Respirație rapidă la bebeluși: când trebuie să te îngrijorezi

Revizuit de Prof. Dr. Florin Dumitru Mihaltan

Face parte din Comisia pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19 din cadrul Ministerului Sănătății. Este șeful Clinicii Pneumologie III, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București și fost Președinte al Societății Române de Pneumologie.


O respirație rapidă la bebeluși nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare. Copiii mici au o rată respiratorie mult mai mare ca adulții, tocmai de aceea nu trebuie să tragem concluzii grabite, dacă vedem că bebelușul depășește chiar și 50 de respirații pe minut. Pe de altă parte, o respirație foarte rapidă, însoțită și de alte simptome, precum tuse, febra, agitație sau somnolență, retracția tegumentelor între  coaste, gemete sau hârâituri este un semnal de alarmă. În astfel de cazuri este important ca părinții să sesizeze ce se întâmplă cu cei mici, pentru că starea lor de poate deteriora rapid, pe fondul imaturității pulmonare. În articolul de față vom discuta despre ce înseamnă o respirație rapidă la bebeluși și când devine aceasta un motiv serios de îngrijorare.

Respirație normală și respirație rapidă la bebeluși

O respirație rapidă la bebeluși în comparație cu adulții este un lucru normal. Dacă depășește însă o limită și este însoțită de diferite modificări în starea generală a copilului, poate fi semnul unei infecții pulmonare. Bebelușii și chiar copiii mai mici de trei ani necesită o atenție deosebită în astfel de cazuri, care pot deveni destul de dificile pentru ei.

Rata respiratorie este definită ca numărul de respirații măsurate în timpul unei perioade de un minut, atunci când o persoană se află în repaus. Deși acest semn vital nu este măsurat la fel de frecvent ca altele, precum temperatura sau tensiunea, studiile arată că o înregistrare exactă a ratei respiratorii este foarte importantă în prezicerea evenimentelor medicale grave . Dacă nivelul de oxigen din sânge scade sau dacă nivelul de dioxid de carbon crește, creierul primește semnale și generează comenzi de intensificare a ritmului respirator. Hiperventilația poate fi un semn al unor boli pulmonare severe sau al unor infecții sistemice. O respirație rapidă la bebeluși este un semnal de alarmă ce nu trebuie ignorant, pentru că poate însoți probleme medicale severe.

Ratele respiratorii normale la copiii foarte mici sunt următoarele:

  • Nou-născuți: 30-60 de respirații pe minut
  • Sugari (până la un an): 30-60 respirații pe minut
  • Copiii mici între 1-2 ani: 24-40 de respirații pe minut
  • Între 3-5 ani: 20-30 respirații pe minut

Așa cum se observă, la bebeluși și copiii foarte mici, respirația este mult mai rapidă ca la adulți, care au, în general, între 12-18 respirații pe minut. De aceea, o rată de peste 30 de respirații la un bebeluș nu este, de obicei, un motiv de îngrijorare. Rata respiratorie este adesea mai lentă în timpul somnului, dar crește atunci când bebelușul se trezește. Important este să nu depășească 60 de respirații pe minut.

Pe lângă faptul că au o respirație mult mai rapidă decât adulții, bebelușii mai prezintă câteva particularități ale modelului respirator:

  • Au ceea ce se numește respirație periodică sau ciclică: pause în respirație care apar relativ frecvent și care pot ține chiar și 10- 15 secunde. Dacă o astfel de pauză se prelungește peste 20 de secunde, acest lucru este riscant, pentru că poate afecta sistemul cardiovascular al copilului și poate determina chiar moartea subită, în anumite cazuri.
  • Dinamica ritmică a respirației la bebeluși nu este stabilă. Copiii foarte mici au adesea o respirație neregulată, care poate fi profundă și accelerată timp de câteva minute, apoi poate deveni mai lentă și mai scurtă. Atunci când bebelușul plânge, ritmul său respirator se modifică. Tocmai de aceea, rata respiratorie la bebeluși trebuie măsurată atunci când acesta nu plânge, eventual în timpul somnului.
  • La copiii mici, apare frecvent un sforăit în timpul respirației, chiar și în răcelile ușoare, dat fiind că se acumulează adesea secreții în căile nazale, pe care copilul le elimină mai greu. Dacă sforăitul apare chiar și când copilul nu este răcit, este bine ca părinții să se adreseze medicului pediatru, mai ales dacă există și pauze mai lungi în respirație.

Se poate vorbi despre o respirație rapidă la bebeluși atunci când rata respiratorie depășește 60 de respirații pe minut. De obicei, un ritm respirator foarte rapid este însoțit și de alte simptome, precum dificultăți de respirație, sunete neobișnuite care însoțesc respirația, o stare de agitație sau, dimpotrivă, somnolență excesivă, coborărea și afundarea pronunțată a pieptului la nivelul coastelor. Dacă apare învinețirea tegumentelor, zonei periorale sau unghiilor, acesta este un indicator al unei lipse marcante de oxigen în sânge.

Când apare o respirație rapidă la bebeluși

Atunci când rata respiratorie a bebelușului depășește 60 de respirații pe minut, acesta este un semnal de alarmă.

Modificările în ritmul sau tiparul de respirație ale bebelușului, utilizarea mușchilor respiratori accesorii  pentru a respira (bebelușii respiră, de regulă, diafragmatic) sau schimbările în culoarea tegumentelor, care devin palide ori cianotice pot fi semne de detresă respiratorie, care este o urgență medicală și are nevoie de asistență imediată.

La nou-născuți , cauzele frecvente ale ratei respiratorii rapide includ tahipneea tranzitorie a nou-născutului (TTN) – o afecțiune ușoară – precum și condiții mai grave, cum ar fi pneumonia, alte infecții pulmonare sau sindromul de detresă respiratorie.

Tahipneea tranzitorie a nou-născutului

”Tahipneea tranzitorie a nou- născutului este o afecţiune benignă, autolimitantă, care se poate întâlni la sugarii de orice vârstă gestatională, la scurt timp după naştere. Tahipneea tranzitorie neonatală este cauzată de întârzierea eliminării lichidului pulmonar fetal după naştere, ceea ce duce la un schimb de gaze ineficient, la suferinţă respiratorie şi la tahipnee.”, arată dr. Pantilimon Ana Maria pe site-ul romedic.ro

Tahipneea tranzitorie a nou-născutului nu semnalează, de obicei, o problemă gravă și tinde să se rezolve fără tratament în 72 de ore, cât timp copilul este încă în spital. Este mai frecventă la copiii născuți prin cezariană, înainte de travaliu.

Există o serie de factori de risc care sunt asociați tahipneei tranzitorii și unor probleme respiratorii după naștere:

  • naștere prematură
  • naștere prin cezariană
  • sexul masculin al fătului
  • sindromul de aspirație de meconiu, care apare atunci când un bebeluș respiră lichid în timpul nașterii
  • oligohidramnios, o afecțiune în care există un nivel scăzut de lichid amniotic în timpul sarcinii
  • infecție a membranelor fetale sau a lichidului amniotic
  • diabetul gestațional la mamă
  • astmul matern

Febra și deshidratarea

Acestea sunt două dintre cele mai frecvente cauze ale unei respirații rapide la copiii mici. De obicei, febra mare este provocată de o infecție virală, însă poate fi provocată și de numeroase alte cauze, de la reacția alergică la anumite medicamente, la administrarea de vaccinuri.

În cazul unei febre ridicate, o rată respiratorie crescută traduce încercarea organismului de a pierde căldura prin respirația mai rapidă. Se crede că rata respiratorie crește la copii cu o medie de 5-7 respirații pe minut pe grad Celsius de temperatură a corpului.O rată respiratorie crescută, însoțită de febră poate fi un semn al agravării unei infecții. Nou-născuții și copiii sub 3 luni sunt în categoria ridicată de risc de a contracta infecții serioase, fiindcă sistemul lor imunitar nu este dezvoltat complet. Astfel de infecții pot fi contractate înainte sau în timpul nașterii și includ sepsis (o infecție serioasă a sângelui), pneumonie (infecție a alveolelor pulmonare) și meningită (infecție a țesuturilor care acoperă creierul). Temperatura înalta este un motiv serios de îngrijorare, dar nu indică neapărat o cauza severă, dacă revine la valori normale în 3-4 zile. Dacă febra se menține crescută și este însoțită de simptome precum accelerarea ritmului respirator, letargie, stare generală alterată, plans continuu , iritabilitate, este un motiv serios pentru ca părinții să se adreseze medicului pediatru,

În cazul în care copilul are vărsături sau diaree, poate să apară deshidratarea, care duce, de asemenea, la o respirație rapidă la bebeluși. Semnele deshidratarii pot fi: gura foarte uscată, buzele crăpate, plânsul fără lacrimi, cantitatea mică de urină, pielea uscată, ochii înfundați în orbite, fontanela deprimată, stare de agitație și iritabilitate. În cazul deshidratării, respirația rapidă este însoțită și de un puls accelerat și slab. Părinții pot folosi anumite soluții de rehidratare pentru sugari, dar, dacă există semne de deshidratare severă și respirația se modifică semnificativ, este necesar să se adreseze medicului.

Detresa respiratorie a nou-născutului

Nașterea prematură asociată cu imaturitatea pulmonară poate duce la sindromul de detresă respiratorie a nou-născutului. Circa 60% dintre copiii născuți prematur și 7% dintre copiii născuți la termen dezvoltă detresă respiratorie care reprezintă, de altfel, cea mai frecventă cauză de deces în rândul nou-născuților. O respirație rapidă la bebeluși este unul dintre simptomele importante ale detresei respiratorii.

Principalele simptome ale detresei respiratorii sunt:

  • bătăile aripilor nazale: dacă bebelușul are dificultăți când inspiră, aripile nasului se vor lărgi pentru a crește cantitatea de aer absorbit.
  • retracția tegumentului la nivelul coastelor, sub stern si deasupra claviculei
  • tahipnee: mai mult de 60 de respirații pe minut
  • sunete stranii și gemete care înspțesc respirația. Copilul poate emite sunete asemănătoare unui mormăit sau grohăit, încercând să rețină aerul în plămâni pentru creșterea nivelului de oxigen
  • cianozarea tegumentelor, unghiilor, zonei periorale, limbii   este un semn că bebelușul nu primește suficient oxigen. Acest lucru este adesea observat la bebelușii cu defecte cardiace, precum și cu probleme respiratorii.

Sindromul de detresă respiratorie se poate complică cu un emfizem interstițial sau cu acumularea de aer în cavități (pneumotorax, pneumomediastin, pneumoperitoneu) .

Hipertensiunea pulmonară persistentă a nou-născutului

Această afecțiune apare atunci când sistemul circulator al bebelușului continuă să funcționeze așa cum a făcut în uter după naștere și direcționează prea mult sânge departe de plămâni. Afecțiunea poate provoca o respirație rapidă, o creștere a frecvenței cardiace și o nuanță albastră a pielii.

Infecțiile pulmonare

Bronșiolita

Această infecție pulmonară afectează copiii sub 2 ani. În general,  copiii pot face bronșiolită iarna sau primăvara devreme. Bronșiolita determină îngustarea bronhiolelor, căile respiratorii din interiorul plămânilor, ceea ce îngreunează respirația. Alte simptome pot include:

  • Tuse
  • Febra usoara
  • Respiraţie şuierătoare
  • Tahipnee
  • Secreții nazale
  • Pierderea poftei de mâncare

Pneumonia

Sugarii au un risc mai mare de pneumonie, în parte pentru că sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat  pe deplin. Nou-născuții cu pneumonie pot să prezinte vărsături, febră, respirație rapidă și o serie de alte probleme. De asemenea poate apărea și tusea sau sufocarea.

Nou-născuții cu infecții respiratorii sau tulburări cardiace sau pulmonare au un risc mai mare de a avea probleme de respirație noaptea, tocmai de aceea părinții trebuie să asigure o monitorizare adecvată a celor mici în timpul nopții, în perioadele când sunt bolnavi.

Anomalii congenitale

Anomaliile congenitale pot determina o respirație rapidă la bebeluși. Acestea includ anomalii structurale ale plămânilor, inimii, nasului sau căilor respiratorii.

Plămâni nedezvoltați la nou născut: care sunt riscurile

Nașterea prematură este asociată frecvent cu imaturitatea pulmonară, cel mai mare risc în acest caz fiind sindromul de detresă respiratorie la nou-născut. Aproximativ jumătate din copiii născuți între 28 și 32 de săptămâni de sarcină dezvoltă SNRD. Detresa respiratorie de durata este asociată cu un nivel scazut de oxigen in sange, ceea ce poate provoca leziuni ale creierului și altor organe, ducând chiar la moartea copilului.

În cazul detresei respiratorii la nou născut, este nevoie de asistență medicală imediată.În formele ușoare se aplică o presiune pozitivă în faza expiratorie a respirației, însă cazurile severe necesită intubare endotraheala și respirație artificială. Lipsa de surfactant fiziologic poate fi suplinită folosind  o combinație de surfactant aplicată prin intermediul unui tub, ce îmbunătățește schimbul gazos și reduce apariția complicaților și rata de mortalitate.

 Pentru monitorizarea nivelului de oxigen în sânge și stării generale a copilului se folosesc:

  • pulsoximetria
  • monitorizarea transcutana sau intraarterială a presiunii parțiale a oxigenului și dioxidului de carbon;
  • analiza gazelor sangvine la intervale regulate;
  • măsurarea tensiunii arteriale;

Deși majoritatea cazurilor de detresă respiratorie la nou-născut se tratează cu succes, copiii care au avut acest sindrom au un risc mai mare de a dezvolta ulterior probleme respiratorii. Complicațiile sindromului de detresă respiratorie și plămânilor insuficient dezvoltați la bebeluș sunt:

Pneumotoraxul spontan al nou născutului

Pneumotoraxul reprezintă o acumulare de aer provenit din alveolele sparte în spațiul pleural, între plămân și peretele toracic. Aceste acumulări de aer provoacă o presiune suplimentară asupra plămânilor, determinându-i să se prăbușească și ducând la probleme de respirație suplimentare. La examenul clinic, nou-născutul prezintă cianoză, tahipnee, geamăt, torace asimetric cu impingerea cordului şi mediastinului de partea opusă cu diminuarea murmurului vezicular, cu semne de şoc şi vârful cordului deplasat, necesar crescut de oxigen pentru menținerea saturației in oxigen Pneumotoraxul spontan este o afecțiune respiratorie ce pune viața in pericol dacă nu este identificat și tratat corect.

Displazia bronhopulmonară

Aceasta este o complicație ce poate afecta între 20-40% dintre copiii născuți prematur, fiind cea mai uzuală morbiditate respiratorie pe termen lung care se instalează ca urmare a sindromului de detresă respiratorie. De fapt, se consideră a fi o consecință directă a leziunii pulmonare cauzată de ventilația mecanică cu presiune pozitivă și expunerea la concentrațiile înalte și toxice de oxigen la prematurul cu sindrom de detresă respiratorie. Adecțiunea evoluează prioritar cu afectarea primară a bronhiolelor şi a parenchimul pulmonar, cu dezvoltarea emfizemului pulmonar, fibrozei şi/sau afectarea replicării alveolare; manifestată prin dependență de oxigen la vârsta de 28 de zile de viață și mai mult, cu realizarea sindromului bronhoobstructiv, cu simptome de insuficiență respiratorie

Dizabilitati de dezvoltare

Dacă creierul bebelușului este deteriorat în timpul SNDR, fie din cauza sângerării, fie a lipsei de oxigen, acest lucru poate duce la dizabilități de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi dificultăți de învățare, probleme de mișcare, deficiențe de auz sau de vedere.  În general, aceste dizabilități sunt destul de ușoare și îi permit copilului să duc o viață relativ normală.

Cum se măsoară frecvența respiratorie la nou-născut

Cea mai fiabilă modalitate de a măsura ritmul respirator al unui nou-născut este de a număra numărul de respirații în 60 de secunde.

O persoană poate pune ușor o mână pe stomacul sau pe pieptul copilului, numărând fiecare creștere a abdomenului ca o singură respirație. Alternativ, o mână poate fi poziționată la câțiva centimetri distanță de nările copilului și se pot număra expirațiile pe parcursul unui minut.

Atunci când se realizează numărarea respirațiilor la bebeluși este important să se țină cont  de faptul că nou-născuții nu au un tipar respirator stabil ci respiră la intervale neregulate. Bebelușii adormiți pot respira mai încet, cu un ritm mai apropiat de 30 de respirații pe minut. De asemenea, bebelușul poate respira într-un ritm neregulat în timp ce doarme, respirând de mai multe ori rapid și apoi oprindu-se pentru câteva secunde. Acest tipar, denumit respirație periodică, este normal și se poate întâmpla și atunci când copilul este treaz.

O respirație mai rapidă la bebeluși sau, dimpotrivă, o încetinire a respirației, nu sunt, de obicei, motive de îngrijorare dacă nu sunt însoțite și de alte simptome.  

Bebelușul respiră greu și hârâie când respiră

Respirația bebelușilor poate fi însoțită de sunete neobișnuite mai ales în cazul infecțiilor pulmonare. Un hârâit în piept poate indica afectarea căilor respiratorii, ca în cazul bronșiolitei sau crupei ori afectarea parenchimului pulmonar, ca în cazul pneumoniei. În cazul crupei, cea mai frecventă dintre afecțiunile bebelușilor și copiilor între 1 și 3 ani, pot apărea următoarele simptome:

  • Tuse – tusea este de obicei aspră, lătrătoare apare din cauza inflamării și umflării corzilor vocale din laringe
  • Respirație zgomotoasă – inflamația poate strâmtora laringele și traheea și poate cauza un sunet în plus numit stridor. Acest sunet se aude de obicei când copilul inspiră
  • Alte simptome  pot include febră, nas înfundat, răgușeală și durere în gât.

Crupa poate apărea ca urmare a unei răceli, dar și fără vreo altă boală antecedentă.  Simptomele crupei sunt mai intense noaptea. De obicei se ameliorează după trei-patru zile. O tuse de intensitate medie, dar iritantă poate persista aproape încă o săptămână.

Bronșiolita, despre care am vorbit mai sus, poate provoca, de asemenea, un sunet asemănător unui hârâit la bebeluși. Această infecție virală determină inflamarea bronhiolelor, cele mai mici căi respiratorii, ceea ce duce la dificultăți de respirație. În  plus, se acumulează cantități mari de mucus, ceea ce congestionează și mai mult bronhiile, putând provoca și sunetul asemănător unui hârâit în piept sau respirație suierătoare. Alte simptome sunt tusea însoțită de mucus și febra. Dificultățile de respirație se ameliorează după circa 2-3 zile, dar hărăitul și respirația șuierătoare pot dura până la 7 zile, până când se elimină complet excesul de mucus.

Pneumonia la bebeluși poate fi virală sau bacteriană, caz în care medicul prescrie antibiotice. Respirația dificilă și hârâitul în piept însoțesc de obicei pneumonia, care este una dintre cele mai riscante boli respiratorii la copiii sub 1 an. În tratamentul pneumoniei, unii copiii pot avea nevoie chiar și de oxigenoterapie până la eliminarea infecției. Alte simptome ale pneumoniei la bebeluși includ febră ridicată, tuse uscată sau însoțită de mucusul gros care provoacă și hârâituri în piept, respirație rapidă și șuierătoare, dureri toracice care se traduc într-o stare de agitație și plans continuu, somnolență excesivă (copiii mici dorm de obicei un număr mare de ore, dar un bebeluș cu pneumonie poate fi chiar mai somnolent și mai obosit decât în mod normal)

Ce trebuie să faci dacă observi o respirație rapidă la bebeluși

Așa cum am arătat, o respirație rapidă la bebeluși nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, părinții trebuie să monitorizeze îndeaproape bebelușii cu infecții respiratorii și să observe dacă apar modificări de respirație. Dacă copiii respiră prea repede sau prea încet și apar și alte semne de detresă respiratorie, este necesar să fie consultați de medic. Simptomele îngrijorătoare  pe lângă rata respiratorie sunt următoarele:

  • respirație neregulată care durează mai mult de câteva minute
  • respirație neobișnuită însoțită de febră, mai ales la copiii sub 2 luni
  • episoade de dispnee sau întreruperea respirației mai mult de 20 de secunde
  • cianozarea pielii
  • agitație extremă sau somnolență excesivă

Dacă bebelușul încetează să mai respire sau își pierde cunoștința, trebuie contactate imediat serviciile de urgență.

Surse:

  • https://www.romedic.ro/tahipneea-tranzitorie-a-nou-nascutului
  • https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/dr-mihaela-oros-problemele-de-respiratie-la-copii
  • https://www.romedic.ro/ce-faci-cand-copilul-nu-respira-bine-nu-poate-sa-respire-0P36772
  • https://ro.approby.com/ce-este-o-rata-normala-de-respiratie
  • https://www.webmd.com/children/child-breathing-too-fast
  • https://www.medicalnewstoday.com/articles/327164
  • https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=breathing-problems-90-P02666