseala cronică, ce durează de cel puțin 6 luni. Simptomele se agravează odată cu activitatea fizică sau mentală, dar nu se ameliorează complet după odihnă.

Sindromul de oboseală cronică sau encefalomielita mialgică este o afecțiune complicată. Cauza sa nu este deplin elucidată, deși există mai multe ipoteze. Experții consideră că este declanșată de o combinație de factori. Studii actuale încearcă să identifice  anomalii mai profunde care ar putea duce la oboseala  cronică.

Nu există un singur test care să confirme diagnosticul de oboseală cronică. Pot fi necesare o varietate de teste medicale pentru a exclude alte probleme de sănătate cu simptome similare. Tratamentul sindromului de oboseală cronică se concentrează pe atenuarea simptomelor.

Descoperă mai multe în articolul de față despre oboseala cronică, simptomele acestei suferințe și modul în care o poți gestiona. De asemenea, poți afla detalii legate de studii recente vizând posibilii factori determinanți pentru acest sindrom complex.

Boala oboselii cronice

Sindromul de oboseală cronică  denumit și encefalomielita mialgică este o boală cronică invalidantă. Persoanele cu această afecțiune se confruntă cu oboseală profundă, care nu dispare  în ciuda odihnei, cu probleme de somn și probleme de memorie sau de concentrare. Pot apărea, de asemenea,  simptome precum amețeli, greață și durere.

Caracteristic pentru această afecțiune este că starea de epuizare și celelalte simptome se pot agrava după activități fizice sau mentale minore.  Epuizarea poate dura de la ore sau zile până la câteva luni.

Cauza bolii este necunoscută. Adesea, oboseala cronică debutează după o infecție, cum ar fi mononucleoza. Oboseala cronică poate afecta mai mulți membri ai aceleiași familii, deși nu au fost identificate genele care contribuie la apariția acestui sindrom.

Oboseala cronică este asociată cu modificări ale sistemelor nervos și imunitar, precum și cu anomalii în  producția și utilizarea energiei în organism. Boala poate afecta, de asemenea, vasele de sânge și microbiomul intestinal. 

Diagnosticul sindromului de oboseală cronică se pune, de obicei, pe baza simptomelor, prin excluderea altor potențiale cauze pentru acestea.

Oboseala cronică se poate ameliora sau se poate agrava în timp, dar, de obicei, nu are loc o recuperare completă. Nu sunt aprobate terapii sau medicamente pentru a trata boala, iar managementul are ca scop doar ameliorarea simptomelor.

Ce persoane sunt afectate de oboseala cronică

Encefalomielita mialgică apare mai des la femei decât la bărbați. Cel mai frecvent afectează adulții între 40 și 60 de ani, dar poate apărea și la alte vârste, inclusiv în copilărie.

Sindromul are un impact social și economic mare, dat fiind că aproximativ un sfert din cei afectați nu sunt capabili să se deplaseze în afara casei sau să lucreze susținut.  

Oboseala cronică cauze

Cauzele sindromului de oboseală cronică sunt încă necunoscută.

Oboseala cronică a fost clasificată drept boală neurologică de către Organizația Mondială a Sănătății, inițial sub denumirea de encefalomielita mialgică benignă. Clasificarea sa ca boală neurologică se bazează pe simptome, care indică implicarea majoră a sistemului nervos. Alternativ, pe baza anomaliilor imunitare, oboseala cronică este uneori considerată o afecțiune neuroimună. Boala mai poate fi privită ca un sindrom de infecție post-acută sau o boală cronică asociată infecției. Astfel, infecția COVID de lungă durată și boala Lyme post-tratament împărtășesc multe simptome cu oboseala cronică și se suspectează că au o cauză similară.

Oboseala cronică poate implica o combinație de factori, inclusiv:

Genetica

Sindromul oboselii cronice pare să apară în unele familii, așa că anumite persoane au o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburarea. Se crede că la declanșarea bolii contribuie un factor genetic, dar probabil este vorba de combinarea efectului mai multor gene.

Infecții

Unii oameni dezvoltă simptome de oboseală cronică după o infecție virală sau bacteriană.

Traume fizice sau emoționale

La anumite persoane oboseala cronică poate să apară după o intervenție chirurgicală sau un stres emoțional semnificativ.

Probleme cu consumul de energie

Unele persoane cu encefalomielita mialgică au  probleme cu transformarea  nutrienților, respectiv lipidele și zaharurile, în energie.

oboseala cronică

Factori de risc pentru oboseala cronică

Factorii care pot crește riscul sindromului de oboseală cronică includ:

  • Vârsta: boala poate apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent afectează adulții tineri până la vârsta mijlocie.
  • Sexul: femeile sunt diagnosticate cu oboseală cronică mult mai des decât bărbații.
  • Unele comorbidități:persoanele cu alte  probleme medicale complexe, cum ar fi fibromialgia sau sindromul tahicardiei ortostatice posturale, au un risc mai mare de a dezvolta oboseală cronică.   .

Oboseala cronică simptome

Simptomele sindromului de oboseală cronică pot varia de la o zi la alta și de la o persoană la alta.  

Specific este faptul că această afecțiune provoacă oboseală debilitantă, probleme de somn și stare de rău post-efort. Simptomele generale se agravează după o activitate ușoară și nu se ameliorează după odihnă.

Agravarea simptomelor după efort caracteristică în oboseala cronică este cunoscută sub numele de stare de rău post efort sau exacerbare a simptomelor post efort. Acesta este o stare de oboseală crescută, invalidantă. De asemenea, poate include simptome asemănătoare gripei, durere, probleme gastro-intestinale, greață.

În plus, pot fi prezente:

  • probleme cognitive
  • tulburări de memorie
  • intoleranță ortostatică (amețeli sau greață în poziție verticală)
  • probleme de somn
  • dureri musculare sau articulare

Unele persoane pot avea, în plus, dureri de cap, dureri în gât și ganglioni limfatici sensibili la gât sau axile.

 ”La peste 80% din pacienți se întâlnește un semn clinic la nivelul orofaringelui, și anume roșeață în formă de semilună la nivelul pilierilor amigdalieni anteriori.”, precizează dr. Arta Todorescu pe reginamaria.ro

Unii au sindromul tahicardiei ortostatice posturale, o creștere excesivă a ritmului cardiac după ridicarea în picioare, care poate duce la leșin.  În plus, persoanele pot prezenta hipotensiune ortostatică, o scădere a tensiunii arteriale după ce stau în picioare.

Simptomele reduc semnificativ funcționarea persoanei și durează, de obicei, între trei până la șase luni înainte ca diagnosticul să poată fi confirmat.

Adesea, sindromul de oboseală cronică debutează după o infecție. Debutul poate fi brusc sau gradual, de-a lungul mai multor săptămâni sau luni.

În special în perioada inițială a bolii, această oboseală este descrisă ca asemănătoare gripei.

Când persoana realizează o activitate, forța musculară poate scădea rapid, ceea ce poate duce la dificultăți de coordonare, stângăcie sau slăbiciune bruscă.

Oboseala fizică este dublată de oboseala mentală care poate îngreuna eforturile cognitive.

De asemenea, persoanele cu această afecțiune pot deveni foarte sensibile la lumină, sunete, mirosuri, alimente și medicamente.

Alte simptome comune

  • Durerea și hiperalgezia (o sensibilitate crescută anormal la durere). Persoanele cu oboseală cronică pot avea dureri cronice de ochi, gât precum și dureri neuropatice.
  • Dureri de cap și migrene
  • Sindromul colonului iritabil sau alte probleme cu digestia
  • Frisoane și transpirații nocturne
  • Dificultăți de respirație sau bătăi neregulate ale inimii Alergii sau intoleranță la anumite alimente

Unele persoane cu sindrom de oboseală cronică au anomalii ale hormonilor produși la nivelul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană. Acestea poate include niveluri mai scăzute de cortizol, mai puține modificări ale nivelurilor de cortizol pe parcursul zilei și o reacție mai slabă la stres și stimuli.

Alte anomalii presupuse sunt reducerea fluxului de sânge către creier în condiții de stres ortostatic neuropatia cu fibre mici și creșterea cantității de agenți patogeni intestinali care intră în sânge Femeile cu oboseală cronică au un risc mai mare de endometrioză, menopauză precoce și alte nereguli menstruale în comparație cu femeile fără această afecțiune.

Grade de severitate pentru oboseala cronică

Sindromul oboselii cronice poate duce la dizabilitate gravă, dar există mai multe grade de  severitate a bolii, respectiv:   

Oboseala cronică ușoară

Persoanele pot să lucreze și să se îngrijească singure, dar au nevoie de mai mult timp liber pentru a se recupera după diferite activități.

Oboseala cronică moderată

Aceasta împiedică activitățile din viața de zi cu zi (activități de îngrijire personală, cum ar fi pregătirea unei mese). De obicei, oamenii nu pot lucra și au nevoie de odihnă frecventă.

Oboseala cronică  severă

Persoanele nu pot ieși din casă și, adesea, nu se pot ridica din pat. Pot face doar activități limitate ale vieții de zi cu zi, de exemplu, spălatul pe dinți. Unele persoane pot fi dependente de scaunul cu rotile.

Oboseala cronică foarte severă

Bolnavii stau în pat, în cea mai mare parte a timpului, și nu pot avea grijă de ei înșiși.

Aproximativ un sfert dintre cei care trăiesc cu sindromul de oboseală cronică se încadrează în categoria uşoară, iar jumătate se încadrează în categoriile moderate sau moderate până la severe. Un alt sfert pot avea simptome severe sau foarte severe.

Cei cu simptomatologie severă și foarte severă experimentează simptome diverse, uneori extreme. Se pot confrunta cu o slăbiciune gravă și o capacitate foarte limitată de mișcare. Își pot pierde complet capacitatea de a vorbi, de a înghiți sau de a comunica din cauza problemelor cognitive. Ei pot experimenta dureri severe și hipersensibilitate la atingere, lumină, sunet și mirosuri.

Severitatea se poate modifica în timp. Simptomele se pot agrava, se pot ameliora sau boala poate intra în remisie pentru o perioadă.

Persoanele cu oboseală cronică au o calitate scăzută a vieții, în special în domeniile funcționării fizice și sociale, sănătății generale și vitalității. Cu toate acestea, funcționarea lor emoțională și sănătatea mintală rămân adesea neafectate.

Studii legate de oboseala cronică

Principalele anomalii legate de oboseala cronică, raportate în urma a mii de studii publicate în ultimii 40 de ani vizează mai multe aspecte:

Neurologic

O serie de anomalii structurale, biochimice și funcționale au fost evidențiate în studiile imagistice ale creierului la persoanele cu sindromul oboselii cronice. Astfel, s-au descoperit modificări ale trunchiului cerebral și utilizarea unor zone suplimentare ale creierului pentru sarcini cognitive. Alte constatări consistente, bazate pe un număr mai mic de studii, sunt metabolismul scăzut în unele zone, transportorii de serotonină reduși și problemele cu cuplarea neurovasculară.

Neuroinflamația a fost propusă ca un mecanism de bază pentru oboseala cronică, ce ar putea explica multe simptome. Mai multe studii au evidențiat neuroinflamație în regiunile corticale și limbice ale creierului. Persoanele cu sindromul oboselii cronice au niveluri mai ridicate de lactat și colină în creier, acestea fiind semne de neuroinflamație.

Imunologic

Persoanele cu encefalomielita mialgică au adesea anomalii ale sistemului imunitar. O constatare consistentă în studii este o funcție scăzută a celulelor NK (natural killer), un tip de celulă imunitară care atacă celulele infectate de virusuri și celulele tumorale. Pacienții afectați de oboseala cronică au risc mai mare de a dezvolta infecții virale active, corelând cu probleme cognitive și oboseală. Celulele T prezintă o activitate metabolică mai mică. Acest lucru poate reflecta faptul că au atins o stare de epuizare și nu pot răspunde eficient împotriva agenților patogeni.

S-a emis și ipoteza că sindromul oboselii cronice ar fi o afecțiune autoimună. Există un subgrup de persoane care suferă de encefalomielita mialgică cu niveluri crescute de autoanticorpi. Unii pot avea niveluri mai mari de autoanticorpi la receptorii muscarinici de acetilcolină, precum și la receptorii adrenergici β2. Problemele cu acești receptori pot duce la afectarea fluxului sanguin.

Energetic

Utilizarea testului de efort cardiopulmonar a arătat că persoanele cu oboseală cronică au performanțe mai scăzute în comparație cu martorii sănătoși. Cauzele potențiale includ disfuncția mitocondrială și probleme cu transportul și utilizarea oxigenului.Unele dintre procesele obișnuite de recuperare după exercițiul fizic ar putea fi afectate, aceasta fiind explicația alternativă pentru oboseala cronică.

Studii despre oboseala cronică post-infecție

Un studiu realizat de National Institute of Health din SUA, publicat în Nature Communications a comparat persoanele care au dezvoltat sindromul de oboseală cronică după o infecție cu un grup de control sănătos.

Subiecții cu oboseală cronică fuseseră perfect sănătoși înainte de respectiva infecție, care s-a manifestat ca o gripă obișnuită, cu dureri în gât, tuse, dureri musculare și slăbiciune. Spre deosebire de experiențele anterioare, ei nu și-au mai revenit complet după ultima infecție. Ani de zile au rămas cu o oboseală debilitantă, dificultăți cognitive, reapariția simptomelor după efort fizic sau mental și alte manifestări. Unii erau atât de slăbiți încât erau nevoiți să stea în pat marea majoritate a timpului.

Participanții au fost testați timp de o săptămână după diferite activități mai mult sau mai puțin solicitante.

oboseala cronică

Descoperiri cheie ale studiului despre oboseala cronică

Studiul a avut trei descoperiri cheie:

În primul rând, s-au găsit dovezi ale activării cronice a sistemului imunitar, ca și cum ar fi fost în continuare în stare de alertă.

În al doilea rând, studiul a constatat că o parte a creierului, cunoscută a fi importantă în perceperea oboselii și încurajarea efortului – zona temporal-parietală- nu funcționa normal. În mod normal, atunci când persoanelor sănătoase li se cere să facă eforturi fizice sau mentale, acea zonă a creierului se activează în timpul unui RMN. Cu toate acestea, la persoanele cu sindromul de oboseală cronică s-a activat slab atunci când li s-a cerut să facă eforturi.

În al treilea rând, în lichidul cefalorahidian, nivelurile diferitelor substanțe chimice ale creierului numite neurotransmițători și markeri ai inflamației au fost diferite la persoanele cu oboseală cronică în comparație cu grupul de comparație sănătos.

Au existat și alte constatări interesante în acest studiu. S-au descoperit diferențe semnificative între bărbații și femeile cu sindrom de oboseală cronică, în ceea ce privește diferiți parametri biologici. Constatările sugerează necesitatea unor studii mai ample pentru a verifica diferențele bazate pe gen și ce anume le cauzează.

Nu au existat diferențe între persoanele afectate de oboseala ccronică și grupul de comparație sănătos în ceea ce privește frecvența tulburărilor psihiatrice. Cu alte cuvinte, simptomele bolii nu au putut fi atribuite unor cauze psihologice.

Concluziile studiului

Echipa de cercetare a concluzionat că sindromul de oboseală cronică este, în primul rând, o tulburare a creierului, cauzată probabil de activarea cronică a sistemului imunitar și de modificări ale microbiomului intestinal. Acest lucru este în concordanță cu rezultatele mai multor studii anterioare.

Toate informațiile obținute în urma studiului pot fi de ajutor în vederea dezvoltării de noi tratamente pentru oboseala cronică. De exemplu, în acest studiu, s-a descoperit că unele celule ale sistemului imunitar sunt epuizate de starea lor cronică de activare. Celulele epuizate nu mai sunt la fel de eficiente în eliminarea infecțiilor. Echipa de cercetare a sugerat că o clasă de medicamente numite inhibitori ai punctelor de control imunitare poate ajuta la întărirea celulelor epuizate.

Legătura dintre oboseala cronică și respirație

Persoanele cu sindrom de oboseală cronică au multiple plângeri sistemice, inclusiv dificultăți de respirație.  Percepția subiectivă de dispnee și disconfort toracic este frecventă la cei diagnosticați cu acest sindrom.

Mai mult de jumătate dintre pacienții afectați de oboseala cronică dezvoltă un model de respirație dezordonat. Adesea prezintă respirații foarte scurte și rapide folosind mușchii accesorii respiratori, respectiv pieptului în loc de respirația abdominală, lentă și profundă, care implică diafragma. Respirația superficială, toracică sau claviculară, crește starea de tensiune la persoanele cu oboseală cronică.

Se știe că modul în care respirăm ne afectează producția de energie, vigilența mentală, capacitatea de a curăța corpul de toxine, digestia, starea de spirit și sentimentele de relaxare și/sau tensiune din corp.

Pacienții cu sindromul oboselii cronice prezintă probleme legate de toate aceste aspecte.

Respirația dezordonată și/sau superficială poate provoca numeroase simptome, inclusiv ceață mentală, amețeli, iritabilitate, dureri în piept, senzație de amorțeală și multe altele.

Unele studii sugerează că oboseala cronică poate determina modele de respirație superficiale și rapide, iar bolnavii ”uită” să respire, adică își țin frecvent respirația. Aceasta ar putea fi o disfuncție autonomă, exacerbată de situații stresante.

O serie de disfuncții la nivelul sistemului nervos pot contribui la mecanismele fiziopatologice ale dispneei în oboseala cronică.

Anumiți cercetători cred că intrarea aceste tipare de respirație scurtată au ca rezultat o excitare suplimentară și o supraactivare cronică a sistemului nervos simpatic de tip ”luptă sau fugi”.

Studiile imagistice indică activarea sistemului limbic în timpul dispneei. Această componentă afectivă poate apărea ca urmare a  percepției hipoventilației sau hiperventilația în timpul exercițiilor fizice sau stărilor de anxietate.

Severitatea dispneei la cei cu oboseală cronică este adesea corelată cu durerile musculo-scheletice, cardiotoracice și alte probleme medicale, dar și cu percepții anxiogene legate de calitatea vieții, sănătatea funcțională și bunăstarea generală.

Cum influențează oboseala cronică somnul

Un somn neodihnitor, după care pacientul nu se simte recuperat, este un alt simptom de bază asociat cu oboseala cronică.  

  • Acest sindrom afectează semnificativ calitatea somnului. Bolnavii se confruntă cu o serie de probleme precum:
  • eficiență scăzută a somnului
  • latență mai mare (durează mai mult până adorm și durează mai mult pentru a atinge somnul REM)
  • modificări ale somnului non-REM, somnul profund, recuperator

Afectarea ciclurilor de somn la persoanele cu sindromul oboselii cronice sugerează un rol al sistemului nervos autonom.

Persoanele cu oboseală cronică nu reușesc să se odihnească nici după un somn de lungă durată, se trezesc epuizate și încordate, mai degrabă decât restabilite după o noapte de somn. Unii indivizi experimentează insomnie, hipersomnie (somnolență excesivă) sau coșmaruri intense.

Probleme de natură cognitivă în sindromul oboselii cronice

Afectarea somnului dată de oboseala cronică se poate solda cu probleme de natură cognitivă (afectarea gândirii, concentrării, memoriei).

Disfuncția cognitivă în oboseala cronică poate fi la fel de invalidantă ca și simptomele fizice, ducând la dificultăți la locul de muncă sau la școală, precum și în interacțiunile sociale. 

Persoanele cu sindromul  o descriu uneori drept „ceață creierului” și raportează o încetinire a procesării informațiilor.

Persoanele pot avea dificultăți în vorbire, luptă să găsească cuvinte și nume. De asemenea pot avea dificultăți de concentrare sau de multitasking sau pot avea dificultăți cu memoria pe termen scurt.

Testele arată adesea probleme cu memoria vizuală pe termen scurt, timpul de reacție și viteza de citire. Pot exista și probleme cu atenția și memoria verbală.

Oboseala cronică și somnolența

Oboseala cronică poate determina uneori somolență excesivă pe parcursul zilei, în special după anumite activități mai intense, care dau o stare de epuizare. Totuși, acest tip de somnolență nu este la fel cu cel determinat de anumite tulburări de somn, precum hipersomnia idiopatică, narcolepsia sau apneea în somn. În oboseala cronică poate exista o stare de epuizare, fără necesitatea de a dormi ci doar de a sta întins în pat, pentru că atât corpul cât și mintea sunt afectate, uneori chiar după un efort minim. Poate să apară o stare de somnolență, dar nu este obligatorie. Somnolența nu este un simptom diagnostic pentru oboseala cronică, dar poate fi o consecință a somnului agitat determinat de acest sindrom.

Oboseala cronică dimineața

Persoanele cu sindromul oboselii cronice au adesea probleme cu somnul și se trezesc frecvent cu o stare de epuizare matinală, ca și cum nu s-ar fi odihnit deloc. Așa cum am văzut mai sus, oboseala cronică are mecanisme complexe și produce o afectare sistemică, corp și minte deopotrivă. Implicarea multiplelor mecanisme face ca mulți pacienți cu oboseală cronică să se simtă extenuați din primele ore ale zilei, să aibă dificultăți în îndeplinirea sarcinilor uzuale, precum îmbrăcatul sau spălatul pe dinți. Dacă oboseala cronică este severă, bolnavul nu se poate ridica, pur și simplu, din pat și are nevoie de asistența altei persoane pentru a mânca sau a-și face igiena corporală. Sindromul oboselii cronice nu are drept caracteristică o oboseală matinală particular. De regulă, starea de epuizare poate să apară în orice moment al zilei, în funcție de activitățile desfășurate.

Oboseala cronică la copii

Sindromul de oboseală cronică pediatrică este o boală importantă, deoarece este relativ comună și, de asemenea, foarte invalidantă, cu o gamă largă de efecte asupra copilului, familiei și sistemelor de îngrijire a sănătății. Este o boală complicată, dar majoritatea simptomelor se îmbunătățesc cu tratament de specialitate.

Au fost elaborate criterii de diagnostic separate pentru oboseala cronică la copii și tineri. Astfel, în cazul copiilor, nu este nevoie ca simptomele de epuizare să dureze minim 6 luni, diagnosticul poate fi pus și după o perioadă mai scurtă de manifestare a unui cumul de simptome precum:

  • oboseală severă invalidantă
  • dureri de cap
  • probleme de somn
  • probleme cognitive
  • dureri în gât
  • dureri musculare
  • greață
  • amețeli

Diagnosticul oboselii cronice la copii

Unii experți sugerează că sunt suficiente între 4 săptămâni și 3 luni de manifestare a simptomelor persistente pentru a diagnostica oboseala cronică la copii.

 Diagnosticele de excludere diferă și ele. De exemplu, copiii și adolescenții pot avea anxietate legată de frecventarea școlii, ceea ce ar putea explica anumite simptome asemănătoare cu cele ale sindromului de oboseală cronică.

Starea de rău post-efort este un simptom de bază și cel mai util atunci când se pune un diagnostic. Copiii experimentează o stare de epuizare și o amplificare a simptomelor după un efort moderat. Mulți reușesc să meargă la școală 1-2 zile, dar apoi se simt prea rău pentru a mai merge. Unii copii grav afectați pot avea stare de rău și alte simptome ample după activități banale, precum un duș sau coborâtul pe scări. Alte simptome care sunt aproape universale la copii și adulți sunt disfuncția cognitivă și somnul perturbat/neînviorător.

Incidența și evoluția sindromului de oboseală cronică la copii

Prevalența oboselii cronice la copii și adolescenți este între 0,11% și 4%

Copiii sub 12 ani descriu mai rar probleme cognitive sau tulburări de somn în comparație cu adulții. Dar este mai probabil să se plângă de dureri de gât. Simptomul stării de rău post-efort este mai rar raportat la această grupă de vârstă mai mică, dar acest lucru poate fi legat și de modul cum înțeleg copiii starea de rău. Adolescenții sunt mai predispuși să aibă dureri de cap în comparație cu adulții.

Cea mai interesantă diferență și cea mai importantă problemă de subliniat pentru părinți este că adolescenții și copiii au mai multe șanse să se recupereze în comparație cu adulții.
Majoritatea studiilor pediatrice raportează o îmbunătățire sau o recuperare semnificativă pentru 54% – 94% dintre cazurile tratate.Într-un studiu pediatric de mari dimensiuni, 75% dintre copii mergeau la școală cu normă întreagă după 6 luni de la tratament și 63% au fost considerați recuperați complet.

Oboseala cronică și anxietatea

Relația dintre anxietate și sindromul oboselii cronice este complexă și bidirecțională, fiecare afecțiune putând influența și exacerba pe cealaltă. Iată câteva moduri în care anxietatea și sindromul oboselii cronice pot fi conectate:

Suprapunerea simptomelor: anxietatea și oboseala cronică au simptome comune, cum ar fi tulburări de somn, dificultăți de concentrare și extenuare fizică. Suprapunerea simptomelor poate face dificilă distincția între cele două afecțiuni.

Stresul ca declanșator: Stresul este un declanșator cunoscut atât pentru anxietate, cât și pentru sindromul oboselii cronice. Răspunsul fiziologic la stres, inclusiv eliberarea hormonilor de stres, poate contribui la oboseală și poate exacerba simptomele la persoanele cu sindrom de oboseală cronică. În plus, natura cronică a sindromului în sine poate fi o sursă semnificativă de stres, ceea ce duce la o anxietate crescută.

Impactul psihologic: A face față limitărilor impuse de oboseala cronică poate duce la suferință psihologică, inclusiv anxietate. Natura cronică a acestui sindrom și incertitudinea cu privire la afecțiune și prognosticul acesteia pot contribui la creșterea nivelului de anxietate.

Deficiențele funcționale: Sindromul de oboseală cronică poate afecta semnificativ funcționarea zilnică și calitatea vieții. Limitările impuse de afecțiune, cum ar fi activitatea fizică și implicarea socială reduse, pot contribui la sentimente de frustrare, izolare și anxietate.

Factorii biologici: Unele cercetări sugerează că anomaliile sistemului imunitar pot juca un rol atât în ​​tulburările de anxietate, cât și în sindromul de oboseală cronică. Dereglarea răspunsului imunitar poate determina simptome comune ambelor afecțiuni.

Comorbiditatea: Studiile au arătat o rată ridicată de comorbiditate între tulburările de anxietate și oboseala cronică. Persoanele cu sindromul de oboseală cronică au un risc mai mare de a experimenta tulburări de anxietate și invers. Apariția concomitentă a acestor afecțiuni poate complica diagnosticul și planificarea tratamentului.

Oboseala cronică și anxietatea sunt afecțiuni distincte

Este important de remarcat faptul că, deși anxietatea și sindromul oboselii cronice pot fi conectate, acestea sunt afecțiuni distincte și nu toată lumea cu oboseală cronică experimentează anxietate, nici toți cei care suferă de anxietate nu dezvoltă oboseală cronică. Persoanele care se confruntă cu simptome de oboseală și anxietate ar trebui să solicite o evaluare medicală amănunțită pentru a determina cauzele care stau la baza simptomelor și pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat, adaptat nevoilor specifice. Abordarea atât a aspectelor fizice, cât și a celor mentale ale acestor afecțiuni este esențială pentru promovarea bunăstării și îmbunătățirea funcționării generale.

Analize pentru oboseala cronică

Diagnosticul sindromului de oboseală cronică se bazează pe simptome și implică efectuarea unui istoric medical și un examen mental și fizic.

Până în prezent nu sunt aprobate teste specifice pentru diagnosticarea oboselii cronice.

Testele de sânge și urină sunt folosite pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea fi responsabile pentru simptome similare.

Rezultatele standard de laborator sunt de obicei normale. Testele standard atunci când se suspectează oboseala cronică includ un test HIV și teste de sânge pentru a determina hemoleucograma completă, rata de sedimentare a globulelor roșii (VSH), proteina C reactivă, glicemia și hormonul de stimulare a tiroidei.

Testele pentru anticorpi antinucleari pot fi pozitive, dar sub nivelurile care sugerează că individul ar putea avea lupus. Nivelurile proteinei C-reactive sunt adesea la limita superioară a normalului. Nivelurile serice de feritină pot fi utile pentru testare, deoarece anemia limită poate agrava unele simptome ale sindromului de oboseală cronică.

 Testele cognitive și un test de efort cardiopulmonar de două zile pot fi utile pentru a documenta aspecte ale bolii, dar pot fi riscante, deoarece pot provoca stare de rău post-efort severă.

Intoleranța ortostatică poate fi măsurată cu testul mesei înclinate.

”În timpul acestui test, vei stă întins pe o masă care este gradual înclinată de la orizontală în sus, la diferite unghiuri. Testul măsoară cum variază tensiunea arterială și frecvența inimii că răspuns la acțiunea gravitației.”, explică dr. Daniel Mirică, medic specialist cardiologie pe reginamaria.ro

Testul este destinat indentificării cauzelor pentru leșin sau sincope, dar în cazul bolnavilor de sindromul oboselii cronice este destinat să evidențieze intoleranța ortostatică ce ar putea fi responsabilă de starea de epuizare după efort.

Examenul fizic și criteriile de diagnostic

Un examen fizic poate părea complet normal, mai ales dacă persoana s-a odihnit substanțial înainte de vizita la medic. Pot exista o sensibilitate a ganglionilor limfatici și abdomenului sau semne de hipermobilitate

Evidențierea anomaliilor fizice nu este considerată suficientă pentru un diagnostic clar.

Criteriile Fukuda sau CDC( din 1994) pentru sindromul de oboseală cronică necesită:

  • șase luni de oboseală persistentă sau recidivă
  • prezența persistentă a patru din opt alte simptome prezentate mai sus

Un alt set de criterii utilizat în mod obișnuit, a fost dezvoltat în 2003. Acesta include:

  • oboseala post-efort, pe termen lung (minim 6 luni)
  • problemele de somn, somn neodihnitor
  • diferite tipuri de durere
  • problemele neurologice sau cognitive

În plus, sunt definite trei categorii de simptome (ortostatice, instabilitate termică și imunologice). Cel puțin un simptom din două dintre aceste categorii trebuie să fie prezent

Diagnostice diferențiale

Diagnosticele diferențiale posibile acoperă un set mare de specialități și depind de istoricul medical. Exemple sunt:

  • bolile infecțioase, cum ar fi virusul Epstein-Barr și boala Lyme
  • tulburările neuroendocrine, inclusiv diabetul și hipotiroidismul
  • tulburările de sânge, cum ar fi anemia și unele tipuri de cancer
  • diverse boli reumatologice și autoimune, cum ar fi sindromul Sjögren, lupusul și artrita
  • bolile psihiatrice, cum ar fi depresia sau tulburarea consumului de substanțe
  • anxietatea
  • tulburările neurologice, cum ar fi narcolepsia, scleroza multiplă și instabilitatea craniocervicală
  • tulburările de somn, precum apneea în somn
  • efectele secundare ale medicamentelor
  • oboseală cronică idiopatică (fără cauze determinate)

Persoanele cu sindromul de oboseală cronică se stabilirea unui diagnostic, iar diagnosticele pot fi omise cu totul.  Frecvent, medicii de asistență medicală primară adesea nu au o bună înțelegere a acestei boli și au nevoie de confirmările unor specialiști.

Tratament pentru oboseala cronică

Nu există un tratament medicamentos aprobat sau un tratament specific pentru sindromul oboselii cronice, deși unele simptome pot fi ameliorate sau controlate. Abordarea bolii este multidisciplinară. Managementul poate începe cu tratarea celui mai invalidant simptom și abordarea simptomelor unul câte unul în vizitele ulterioare de asistență medicală.

”Tendința generală este de a considera odihna tratamentul oricărei stări de oboseală. Este un lucru adevărat și în cazul pacientului cu sindromul oboselii cronice,  numai că somnul este  adesea neodihnitor…În plus, acești pacienți au dificultăți în a se relaxa, fiind într-o continuă stare de tensiune.”, specifică dr. Todorescu.

Abordarea problemelor de somn cu o bună igienă a somnului sau cu medicamente, dacă este necesar, poate fi benefică. Primul pas de gestionare a problemelor de somn în este îmbunătățirea obiceiurilor de somn. Dacă problemele de somn se mențin după implementarea rutinelor de igienă a somnului, poate fi propusă terapia cognitiv comportamentală pentru insomnie. Evitarea somnului în timpul zilei poate fi de ajutor, dar, câteodată, persoana chiar are nevoie să se odihnească și ziua.  

Durerea cronică este frecventă în sindromul oboselii cronice și se recomandă consultarea unui specialist în managementul durerii dacă analgezicele eliberate fără prescripție medicală sunt insuficiente.

Tratamentul termic, hidroterapia și masajul blând pot ajuta uneori. În plus, întinderea și exercițiile fizice pot ameliora durerea, dar este necesară prevenirea declanșării unui episod de oboseală post-efort.

În cazul problemelor cognitive, pot fi utile adaptări precum psihoterapia, utilizarea de materiale organizatoare, calendare, etc. În plus, oboseala cronică poate provoca depresie, anxietate sau alte probleme psihologice, ce pot fi abordate psihiatric și psihoterapeutic.

Afecțiunile concomitente care pot agrava simptomele oboselii cronice sunt frecvente, iar tratarea acestora poate ajuta la gestionarea bolii. Cele diagnosticate frecvent includ fibromialgia, sindromul intestinului iritabil, migrenele și sindromul de activare a mastocitelor.

Managementul activității și efortului

Managementul activităților și efortului implică echilibrarea perioadelor de odihnă cu perioadele de activitate. Scopul este de a stabiliza boala și de a evita declanșarea epuizării post-efort. Este necesar ca persoana să se mențină în limitele energetice pentru a se evita oboseala persistentă.

Stimularea poate implica împărțirea sarcinilor mari în altele mai mici și luarea de pauze suplimentare sau crearea unor modalități mai ușoare de a realiza activitățile.

Scopul unui program de exerciții este de a crește rezistența, fără a interfera cu sarcinile de zi cu zi sau fără a agrava boala. În multe boli cronice, exercițiile intense sunt benefice, dar în sindromul de oboseală cronică se recomandă exerciții ușoare până la moderate.

Necesitatea unor adaptări la domiciliu

Persoanele cu oboseală cronică moderată până la severă pot beneficia de adaptări la domiciliu și de ajutoare pentru mobilitate, cum ar fi scaune cu rotile, parcări pentru persoane cu dizabilități, scaune de duș sau lifturi pentru scări.

 Cei afectați de oboseala cronică severă pot avea probleme semnificative de auto-alimentare. Hrănirea intravenoasă sau hrănirea cu tub pot fi necesare pentru a rezolva acest lucru sau pentru a aborda dezechilibrele electrolitice.

Medicamente pentru oboseala cronică

Durerea este tratată inițial cu medicamente pentru durere fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofenul sau paracetamolul.

Pot fi recomandate medicamente pentru dureri de cap, durere musculară, ritm cardiac rapid sau tensiune arterială scăzută, dificultăți de gândire și concentrare.

Medicamentele care ameliorează insomnia în fibromialgie, cum ar fi trazodona sau suvorexantul, pot ajutor și în oboseala cronică.

Pot fi încercate și alte medicamente care funcționează pentru fibromialgie, cum ar fi pregabalinul, deși nu există dovezi concludente în acest sens.

Problemele intestinale sunt un simptom comun al sindromului oboseală cronică. Pentru unii, eliminarea anumitor alimente, cum ar fi cofeina, alcoolul, glutenul sau lactatele, poate atenua simptomele.

Cei cu intoleranță ortostatică pot beneficia de un aport crescut de sare și lichide.

Tabletele de sare, suplimente alimentare și produsele pe bază de plante pot fi de ajutor.

Ciorapii compresivi pot ajuta, de asemenea, cu intoleranța ortostatică.

Surse: