Ce este camera hiperbară și când este folosită

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Revizuit de Prof. Dr. Florin Dumitru Mihaltan

Face parte din Comisia pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19 din cadrul Ministerului Sănătății. Este șeful Clinicii Pneumologie III, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București și fost Președinte al Societății Române de Pneumologie.


În ultima perioadă, am auzit din ce în ce mai des despre camera hiperbară și oxigenoterapia hiperbară. În contextul pandemiei COVID-19, a apărut un interes suplimentar pentru acest tip de terapie alternativă, care pare a fi o soluție eficientă și non-invazivă pentru tratarea infecției acute, dar și pentru recuperarea post-infecție.

Oxigenoterapia în camera hiperbară are multiple roluri, principalul fiind acela de a asigura o oxigenare optimă la nivel pulmonar și celular, accelerând astfel vindecarea diferitelor țesuturi și organe. Inhalarea oxigenului pur sau în concentrații crescute în cadrul camerei hiperbare restabilește funcția normală a organismului, fiind folosită pentru numeroase afecțiuni, precum bolile respiratorii, tratarea arsurilor sau repararea leziunilor osoase.

Dacă vrei să cunoști mai multe detalii despre modul în care funcționează camera hiperbară și beneficiile acesteia, le poți descoperi în cadrul acestui articol.

Ce este și cum funcționează camera hiperbară

Camera hiperbară reprezintă o incintă  care conține oxigen pur sau aer îmbogățit cu oxigen, cu o presiune superioară celei atmosferice.  În această cameră terapeutică, presiunea aerului este de două până la trei ori mai mare decât cea cu care suntem obișnuiți, iar oxigenul poate atinge o concentrație de până la 100%.   În astfel de condiții, plămânii primesc o cantitate mult mai mare de oxigen, depășind aportul asigurat prin inspirarea oxigenului pur la presiune normală a aerului. Oxigenul suplimentar furnizat la nivel celular prin fluxul sanguin stimulează capacitatea de luptă împotriva bacteriilor, dar și procesele reparatorii celulare. Creșterea cantității de oxigen în țesuturi are ca efect eliberarea de factori de creștere și cellule stem, promovând astfel vindecarea.

Camera hiperbară este reprezentată de o barocameră sau un așa-numit cheson (incintă presurizabilă, rezistentă la presiune, cu închidere etanșă), de tip monoloc sau multiloc. Cu alte cuvinte, o cameră hiperbară are dimensiuni variabile, de la o unitate semiportabilă pentru un singur pacient până la unități de mărimea unui încăperi, unde pot fi tratați 8 sau mai mulți pacienți.

O cameră hiperbară monoloc este o unitate destinată tratamentului unei singure persoane, în cadrul căreia atât presurizarea (creșterea presiunii), cât și respirația se realizează folosind oxigenul pur. O astfel de cameră arată ca un tub de plastic, în interiorul căruia pacientul stă întins și inspiră oxigen 100%.

Camera hiperbară multiloc poate arăta ca un adevărat salon, în cadrul căruia sunt tratatați mai mulți pacienți deodată, având și avantajul că pot fi însoțiți de un cadru medical supervizor. În acest tip de cameră, presurizarea se face cu aer, oxigenul fiind utilizat exclusiv pentru respirație prin măști oro-nazale sau prin căști speciale. Există camera hiperbare care au structura unei săli de operații sau unui adevărat spital. O astfel de cameră a fost construită încă din anul 1928 în Cleveland, ca un bloc de oțel cu etaje suprapuse și diametrul de 22 metri, în care fiecare etaj găzduia 12 paturi.

Presiunea în camera hiperbară poate ajunge până la 2 bari în camera monoloc și 6 bari sau chiar mai mult în cea multiloc.  Presiunea din camera hiperbară este crescută prin deschiderea unor valve care permit pătrunderea de aer cu presiune înaltă din cilindrii de stocare ce conțin aer comprimat. Dioxidul de carbon trebuie eliminat periodic, printr-un sistem special de ventilare, pentru a fi menținut într-o limită acceptabilă.

Cum decurge tratamentul în camera hiperbară

Înainte de începerea procedurii, pacientul primește un echipament special, un combinezon pe care îl poartă pe parcursul ședinței de oxigenoterapie. Pentru că stă într-un mediu saturat de oxigen și există risc de explozie (în special în camerele monoloc), nu sunt permise obiectele care pot reprezenta surse de căldură sau electricitate (brichete, obiecte cu baterii, materiale sintetice, creme, dezinfectanți). Este posibil să i se ceară pacientului să se epileze și să îndepărteze urmele unor cosmetice care ar putea conține urme de produse potențial inflamabile (de exemplu, petroleum).   

Pentru majoritatea afecțiunilor, terapia cu oxigen hiperbaric durează în jur de două ore, iar ca efectele sunt necesare, de obicei, mai multe sesiuni, în funcție de condiția medicală tratată. De exemplu, în cazul intoxicației cu monoxid de carbon sunt necesare în jur de 3 ședințe, în vreme ce tratarea unor răni greu vindecabile poate reclama până la 40 de ședințe.  În cazul afecțiunilor neurologice, pentru o refacere parțială/totală, sunt necesare între 20 și 40 de ședințe consecutive, 1-2 pe zi, 5-6 zile pe săptămână, în funcție de starea fiecărui pacient.

În timpul sesiunii, pacienții inhalează oxigen 100% în majoritatea timpului, dar au periodic pauze în care inhalează aer normal (oxigen 21%) pentru a preveni riscul de toxicitate a oxigenului. Pe parcursul sesiunii de oxigenoterapie, medicii monitorizează starea pacientului, înregistrează pulsul și tensiunea, iar dacă pacientul este diabetic i se determină glicemia. Pentru că presiunea din camera hiperbară este mult mai mare ca cea atmosferică, este posibil ca pacienții să-și simtă urechile înfundate, ca la mare altitudine sau în avion, de aceea pot căsca sau înghiți ca să se elibereze de această senzație.

I

Ieșirea din camera hiperbară nu se face brusc, ci presupune ca pacientul să mai respire o perioadă după sesiune oxigen prin mască, pentru a evita simptomele de decompresie.

Ce afecțiuni sunt tratate într-o cameră hiperbară

Inițial, camerele hiperbare au fost construite pentru tratarea afecțiunilor scufundătorilor, precum boala de decompresie (boala Caisson) sau embolia gazoasă, determinată de pătrunderea intravasculară de gaz (aer, dioxid de carbon, oxigen, bule de azot). Acesta este tratamentul utilizat și astăzi în cazul respectivelor afecțiuni, presupunând reducerea bulelor gazoase din artere sau vene, sub acțiunea presiunii crescute și a fluxului suplimentar de oxigen. După eliminarea bulelor, presiunea este redusă treptat la cea atmosferică.

Actualmente, terapia cu oxigen hiperbaric este utilizată pentru o serie întreagă de afecțiuni, precum:

  • anemie severă
  • abces cerebral
  • intoxicația cu monoxid de carbon
  • boli infecțioase (gangrenă gazoasă, tetanos, septicemie, dermatite, osteomielită refractară)
  • arsuri
  • maladii cardiovasculare (arterită cronică, ischemie traumatică, perturbări ale circulației cerebrale, defecte coronariene acute, prevenirea infarctului miocardic); chirurgia cordului
  • boli inflamatorii cronice și alergice: astm bronșic, bronșite cronice, eczeme, alergii cronice, neurodermatite, psoriazis
  • boli inflamatorii cronice hepatice: hepatite, ciroze, pancreatite cronice
  • boli neurodegenerative: Parkinson, Alzheimer, scleroză multiplă ca terapie complementară folosită cu scopul de a limita evoluția acestora
  • accidente de scufundare, boala de decompresie, embolie gazoasă
  • embolii pulmonare
  • răni greu vindecabile, cum ar fi ulcerul diabetic al piciorului
  • asfixii neonatale
  • transplanturi de piele și organe
  • leziuni post-radiații
  • pierderea bruscă a auzului sau vederii, din cauze neurologice
  • recuperare post AVC
  • stări de șoc
  • terapie complementară antitumorală și antimetastatică
  • ca terapie adjuvantă în procedurile anti-aging, dat fiind că oxigenarea celulară suplimentară  crește producția de elastină, încetinind astfel procesul de îmbătrânire

“Terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament conceput pentru a crește nivelul de oxigen din sânge. Mărindu-se cantitatea de oxigen în plasmă, în sistemul limfatic și celulele nervoase reușim să activăm circulația  sanguină a întregului organism. Crescând cantitatea de oxigen transportată de âange, se va restabili funcția țesuturilor hipoxice, iar respirarea oxigenului sub presiune crește abilitatea corpului  de a se vindeca”, arată kinetoterapeutul Ciprian Gospodin pe site-ul clinicii reginamaria.ro

“În experiența de peste 15 ani in domeniu, am remarcat personal rezultatele foarte bune obtinute în domenii de patologie extrem de diverse – necroze aseptice osoase, sechele post-AVC si alte afectari neurologice, suferințe cardio-respiratorii diverse, suferințe vasculare periferice, accelerarea vindecărilor post-intervenții chirurgicale la diverse nivele, sechele respiratorii post-Covid și multe altele. Explicația este simplă: printr-o oxigenare mult mai bună la nivelul țesuturilor se accelerează procesele metabolice celulare și se îmbunătățesc parametrii funcționali ai organelor. În plus, sunt compesate scăderile de vascularizație, inclusiv la nivel osos sau miocardic. Vindecarea, în orice patologie, este mai rapidă și în condiții funcționale net superioare”, arată și prof. univ. dr. Elena-Luminita Sidenco, medic primar Recuperare, medicină fizică și balneologie la Centrul de recuperare medicală al clinicii Regina Maria.

Tot aici sunt detaliate principalele efecte ale oxigenului hiperbaric, respectiv:

  • Stimulează vindecarea rănilor prin furnizarea oxigenului pur în țesuturile lipsite de oxigen și stimularea procesului natural de regenerare al țesuturilor și organelor 
  • Previne leziunile de reperfuzie post-hemoragice, care constau în deteriorarea gravă a țesutului care poate să apară atunci când se reia aportul de oxigen, după o perioadă în care țesutul respectiv a fost lipsit de oxigen. 
  • Ajută la blocarea acțiunii bacteriilor dăunătoare și întărește sistemul imunitar al organismului. Terapia cu oxigen hiperbaric poate dezactiva toxinele anumitor bacterii și îmbunătățește capacitatea celulelor albe din sânge de a găsi și distruge invadatorii.
  • Încurajează formarea de colagen nou (țesut conjunctiv) și de celule noi ale pielii. Acest lucru se datorează faptului că acest tip de terapie stimulează formarea de noi vase de sânge. De asemenea, stimulează celulele să producă anumite substanțe care atrag și stimulează celulele endoteliale necesare vindecării.

Tot mai multe rezultate ale unor studii clinice indică eficiența terapiei cu oxigen hiperbaric în tratamentul alternativ al autismului, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și în îmbunătățirea calității vieții pacienților militari veterani.

Studiile au demonstrat că oxigenoterapia hiperbarică mobilizează celulele stem din măduva osoasă în circulația sistemică. Tratamentul cu oxigen hiperbaric anulează efectele hipoperfuziei cerebrale prin furnizarea unei cantități mai mari de oxigen la nivelul creierului și prin stimularea angiogenezei – formarea unor noi vase de sânge -, prin creșterea nivelului factorului de creștere a endoteliului vascular. A fost dovedit și faptul că tratamentul cu oxigen hiperbar are efecte antiinflamatorii puternice, scăzând producția de citokine proinflamatorii, concomitent cu creșterea nivelurilor IL-10, contrainflamatorii.

Tratamentul cu oxigen hiperbaric a fost propus de mult timp ca măsură de intervenție ușor disponibilă în vederea ameliorării hipoxiei de la nivelul țesutului cerebral indusă de accidentul vascular ischemic.  Accidentul vascular cerebral ischemic determină imediat reducerea fluxului sanguin cerebral regional, precum și deficit în alimentarea țesutului cerebral cu oxigen. În comparație cu țesuturile din alte organe, țesutul cerebral este cel mai vulnerabil la hipoxie deoarece are o apărare antioxidantă redusă. Studiile au demonstrat că terapia cu oxigen hiperbaric poate spori presiunea parțială arterială a oxigenului (PaO2), poate crește concentrația de oxigen transportată, poate stabiliza bariera hemato-encefalică, reduce presiunea intracraniană și diminua edemul cerebral.

Este important de reținut că cei mai mulți medici recomandă terapia în camera hiperbară în combinație cu suplimentele antioxidante. Oxigenul în exces poate provoca stres oxidativ suplimentar ce poate fi cu ușurință scăzut sau eliminat prin administrarea unor astfel de suplimente.

Suplimentele ce sunt luate în considerare în cazul tratamentelor cu oxigen hiperbar sunt: vitamina C, vitamina E, CoQ10, glutation și seleniu. Dozarea acestor suplimente se face în funcție de vârsta, greutatea și diagnosticul pacienților.

Camera hiperbară portabilă pentru tratament la domiciliu

Există mai multe tipuri de camere portabile, care sunt utilizate pentru tratamentul la domiciliu. Acestea sunt denumite de obicei „camere hiperbarice personale ușoare”, fiind flexibile și având o presiune mai mică, în comparație cu camerele rigide din spitale. În camerele portabile, presiunea este asigurată cu ajutorul aerului comprimat, în vreme ce oxigenul este furnizat prin intermediul unei măști de oxigen. Oxigenul furnizat are o presiune de ieșire de 10 până la 15 litri pe minut, iar o alarmă sonoră avertizează  dacă puritatea scade vreodată sub  80%. Camerele hiperbarice personale folosesc prize de 120 volți sau 220 volți.

Riscurile și contraindicațiile utilizării camerei hiperbare pentru oxigenoterapie

Terapia cu oxigen hiperbaric este, în general, o procedură sigură, ce nu comportă prea multe riscuri. Totuși, pot apărea unele complicații, precum:

  • Leziuni moderate la nivelul urechii, inclusiv scurgerea de fluid sau ruptură de timpan, din cauza presiunii crescute
  • Dificultăți temporare de vedere
  • Barotraumă sau colaps pulmonar, cauzat de schimbările de presiune
  • Accidente vasculare cerebrale, din cauza toxicității oxigenului în exces
  • Hipoglicemie la persoanele cu diabet
  • Accidente de tip incendiu, din cauza concentrației crescute de oxigen

Terapia cu oxigen hiperbaric este contraindicată la persoanele cu febră, afecțiuni auriculare, infecții ale urechii, pneumotorax spontan sau intervenție chirurgicală la nivelul toracelui, afecțiuni care implică episoade de convulsii, sinuzită sau infecții acute ale tractului respirator superior, claustrofobie. Singura contraindicație absolută în cazul oxigenoterapiei hiperbare este pneumotoraxul. Măsuri suplimentare de precauție trebuie luate în cazul bolilor cardiovasculare, Bolii Pulmonare Obstructive Cronice, emfizemului cu retenție de CO2, bolilor maligne.

Ce preț au ședințele în camera hiperbară și camera hiperbară portabilă

Prețurile unei ședințe în camera hiperbară, în cadrul unei unități medicale variază de la 140 lei la 200 lei pentru 60 de minute. Se pot achiziționa și pachete de 10 ședințe, care costă între 1300- 1500 lei. O cameră hiperbară monoloc portabilă, pentru folosire la domiciliu, are prețuri care încep de la 45.000 RON și pot ajunge până la 100.000 RON, în funcție de specificații și accesorii. Există camere hiperbare pentru 2-4 persoane, care pot fi achiziționate de unitățile medicale, cu prețuri între 100.000 RON și 300.000 RON.

Surse: