Ce face un medic anestezist?

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


În ziua de astăzi, este aproape de neconceput ca o intervenție chirurgicală să se desfășoare fără anestezie, deci fără medic anestezist, fie că este vorba de o operație sau de o procedură stomatologică.  Așa cum ii spune însuși numele care inseamna ”fără durere” în limba greaca, prin anestezie înțelegem o stare de suprimare temporară, completă sau parțială, a sensibilității corpului la durere, indusă în scop medical. Anestezia poate implica, pe lângă analgezie, un anumit grad de pierdere a conștienței, paralizie musculară, amnezie. Anestezia permite, practic, desfășurarea unor demersuri medicale care altfel ar fi însoțite de durere severă, chiar insuportabilă, făcând foarte dificilă sau imposibilă intervenția. 

Majoritatea pacienților cred ca rolul unui medic anestezist în operație se reduce doar la administrarea medicamentelor sau amestecului de gaze,  astfel încât bolnavul să nu simtă durerea intervenției chirurugicale la care este expus. În realitate, „anestezia si terapia intensiva sunt specialitățile care implică cea mai mare responsabilitate. Este in joc viata bolnavului, iar noi raspundem direct de ea. Noi trebuie sa rezolvam tulburarile functionale majore vitale, in care frecvent «se joaca» partida dintre viata si moarte, cazuri ce depasesc posibilitatile si mijloacele de interventie ale altor specialitati. Cu toate sarcinile foarte mari pe care le are, anestezistul reanimator ramâne, de cele mai multe ori, anonim, iar meritul principal in ingrijirea bolnavilor revine chirurgilor„, apreciaza doctorul Mioara Bobia, medic anestezist in cadrul sectiei de terapie intensiva a Spitalului Judetean Vrancea, în cadrul unui interviu publicat în ziaruldeiasi.ro

Fiind o procedură atât de importantă și cu un grad ridicat de risc, este de la sine înțeles că anestezia poate fi realizată doar de personal medical specializat, cu o pregătire amplă și o înțelegere exhaustivă a efectelor induse de agenții anestezici asupra organismului. Un medic anestezist trebuie să aibă cunoștințe ample. Dacă ai curiozitatea de a afla ce face un medic anestezist și cât de mare este responsabilitatea ce atârnă pe umerii săi, poți descoperi aceste informații în articolul de față.

Ce tipuri de anestezie există

În funcție de gradul în care este conștientă persoana anesteziată, identificăm două categorii principale de anestezie:

  • Anestezia generală, care suprimă activitatea sistemului nervos central, având ca rezultat starea de inconștiență, lipsa totală a senzațiilor. Se poate realiza utilizând anumiți agenți anestezici injectabili sau prin inhalarea unor gaze anestezice
  • Anestezia locală sau regională blochează transmiterea impulsurilor nervoase din anumite părți ale corpului. Pacientul poate rămâne total conștient sau poate avea un anumit grad de diminuare a conștienței, de exemplu dacă anestezia locală este însoțită de sedare. Pot fi utilizate medicamente care blochează transmiterea impulsului nervos de la nervii periferici, cum este cazul în stomatologie sau în intervențiile asupra unei zone limitate din corp (de exemplu un membru). Anestezia epidurală și spinală (rahia), pe de altă parte, au efect direct asupra sistemului nervos central, blocând transmiterea impulsului dureros de la acesta către anumite regiuni ale corpului.

La acestea se adaugă și sedarea, care nu suprimă total activitatea conștientă, dar inhibă anxietatea și are efecte de analgezie și amnezie.

”Există, în linii mari, două tipuri de anestezie. Prima este anestezia generală necesară în general intervențiilor ample desfășurate în zona abdomenului, toracelui, când toate simțurile pacientului trebuie suprimate și menținută homeostazia organismului în condiții optime, cu ajutorul unor aparate sofisticate, medicație complexă și urmărirea atentă de către echipa anestezică. Al doilea tip este anestezia loco-regională rezervată în general intervențiilor de la nivelul membrelor, la care anestezicul local injectat țintit blochează trunchiurile nervoase ce asigură inervația zonei operate. Aceasta presupune ca pacientul să fie de obicei treaz sau ușor sedat, dar să se simtă confortabil, fără panica de a auzi ce se întâmplă în sala de operații.”, arată dr. Raluca Ungureanu, medic primar anestezie și terapie intensivă în cadrul Spitalului Clinic de Urgență București, în cadrul unui interviu din revistagalenus.ro

Tipurile de anestezice utilizate cuprind anestezice generale, anestezice locale, medicamente cu efect hipnotic, disociativ, sedative, agenți blocanți neuromusculari, narcotice și analgezice.

Care sunt principalele anestezice folosite de un medic anestezist

Anestezicele generale sunt agenți care determină pierderea conștienței, o comă indusă caracterizată prin pierderea sensibilității față de stimulii dureroși, astfel încât să permită diverse proceduri medicale, în special intervenții chirurgicale majore. Anestezicele generale nu au efecte analgezice și nu trebuie confundate cu sedativele; ele produc o stare de pierdere a conștienței, în care pacientul nu mai înregistrează nimic din exterior, nici măcar durerea. Anestezicele generale pot fi administrate prin inhalare (gazele anestezice), ca în cazul amestecului de protoxid de azot cu agenți halogenați ori xenonului sau pe cale intravenoasă (barbiturice, benzodiazepine, propofol, ketamină, etomidat, diprivan). Anestezicele generale inhibă Sistemul Nervos Central, interferând cu activitatea unor receptori, precum  receptorii GABAA, receptorii NMDA, canalele de potasiu, receptorii opioizi, receptorul alfa2 adrenergic sau receptorul dopaminergic.

Anestezicele generale induc o serie de efecte reversibile, precum: inconștiență, imobilitate, analgezie, amnezie, reducerea responsivității autonome la stimuli nocivi. Sunt suprimate starea de conștiență, senzațiile dureroase și reflexele, dar se păstrează neafectate funcțiile vitale (circulația sanguină și respirația).  Revenirea din anestezie este însoțită, cel mai adesea, de stare de amețeală și confuzie, senzație de greață, vomă, frison, durere de cap, durere în gât, dificultăți de respirație, durere generalizată la nivelul mușchilor și la nivelul operației, uneori delir.

Complicațiile anesteziei generale pot fi reacțiile alergice și anafilactice, hipertermia (care poate fi consecința sepsisului, a unei leziuni a sistemului nervos central, a transfuziei, etc)  și hipotermia,  complicațiile respiratorii (atelectazia, edemul pulmonar acut, pneumonia de aspirație), inclusiv exacerbarea afecțiunilor pulmonare perioperatorii, ca astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică, complicațiile cardio-vasculare (hipertensiune, hipotensiune, tulburări de ritm și conducere  ca tahicardia sau bradicardia severă, aritmii, infarct miocardic acut, valvulopatii) colapsul (scăderea marcantă a tensiunii arteriale la valori care compromit perfuzia organelor periferice și pun în pericol viața pacientului), etc.

Anestezicele locale sunt folosite pentru a suprima senzațiile dureroase în anumite zone ale corpului, fără pierderea conștienței, spre deosebire de anestezicele generale. Există mai multe tipuri de anestezice locale folosite de un doctor anestezist:

  • Anestezia topică (de suprafață) determină o stare de insensibilitate și analgezie în la suprafața pielii sau a unor mucoase (la nivelul nasului, urechilor sau gâtului, în zona genitală sau anală). Anestezicele locale sunt disponibile sub formă de crème, unguente, aerosoli, sprayuri sau loțiuni. Dintre anestezicele topice fac parte benzocaina, dibucaina, lidocaina, oxibuprocaina, pramoxina, proximetacaina și tetracaina.  Anestezicele topice sunt utilizate în oftalmologie, pentru a preveni durerea oculară și reflexele necontrolate de închidere a ochilor în timpul unor procedure,  stomatologie (ca precursoare ale anesteziei dentare) sau otorinolaringologie. În anestezia infiltrativă, o cantitate mică de anestezic local este injectată într-o zonă restrânsă, având efect imediat de desensibilizare la durere. Anestezia tumescentă presupune injectarea subcutanată a unei cantități mari de anestezic foarte diluat, în timpul liposucției.
  • Anestezia dentară presupune utilizarea unor substanțe precum xilina, mepivacaina, prilocaina, hostacaina, tetracaina și chiar cocaina, pentru a combate discomfortul, durerea și starea de anxietate în timpul intervenției stomatologice. Folosirea Protoxidul  de azot sau gazul ilariant este, de asemenea, utilizat în stomatologie, pentru inhalosedare conștientă.
  • Blocarea nervilor periferici: anestezicul este injectat în apropierea unui nerv, care determină senzații într-o anumită zonă a corpului (de exemplu, zona mandibulară, iliacă)
  • Anestezia regională intravenoasă presupune administrarea anestezicului prin venă la nivelul unui membru, prevenind prin intermediul unui garou difuzarea anestezicului în alte zone ale corpului decât membrul respectiv
  • Anestezia locală prin acțiune la nivelul sistemului nervos central presupune injectarea sau infuzarea anestezicului în anumite zone ale SNC (maduva spinării), determinând anestezia unor regiuni specifice cum este cazul anesteziei epidurale, rahiei sau anesteziei caudale.  În anestezia spinală sau rahie se administrează cantități scăzute de anestezic la nivelul spațiului subarahnoid al măduvei spinării, determinând blocajul neuromuscular și analgezia unor zone precum abdomenul, pelvisului, membrelor inferioare. Este utilizată în cazul operațiilor care vizează pelvisul, membrele inferioare intervențiilor vasculare la nivelul picioarelor, reparării endovasculare a anevrismului aortic, herniilor (inghinală și epigastrică), apendicectomiei, nefrectomiei sau cistectomiei, anumitor tehnici de histerectomie, nașterii prin cezariană.  Anestezia epidurală presupune administrarea anestezicelor în spațiul epidural prin intermediul unui cateter, fiind utilizată mai ales pentru controlul durerii în timpul nașterii naturale. Poate fi utilizată și în timpul intervențiilor la nivelul abdomenului inferior, membrelor inferioare sau zonei perineale.

Efectele secundare ale anesteziei locale sunt mai blânde decât ale celei generale, putând include:  hipotensiune minoră, bradicardie, greață și vomă, simptome neurologice tranziente, dureri de cap. Unele complicații  pot apărea în cazul rahiei, anesteziei epidurale sau anesteziei caudale, incluzând leziuni ale nervilor, hipotensiune severă, hematom epidural, abces epidural sau stop cardiorespirator (foarte rar).

Ce rol are un medic anestezist

Anestezistul are un rol esențial în  pregătirea perioperatorie, fiind cel care realizează planul de anestezie și decide ce agenți anestezici vor fi administrați, în funcție de istoricul medical al pacientului și nevoile sale individuale. Planul anestezic asigură confortul pacientului în timpul intervenției chirurgicale, în funcție de dificultatea acesteia și de riscurile intraoperatorii, putând fi recomandată fie anestezia generală, fie sedarea sau anestezia regională. Indiferent de tipul de anestezie administrat, medicul anestezist are o mare responsabilitate, cu atât mai accentuată când este vorba de anestezia general, care comportă o multitudine de riscuri.

Înainte de anestezie, un medic anestezist face o evaluare a pacientului, pentru a stabili planul anestezic, în colaborare cu chirurgul. Prioritatea sa este de a construi un plan anestezic care să ofere un grad cât mai mare de siguranță a pacientului pe parcursul procedurii. În acest sens, anestezistul poate sugera amânarea operației dacă pacientul se află într-o stare de boală sau slăbiciune, care pot fi tratate în prealabil, astfel încât să se ”optimizeze” condiția pacientului înainte de operație. Anestezistul nu hotărăște singur detaliile procedurii anestezice, ci colaborează cu echipa chirurgicală

”Întotdeauna există o discuție cu echipa chirurgicală în urma căreia se determină amploarea, durata intervenției, complicații potențiale precum și comorbiditățile asociate fiecărui caz în parte… În etapa premergătoare intervenției chirurgicale are loc consultul preanestezic, în care medicul anestezist află detalii despre antecedentele anestezico-chirurgicale, starea clinică actuală, analizele medicale prezente, dar și alte consulturi care s-au făcut anterior, și discută ce  conduită trebuie să respecte pacientul înainte de anestezie, opțiunile privind tehnicile anestezice cu avantajele și dezavantajele, riscurile și complicațiile potențiale. Un element esențial îl reprezintă respectarea de către pacient a restricției privind alimentația: 6 ore pentru alimente solide și 2 ore pentru lichid. În principiu, anestezia trebuie să fie adaptată tipului de intervenție, adică să dureze cel puțin cât durează aceasta. Dacă starea pacientului este sever afectată, la limita epuizării, atunci intervenția trebuie scurtată până la minimum necesar alături de manevre susținute de menținere a funcțiilor vitale.”, arată dr. Ungureanu.

Un doctor anestezist este prezent pe toată perioada operației, asigurându-se că aceasta decurge sigur și confortabil pentru pacient. El monitorizează statusul pacientului (rata cardiacă, presiunea sângelui, respirația, nivelul de oxigenare, corectitudinea ventilației mecanice, profunzimea hipnozei, eficiența analgeziei și a gradului de relaxare musculară), stabilind procedurile care trebuie aplicate pentru a preveni riscurile și evenimentele intraoperatorii majore.

Prezența medicului anestezist este obligatorie, ”în primul rând pentru că pacientul nu își mai poate controla funcțiile vitale, acestea fiind preluate de aparate ce trebuie urmărite în permanență de anestezist. Oricând pot apărea în cursul intervenției evenimente neprevăzute ce țin de operație, reacția la medicamente sau alte motive, fiind necesare manevre prompte de redresare pentru a menține stabilitatea organismului”, spune dr. Ungureanu.

Într-un articol publicat pe site-ul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament ”Victor Babeș”, realizat de o echipă de medici anesteziști, sunt descrise etapele anesteziei generale și intervențiile medicului anestezist în fiecare etapă.

”Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importanta :

  • monitorizarea pacientului – este primul gest pe care medicul anestezist il face dupa ce pacientul este asezat pe masa de operatie si consta in conectarea acestuia la aparatura specializata care ofera informatii pe toata durata anesteziei despre: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilatiei mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a gradului de relaxare musculara. Monitorizarea se continua si dupa interventia chirurgicala si trezirea pacientului, oprirea monitorizarii fiind hotarata de catre personalul medical avizat;
  • inductia anesteziei – este momentul in care pacientul, aflat pe masa de operatie, trece de la starea de constienta la cea de somn concomitent cu preluarea de catre anestezist a controlului functiei respiratorii;
  • controlul cailor respiratorii – se face cu ajutorul unei masti laringiene sau a unei sonde de intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul fiind complet inconstient;
  • mentinerea anesteziei generale – reprezinta de cele mai multe ori etapa cea mai lunga, si este egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise. Pe toata aceasta durata pacientul este sub actiunea hipnozei, a analgeziei si a relaxarii musculare;
  • reversia anesteziei (trezirea) – aceasta etapa incepe atunci cand actul chirurgical in sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea administrarii tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile). Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce se imparte in doua etape. Prima, si cea mai importanta, o reprezinta reluarea respiratiilor spontane si controlul acestora in mod eficient de catre pacient. Acest moment se suprapune cu revenirea relativa a starii de constienta a pacientului. Va persista o stare de somnolenta pentru alte 2 – 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind etapa finala a procesului de trezire.”

Conform Ghidului S.R.A.T.I 2020, ”anestezistul este responsabil de evaluarea riscu­rilor cardiovasculare în cazul chirurgiei noncardiace, precum şi de prevenirea unor eventuale accidente sau incidente perianestezice ce pot constitui factori precipi­tanti pentru o complicatie cardiovasculară… Anestezia generală, aşa cum este structurată astăzi ca o combinaţie de mai multe medicamente cu acţiune specifică (hipnoză, analgezie, relaxare musculară) poate să constituie ea însăşi un factor precipitant pentru un eveniment cardiovascular. Selecţia medicamentelor anestezice, dozajul lor ţine de ştiinţa anestezistului aplicată fiecărui caz în parte. Mai importantă este însă terapia intensivă perioperatorie. Anestezistul are sarcina de a mentine homeostazia intraoperatorie a organismului, astfel încât să minimalizeze sau să anuleze orice posibilitate de apariţie a factorilor precipitanţi pentru o complicaţie cardiovasculară: repleţie volemică adaptată pierderilor intraoperatorii, compensarea pierderilor sanguine, evitarea hipoxemiei sau hipercapniei, evitarea unor posibile momente de stimulare simpatică excesivă, menţinerea parametrilor hemodinamici în limite normale.”

După operație, un medic anestezist decide medicația pentru reducerea durerilor, aceasta putând include analgezice intravenoase sau mici cantități de anestezic injectate în apropierea nervilor. În plus, ” este încurajată mobilizarea cât mai precoce a pacienților postoperator pentru minimizarea complicațiilor tromboembolice, cu reluarea alimentației în funcție de toleranța fiecărui pacient.”, spune dr. Raluca Ungureanu. Așa cum se poate observa, responsabilitatea medicului anestezist în timpul intervențiilor chirurgicale este enormă.

Surse:

  • https://en.wikipedia.org/wiki/Anesthesia
  • https://www.hss.edu/what-is-an-anesthesiologist.asp
  • https://www.revistagalenus.ro/interviuri/interviu-dr-raluca-ungureanu/
  • https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2010/SRATI%202010%20Actualitati%20in%20anestezie%20si%20terapie%20intensiva/29%20Complicatiile%20anesteziei%20generale.pdf
  • https://www.cdt-babes.ro/articole/anestezie-generala.php
  • https://www.ziaruldeiasi.ro/focsani/anestezistul-medicul-care-joaca-partida-dintre-viata-si-moarte~ni3jc