5 motive care explică de ce ai respirație îngreunată

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Revizuit de Prof. Dr. Florin Dumitru Mihaltan

Face parte din Comisia pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19 din cadrul Ministerului Sănătății. Este șeful Clinicii Pneumologie III, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București și fost Președinte al Societății Române de Pneumologie.


O respirație îngreunată creează o stare de disconfort în tot organismul și poate fi însoțită de multiple alte probleme, precum senzația de lipsă de aer, oboseală, dureri de cap, dar și anxietate care poate merge până la atacuri de panică. Dificultatea de a respira poate fi determinată de o serie de condiții, dintre care unele de natură fizică, altele corelate cu stresul sau cu starea noastră emoțională. Îngreunarea respirației poate avea drept cauză un blocaj la nivelul căilor respiratorii superioare, dar poate fi și rezultatul unei afecțiuni pulmonare severe. Este important să reținem că atunci când ne confruntăm cu episoade frecvente de scurtare a respirației sau dificultate respiratorie, este posibil să fie efectul unei probleme grave de sănătate, care nu trebuie neglijată.

„Modificarea respirației după un efort intens nu înseamnă neapărat o greutate respiratorie. Dar dacă scurtarea respirației sau senzația că nu aveți suficient aer, oricât ați respira de profund, are loc în stare de repaus, este o problemă care necesită asistență medicală profesională”, arată pneumologul Roger Maxfield, profesor de medicină la Columbia University Medical Center din New York.

Ce condiții pot determina o respirație îngreunată

Există o serie de condiții medicale asociate cu dificultăți respiratorii. Multe dintre ele reclamă asistență medicală imediată.

”Respirația cu dificultate este un simptom, nu o boală. Exercițiile fizice foarte intense, temperaturile extreme, obezitatea și altitudinea înaltă pot determina ca o persoană sănătoasă să respire cu dificultate. În afară acestor exemple, respirația greoaie este un simptom al unei probleme medicale.

Multe afecțiuni diferite se pot manifestă cu dispnee. Cele mai frecvente cauze sunt bolile pulmonare și la nivelul inimii. Atunci când plămânii și inima funcționează normal, sângele oxigenat în urmă inspirului va ajunge la nivelul fiecărei celule. Orice afecțiune a acestor organe va afecta modul în care respirăm. Senzația de lipsa de aer se poate instala brusc, în minute sau poate fi cronică, manifestându-se săptămâni sau luni de zile.”, arată dr. Ileana Andreescu, pe site-ul reginamaria.ro

5 dintre cele mai frecvente cauze ale respirației îngreunate  pot fi:

1. Infecțiile căilor respiratorii

Căile respiratorii superioare cuprind pasajele nazale, faringele și laringele. Acestea dirijează aerul din exterior către trahee, apoi către plămâni. Orice infecție apărută la nivelul căilor respiratorii poate determina o respirație îngreunată, mai ales dacă este însoțită de exces de mucus. Infecțiile sinusurilor (sinuzita sau rinosinuzita), răceala obișnuită (nazofaringita), inflamația faringelui, amigdalita, epiglotita, laringita, laringotraheita sau traheita pot determina dificultăți de respirație.

Simptomele infecțiilor respiratorii variază de la cele mai blânde (nas înfundat, stare de letargie) la unele severe (tuse severă, dureri de gât, dureri de cap, febră ridicată), dar sunt întotdeauna însoțite de modificări ale respirației, de la scurtarea acesteia la dificultatea de a trage aer în piept, din cauza acumulării de mucus și obturării căilor de pasaj al aerului spre plămâni.

Bronșita și bronșiolitele

Bronșita reprezină infecția bronhiilor, căile respiratorii care leagă traheea de plămâni. Mai severă decât o răceală obișnuită, dar nu la fel de periculoasă ca pneumonia, bronșita se asociază cu o respirație îngreunată din cauza excesului de mucus. Bronșita poate fi provocată de virusuri sau bacterii și agravată de fumul de țigară și diferiți iritanți. În varianta cronică, bronșita este caracterizată de o tuse persistentă (care apare câteva luni pe an, de minim doi ani), însoțită de disconfort la nivelul pieptului, dificultăți de respirație, nas și sinusuri blocate, respirație șuierătoare, eliminare abundentă de mucus.

Bronșiolita este o infecție pulmonară virală care afectează adesea copiii mai mici de 6 luni. Virusul sincițial respirator este cea mai frecventă cauză a acestei probleme. Boala poate apărea la început ca răceala obișnuită, dar în câteva zile poate fi urmată de: tuse, respirație rapidă și șuierătoare, febră.

Nivelurile de oxigen pot deveni destul de scăzute și pot necesita tratament în spital. În majoritatea cazurilor, bolnavii se vindecă în 7-10 zile.

2. Astmul

Astmul reprezintă inflamarea și îngustarea căilor respiratorii și este asociat cu senzația de lipsă de aer, respirație șuierătoare, presiune la nivelul pieptului, tuse. Astmul poate avea grade diferite de severitate, dar întotdeauna este asociat cu o respirație îngreunată într-o măsură mai mică sau mai mare.

La fel ca în cazul altor afecțiuni cronice, criza de astm se poate instala periodic, de obicei ca urmare a expunerii la anumiți triggeri care pot varia, incluzând exerciții fizice, umezeală, fum sau unii alergeni.

În 80% dintre cazuri, astmul este o afecțiune alergică, motiv pentru care orice astm este indicat a fi și sub supravegherea unui medic alergolog.

3. Pneumonia

Infecțiile pulmonare pot conduce la pneumonie, care determină inflamarea parenchimului pulmonar și acumularea de fluide și apariția supurației în plămâni. Pneumonia poate fi o condiție amenințătoare de viață de aceea este necesară o intervenție medicală promptă. Tusea, durerile în piept, febra și oboseala extremă sunt printre principalele simptome asociate cu pneumonia. Dificultățile de respirație se pot manifesta prin senzația de lipsă de aer, accelerarea ritmului respirator, senzația de presiune în piept, respirația șuierătoare. Respirația devine din ce în ce mai grea pe măsură ce febra crește, unul din semnele de gravitate ale pneumoniei fiind frecvența respiratorie crescută, ca o compensare a lipsei de aer, însoțită de o stare de confuzie, somnolență și tensiune arterială scăzută.

La acestea se poate adauga hemoptizia (expectorația cu sânge), precum și cianoza (culoarea vineție a mâinilor, a buzelor), care reprezintă, de asemenea, semne de agravare a bolii. 

4. Boala pulmonară obstructivă cronică

Sub această denumire sunt grupate mai multe afecțiuni care conduc la afectarea funcției pulmonare. Tusea constantă, de peste trei luni, însoțită de mucus abundent,  poate fi un simptom al BPOC. Boala poate fi asociată și cu niveluri scăzute de oxigen în sânge și este adesea rezultatul fumatului de lungă durată.

Fiind o boală obstructivă, este de la sine înțeles că BPOC este însoțită de o respirație îngreunată. Obstrucția căilor aeriene este de regulă progresivă, nu este complet reversibilă şi asociază un răspuns inflamator anormal la particulele toxice şi gaze la nivel pulmonar. Obstrucția căilor aeriene este cauzată de o combinație de leziuni inflamatorii ale căilor respiratorii şi ale parenchimului pulmonar. Leziunile inflamatorii cronice în BPOC sunt de obicei rezultatul expunerii îndelungate la fumul de țigară. 

Emfizemul pulmonar sau bronșita tabagică sunt unele dintre afecțiunile grupate sub umbrela BPOC.

5. Embolismul pulmonar

O cauză severă ce poate determina respirație îngreunată este embolismul pulmonar, determinat de blocarea uneia sau mai multor artere care conduc sângele la plămâni. Acesta este adesea rezultatul unui cheag de sânge format în altă parte a corpului (de exemplu la nivelul picioarelor sau abdomenului), care migrează la plămâni. Embolismul pulmonar poate pune în pericol viața, de aceea este necesar ajutor medical de urgență.

Factorii de risc pentru embolismul pulmonar sunt: trauma majoră, proteza de șold sau a de genunchi, fracturile, repausul prelungit la pat, călătoriile  lungi cu avionul, cancerul, utilizarea de anticoncepționale orale și sarcina. Embolia pulmonară acută este a treia cauză de deces la nivel european, după infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, provocând peste 350.000 de decese anual.

Alte cauze ale respirației dificile

Există o serie de alte condiții care se pot asocia cu respirație îngreunată, dintre care unele nu privesc în mod direct plămânii.

Hipertensiunea pulmonară

Hipertensiunea pulmonară este hipertensiunea care afectează arterele din plămâni. Această afecțiune este cauzată adesea de îngustarea sau modificarea elasticității arterelor și poate duce la insuficiență cardiacă. În cazul hipertensiunii pulmonare, dificultățile de respirație sunt amplificate de efort și se asociază cu oboseală extremă, dureri în piept, iar mai târziu, simptomele pot fi foarte asemănătoare cu cele ale unei embolii pulmonare. Majoritatea persoanelor cu această afecțiune vor avea o respirație îngreunată, dificultățile agravându-se în timp. Durerea toracică și pierderea cunoștinței sunt simptome care necesită asistență medicală de urgență.

Afecțiunile cardiace

Afecțiunile cardiace sunt asociate frecvent cu dificultăți de respirație. Boala coronariană, de exemplu, duce la scăderea fluxului sanguin către inimă, care poate deteriora permanent mușchiul inimii. Dificultățile de respirație și angina pectorală însoțesc frecvent această boală, care poate duce în timp la atac de cord.

Bolile congenitale de inimă sunt asociate de obicei cu modificarea ritmului cardiac și cu dificultăți de respirație.

Insuficiența cardiacă congestivă apare atunci când mușchiul inimii slăbește și nu mai poate pompa eficient sângele. Acest lucru poate conduce la acumularea de lichid în plămâni și în jurul acestora, ceea ce afectează respirația.

Defectele valvelor cardiace și condițiile grave, precum infarctul, sunt asociate, de asemenea, cu modificarea funcției respiratorii.

Alergiile

Alergiile respiratorii sunt corelate, de asemenea, cu o respirație îngreunată, din cauza inflamării căilor respiratorii superioare, obstrucției nazale, rinoreei. Rinita alergică este însoțită și de alte modificări respiratorii, cum ar fi respirația șuierătoare, dispneea, tusea, mai ales după efort. Alergenii care pot declanșa cel mai frecvent alergii respiratorii se găsesc în aer și pot fi prezenți tot timpul anului, fără variație sezonieră- cei din interior (acarienii din praful de casă, mucegaiuri, epitelii de animale, gândacii de bucatarie s.a.m.d.) sau pot fi în exterior- cum sunt polenurile diferitelor plante, și care se găsesc în aer doar în anumite perioade ale anului.

Greutatea de a respira este unul dintre principalele simptome și în cazul anafilaxiei, o reacție alergică severă, amenințătoare de viață, care reclamă asistență medicală imediată.

Anemia

Cel mai frecvent tip de anemie este cauzat de lipsa de fier. Acest lucru poate face mai dificilă respirația, deoarece fierul este necesar pentru a produce hemoglobina, proteina pe care globulele roșii o folosesc pentru a transporta oxigenul prin corp.

Hernia hiatală

O hernie hiatală apare atunci când partea superioară a stomacului iese prin diafragmă în piept. Persoanele cu hernii hiatale mari pot experimenta: dureri în piept, dificultate la înghițire și îngreunarea respirației,  arsuri la nivelul epigastrului.

Obezitatea

Obezitatea crește, de asemenea, riscul dificultăților de respirație. Efortul fizic extrem poate determina probleme de respirație, mai ales exercițiile fizice intense sau la altitudini mari.

Anxietatea

Anxietatea este cauza psihologică principală a dificultăților de respirație. Uneori, ea poate lua forma paroxistică a atacurilor de panică, in care persoana experimentează, pe lângă o respirație îngreunată, și alte simptome precum accelerarea ritmului cardiac, dureri în piept, transpirații, frisoane, amorțeală sau furnicături.  Simptomele atacurilor de panică pot fi dramatice, astfel încât persoana care are un astfel de atac se poate crede în pericol de moarte (unele simptome seamănă cu cele din atacul de cord). În momentul în care starea de anxietate diminuează, respirația și ritmul cardiac reintră în normal.

Simptome asociate cu dificultățile respiratorii

O respirație îngreunată are ca simptom principal senzația lipsei de aer, a unei cantități insuficiente de oxigen. Alte semne specifice includ:

  • rată de respirație mai rapidă
  • respirație șuierătoare
  • unghiile sau buzele albastre; un ten pal sau gri
  • transpirație excesivă
  • dureri sau senzație de presiune în piept
  • tuse
  • febră

În cazul inflamației și infecțiilor la nivelul căilor respiratorii superioare, principalele simptome sunt nasul înfundat, durerile în gât și tusea, toate acestea fiind asociate cu o respirație îngreunată. Starea de letargie, febra, oboseala însoțesc frecvent aceste condiții medicale.

”Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare sunt infecții virale autolimitate, simptomele cele mai des întâlnite fiind strănutul, obstucția nazală, rinoreea, usturimea în gât, tusea, febra, durerile de cap, durerile musculare și astenia fizică. Acestea sunt cauzate de peste 100 de serotipuri ale rhinovirusului, dar și de adenovirusuri, virusuri gripale și paragripale.”, arată dr. Cristiana Mirică, pe site-ul reginamaria.ro

Febra și tusea sunt printre simptomele cele mai îngrijorătoare, atât în cazul infecțiilor căilor respiratorii, cât și a celor care afectează parenchimul pulmonar, cum este pneumonia. Febra poate fi însoțită de un disconfort general, agitație sau somnolență, lipsa apetitului, cefalee.

În cazul emboliei pulmonare, simptomele  includ:

  • umflarea picioarelor
  • dureri în piept
  • tuse șuierătoare
  • transpirație profundă
  • ritm cardiac anormal
  • ameţeală
  • pierderea conștienței
  • nuanță albăstruie a pielii

Simptomele  depind în primul rând de mărimea cheagului de sânge și de cât de bine îl pot gestiona plămânii. Persoanele cu stare de sănătate precară sau cele care suferă de afecțiuni preexistente pot prezența simptome agravate în comparație cu o persoană sănătoasă. De obicei, simptomele se succed rapid. În cazul unui embolism pulmonar de dimensiuni mici simptomele pot lipsi sau pot apărea: lipsa de aer, durere de piept  (durere ascuțită la respirație, dar poate fi și surdă asemenea unei arsuri,  incapacitatea realizării unei respirații profunde, deoarece trombul poate irita învelișul plămânului), tușe cu sânge (hemoptizie), febra ușoară, ritm cardiac rapid (tahicardie).

Respirație îngreunată și tuse

Tusea este un răspuns fiziologic la iritația și inflamarea căilor respiratorii, iar rolul ei este de a elimina secrețiile din tractul respirator. Tusea este cel mai frecvent simptom în cazul a multiple afecțiuni, de la infecțiile pulmonare și ale căilor aeriene respiratorii până la BPOC și cancerul pulmonar. Tusea si repirația îngreunată sunt de multe ori asociate, dar nu întotdeauna. De exemplu, dificultățile de respirație cauzate de probleme cardiace, anemie, obezitate sau anxietate nu sunt neapărat însoțite de tuse. Pe de altă parte, tusea nu este însoțită întotdeauna de dispnee. Tratamentul tusei este indicat de regulă când ea este asociată și cu alte simptome, precum scurtarea respirației, dificultatea de a trage aer în piept, oboseală, hemoptizie.

Tusea este un act reflex, declanșat de iritarea căilor respiratorii, constând într-un expir forțat, cu o viteză de peste 50 m/s a aerului, după un inspir adânc, cu scopul de a elibera căile aeriene de mucus și corpi străini. Cu alte cuvinte, rolul tusei poate fi benefic pentru organism, dar poate fi și un semn al agravării unei afecțiuni, mai ales când este vorba de o tuse care durează multă vreme sau este însoțită de eliminare de sânge (hemoptizie).

”Tusea neînsoțită de dificultăți în respirație, de stare generală alterată sau alte simptome, nu trebuie suprimată, pentru că suprimarea ei va avea ca rezultat retenția secrețiilor și obstrucția căilor respiratorii. Se iau în considerare complicațiile, când tusea devine mai severă pe parcursul evoluției sau persistă mai mult de 2 săptămâni, fără ameliorări.”, recomandă dr. Cristiana Mirică.

Există diferite tipuri de tuse, dintre care unele sunt corelate mai frecvent cu o respirație îngreunată, în funcție de gradul de inflamare a mucoasei respiratorii.

Astfel,  tusea poate fi productivă, atunci când este însoțită de spută, o secreție normală a mucoaselor tractului respirator, care se formează în partea superioară a plămânului și este, de obicei, expulzată în afară. În cazul unei inflamații, secreția este foarte abundentă, motiv pentru care expulzarea nu poate avea loc treptat: de aceea, tusea are rolul de a desfăşura această activitate de „curățare”, accelerând eliminarea acesteia. Odată expulzate secrețiile,  tusea încetează. Acest gen de tuse nu trebuie împiedicată, chiar dacă uneori sunetul produs sau alte simptome asociate ne îngrijorează.

Tusea seacă, denumită şi tuse neproductivă, deoarece nu este însoțită de spută, poate fi de natură alergică sau ca urmare a unei răceli, unei infecții a gâtului sau bronhiilor. Cea mai frecventă cauză pentru tusea seacă rămâne astmul bronșic.

O tuse sufocantă și lătrătoare poate fi cauzată de o inflamare a laringelui, care este însoțită adesea și de îngroșarea vocii. Tusea persistentă, care produce și o senzație de gâdilătură în gât, poate fi urmarea inflamației traheii, bronhiilor sau faringelui. De regulă, astfel de tuse este uscată, dar se transformă în câteva zile în tuse productivă.

Dacă tusea este însoțită și de dificultate de respirație, poate fi un semn al unei afecțiuni mai grave, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Persoanele cu BPOC au căi respiratorii inflamate, înfundate cu mucus sau care nu funcționează la fel de bine ca înainte, astfel încât apar frecvent, pe lângă tuse, scurtarea respirației sau dificultatea de a trage suficient aer în piept. O tuse iritantă, spasmodică, poate fi de origine alergică.

În funcție de tipul și gravitatea ei, tusea trebuie abordată în mod diferit. Așa cum am arătat, nu trebuie suprimată tusea care are rolul de a elimina secrețiile acumulate la nivelul plămânilor și căilor respiratorii. În cazul bronșitei, de exemplu, care de obicei, provoacă tuse cu mucus abundent, va trebui mai întâi de toate aplicat un tratament pentru infecţia bronșică și apoi trebuie luat un medicament pentru tuse.

În unele cazuri, va fi necesară eliminarea elementelor iritante care cauzează atât tusea, cât și blocajele respiratorii (fumat, poluanți sau alergeni), iar în altele trebuie ameliorat simptomul.

În orice caz, dacă tusea nu trece în câteva zile, medicul va clarifica cauza investigând tipul de tuse și simptomele care pot fi asociate. Dacă este necesar, va recomanda o radiografie toracică, teste alergologice sau probe funcționale respiratorii (spirometrie) pentru a diagnostica, de exemplu, astmul sau bronşita cronică.

Diagnostice și tratamente pentru respirație îngreunată

Medicul va stabili cauza principală a dificultăților de respirație, după examinarea căilor respiratorii, plămânilor și inimii și analiza istoricului medical.

În funcție de rezultatele examenului fizic, medicul poate recomanda unul sau mai multe teste de diagnostic, inclusiv:

  • analize de sânge
  • radiografie toracică
  • scanare CT
  • electrocardiogramă (ECG sau EKG)
  • ecocardiogramă
  • teste ale funcției pulmonare

Medicul  poate solicita, de asemenea, efectuarea unor teste de efort pentru a vedea cum reacționează inima și plămânii la efortul fizic.

În funcție de examen și teste, medicul poate prescrie o serie de medicamente și alte tratamente.

În cazul astmului, de exemplu, tratamentul implică recunoașterea factorilor declanșatori, luarea de măsuri pentru evitarea acestora și monitorizarea respirației. În cazul unui atac de astm, este posibil să fie nevoie de folosirea unui inhalator cu eliberare rapidă. Medicamentele de control ce previn declanșarea unui atac de astm sunt medicamente anti-inflamatorii care acționează reducând inflamația în căile aeriene, specifică astmului. Cele mai eficiente și mai folosite medicamente anti-inflamatorii sunt corticosteroizii inhalatori.

În cazul unor alergii, medicul poate prescrie un antihistaminic pentru a reduce reacția alergică a corpului și va recomanda, de asemenea, evitarea declanșatorilor de alergii, cum ar fi praful sau polenul.

Tratamentul infecțiilor virale respiratorii necomplicate include menținerea unui nivel crescut de hidratare cu ingestia de lichide calde, desfundarea nasului (suflarea nărilor alternativ, nu ambele deodată), spălături nazale cu soluție salină și spray-uri nazale. Umidifierea atmosferei și nebulizări cu soluție salină sunt, de asemenea, măsuri eficiente.

Folosirea antitermicelor este indicată atunci când febra depășește 38,5- 39 de grade (se poate folosi paracetamol, ibuprofen). Medicația trebuie însoțită de hidratare, împachetări, umidifierea atmosferei și temperatura mediului ambiant potrivită.

În cele mai multe afecțiuni de tract respirator nu sunt recomandate antibioticele, acestea fiind eficiente numai în cazul în care infecția este provocată de bacterii sau în urma unei infecții secundare. Simptomele afecțiunilor de tract respirator superior dispar, de obicei, în una-două săptămâni.

În cazul BPOC sau bronșitei cronice, eliminarea fumatului este factorul esențial pentru prevenirea agravării bolii. Se pot administra bronhodilatatoare, cele mai eficiente fiind bronhodilatatoarele inhalatoare cu acțiune prelungită, precum și spray-uri cu cortizon.

În cazul în care dificultatea de respirație este însoțită și de alte simptome, precum durere în piept și în braț, modificarea ritmului cardiac, senzație de rău general, este necesar să se apeleze serviciile de urgență, pentru că poate fi vorba de un atac de cord, care necesită asistență medicală specializată.

În situații extreme, este posibil să fie nevoie de oxigenoterapie, un aparat de respirație sau alte tratamente și monitorizare la spital.

În cazul copiilor, este nevoie de asistență medicală urgentă dacă:

  • dificultățile de respirație persistă sau se agravează
  • frecvența respiratorie depășește 40 de respirații pe minut
  • copilul trebuie să se ridice ca să poată respira
  • ritmul cardiac este accelerat
  • apare retracția vizibilă a pielii între coaste și stern la fiecare respirație

Dacă dificultățile respiratorii sunt determinate de alte cauze, tratamentul se adaptează tipului de problemă.

Atunci când obezitatea sau lipsa de exercițiu sunt cauzele dificultății de respirație, inițierea unui regim alimentar și a unui program de exerciții pot contribui semnificativ la reducerea sau eliminarea problemei.

În cazul în care greutatea de respirație este determinată de o hernie hiatală, este necesară administrarea unor medicamente antiacide pentru a diminua efectele iritante ale refluxului esofagian.

Surse: