Faringita: ghid complet de informații utile
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Dr. Olimpia Nicolaescu MD, PhD
Medic primar pneumolog
Medic specialist hematologie clinică
Doctor in științe medicale cu teza "Contribuții la studiul complicațiilor infecțioase pulmonare in sindroamele limfoproliferative maligne", Universitatea de Medicină Și Farmacie "Dr. Carol Davila", 1997
Durerea în gât însoțește numeroase boli respiratorii, dar cea mai frecventă dintre toate este faringita (din grecescul pharynx = gât). Aceasta reprezintă o afecțiune a tractului respirator superior, manifestată prin inflamație la nivelul țesuturilor din spatele gâtului. Faringita este însoțită, de obicei, de senzație de usturime, dificultate la înghițire, febră, precum și simptome asemănătoare răcelii comune (rinoree, dureri de cap, tuse). Uneori, poate să apară disfonia (răgușeală), similar laringitei, precum și adenopatiile (umflarea ganglionilor linfatici). Sinuzita și otita medie sunt printre principalele complicații ale faringitei. Faringita este, de regulă, o infecție virală, dar poate fi și o infecție bacteriană. Astfel, faringita streptocică provoacă dureri în gât la aproximativ 25% dintre copii și 10% dintre adulți. Există și forme de faringită neinfecțioasă, precum cele provocate de alergeni, iritanți, substanțe inflamatoare, reflux gastroesofagian. Articolul de față reprezintă un ghid util pentru recunoașterea faringitei, precum și pentru tratamentul acestei afecțiuni, care însoțește frecvent răceala comună.
Ce este faringita
Faringita, cunoscută sub numele uzual de ”durere în gât”, reprezintă inflamația faringelui, care poate să apară din multiple cauze. Astfel, faringita este mai degrabă un simptom, decât o afecțiune. De obicei, este cauzată de infecții virale, cum ar fi răceala comună și gripa sau bacteriene, precum infecția cu bacteria Streptococcus pyogenes (sau streptococul de grup A).
Faringita fungică apare în contextul imunosupresiei sau utilizării cronice de steroizi și antibiotice. Uneori, alergiile, cum ar fi febra fânului sau rinita alergică, pot provoca dureri în gât. Aerul uscat din interior și respirația cronică pe gură, în special iarna, pot duce la dureri recurente în gât, mai ales dimineața, după trezire. Încordarea musculară asociată cu suprautilizarea vocii poate provoca o durere în gât similară cu faringita. Boala de reflux gastroesofagian poate duce, de asemenea, la dureri cronice în gât din cauza refluxului de acid gastric care irită gâtul.
Faringele este un organ musculo-membranos, asemănător unui tub, situat în spatele gâtului, cu o lungime de aproximativ 14 cm, care îndeplinește mai multe funcții: funcția respiratorie (permite trecerea aerului către căile respiratorii inferioare), funcția digestivă (permite trecerea bolului alimentar către esofag), funcția fonatorie (amplifică și propagă sunetul produs la nivelul laringelui și corzilor vocale, funcție de apărare și protecție, împiedicând pătrunderea agenților patogeni să pătrundă către laringe, trahee, bronhii și plămâni și funcție senzorială, contribuind la perceperea gusturilor.
”Faringita este o afecțiune a căilor respiratorii superioare, caracterizată prin apariția unei reacții inflamatorii acute la nivelul mucoasei faringiene… Faringita poate apărea datorită scăderii imunității la acel nivel (scăderea rezistenței formațiunilor limfatice cu rol imunologic prezente la acel nivel, cu implicarea unui agent patogen) sau poate apărea în asocierea unor boli infecțioase generale, ca expresie a diseminării procesului infecțios.”, arată dr. Purtan Teodora, pe site-ul romedic.ro
Potrivit Asociației Americane de Osteopatie (AOA), durerea în gât indusă de faringită este unul dintre cele mai frecvente motive pentru vizitele la medic, mai ales în lunile mai reci ale anului.
Cauzele faringitei
Așa cum am menționat deja, faringita poate fi de natură infecțioasă sau non-infecțioasă.
”Infecțiile virale, precum gripa sau mononucleoza, sunt principalii declanșatori ai faringitei. În acest caz, tratamentul este destinat ameliorării simptomelor, și nu vindecării propriu-zise. Faringita de natură bacteriană, adesea declanșată de streptococul de grupă A, este tratabilă cu antibiotice. În ceea ce privește factorii de risc, cei mai mari sunt expunerea la frig sau la fum, dar este de reținut și faptul că, odată prinsă o răceală, există șanse ca această să se transforme în faringită, dacă nu este tratată corespunzător.”, subliniază dr. Oana Cuzino, pe site-ul doc.ro
Există numeroși agenți virali și bacterieni care pot provoca faringită. Dintre virusurile care determină durere în gât pot fi mențioante:
- Rinovirusul
- Adenovirusul, unul dintre agenții patogeni ai răcelii comune
- Virusurile care provoacă crupul sau laringotraheobronșita ( de obicei virusurile parainfluenzae I și II)
- Virusurile gripale A și B
- Virusul sincițial respirator uman
- Coxsackie virusurile
- Coronavirusurile, inclusiv COVID-19
- Virusul rujeolic, care provoacă pojarul
- Virusul varicelo-zosterian
- Virusul Epstein- Barr care provoacă mononucleoza infecțioasă
Așa cum se observă, faringita însoțește, de fapt, diferite afecțiuni, care, pe lângă durere în gât, prezintă și alte simptome: gripa, răceala comună, crupul, alte infecții respiratorii, dar și boli precum rujeola, varicela, crupul sau mononculeoza infecțioasă. Infecțiile virale nu răspund la antibiotice, iar tratamentul este necesar doar pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor.
Faringita poate fi și de natură bacteriană, cei mai frecvenți agenți bacterieni care pot determina durere în gât fiind:
- Streptoccocus pyogenes sau streptococul de grup A, care determină faringita streptococică sau angina pultacee
- Streptococcus pneumoniae
- Haemophilus influenzae
- Staphylococcus aureus poate provoca o formă de faringită însoțită de inflamație puternică, febră ridicată, dispnee, tuse productivă
- Bordetella pertusis, care provocă tusea convulsivă
- Cauzele rare ale faringitei bacteriene includ: Neisseria gonorrhoae (bacteria care provoacă gonoreea), Chlamydia și Corynebacterium.
În cazul faringitelor bacteriene, tratamentul include, de obicei, administrarea de antibiotice.
Unele cazuri de faringită sunt determinate de o infecție fungică, precum infecția cu Candida albicans, care provoacă candidoza bucală.
Expunerea frecventă la răceli și gripă poate crește riscul de faringită. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele care lucrează în domeniul sănătății, care sunt expuse la alergii și infecții frecvente ale sinusurilor..
Faringita non-infecțioasă poate avea drept cauze:
- Expunerea la diferiți agenți fizici, cu efecte inflamatorii, iritante, care provoacă arsuri
- Expunerea frecventă la aer uscat și neventilat, la curenți de aer sau utilizarea excesivă a aerului condiționat
- Fumatul, inclusiv expunerea la fumatul pasiv pot crește, de asemenea, riscul de faringită
O serie de factori pot crește riscul de apariție a unei forme de faringită non –infecțioasă:
- Respirația bucală, obstrucția nazală, sinuzita cronică
- Tulburări hormonale
- Carența anumitor vitamine, cum este vitamina A
- Anumite boli respiratorii preexistente, cum ar fi bronșita cronică
Tipuri de faringită
În funcție de durata și severitatea sa, afecțiunea poate fi clasificată ca:
- Faringită acută
- Faringită cronică
Faringita acută
Faringita acută se caracterizează prin apariția rapidă a durerii în gât și a inflamației faringiene. Absența tusei, a congestiei nazale și a secrețiilor nazale sugerează o etiologie bacteriană, mai degrabă decât virală. Faringita acută poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni virali și bacterieni, inclusiv streptococul de grup A, precum și agenți patogeni fungici (de exemplu, Candida albicans). Faringita bacteriană este mai frecventă iarna (sau primăvara devreme), în timp ce infecția enterovirală este mai frecventă vara și toamna.[ Faringita acută este, în general, o afecțiune autolimitată, care se rezolvă în maxim 2 săptămâni.
Faringita acută poate fi catarală, purulentă sau ulceroasă, în funcție de agentul cauzal și de capacitatea imună a individului afectat.
Faringita cronică
Faringita cronică, , este o inflamație a mucoasei faringiene, favorizată de fumat, noxe, consumul de alcool, praf, rinite și sinuzite, diverși factori metabolici. Faringita cronică se manifestă sub formă de episoade recurente de durere în gât, corelate cu cauza de bază care determină afecțiunea (expunerea repetată la agenți inflamatori, reactivarea rinitelor sau sinuzitelor cronice, etc)
Tipurile de faringită cronică includ:
- Faringita cronică difuza
- Epifaringita cronica
- Faringocheratoza
- Ozena faringiana
În funcție de cauza faringitei, aceasta se poate clasifica în:
- Faringita virala
- Faringita bacteriană
- Faringita fungică
- Faringita non-infecțioasă, determinată de diferiți factori favorizanți, exogeni și endogeni.
Cele mai multe cazuri de faringită, între 40-80%, sunt determinate de o infecție virală. Adenovirusul este cea mai frecventă dintre cauzele virale. Rinovirusul, coronavirusul, virusul respirator sincițial și virusul paragripal pot provoca, de asemenea, infecții ale gâtului, urechii și plămânilor, cu simptome standard asemănătoare răcelii, inclusiv durere frecventă în gât.
Dintre agenții bacterieni care provoacă faringita cel mai frecvent este Streptococcus pyogene, care determină între 15–30% dintre cazurile de faringită bacteriană.
Faringita non-infecțioasă poate fi cauzată și de iritații mecanice, chimice sau termice, de exemplu aer rece sau reflux acid. Unele medicamente pot produce faringită, cum ar fi pramipexolul și antipsihoticele.
În funcție de modul în care este afectată mucoasa faringiană în cazul faringitei cronice se pot distinge:
- Faringita cronică catarală: se manifestă prin durere și senzația de amorțeală și uscăciune a gâtului, dificultate de deglutiție, uneori febră și tuse
- Faringita cronica hipertrofică: în acest caz, mucoasa peretelui posterior al faringelui este hipertrofică, granulara, cu o hipersecreție mucoasă și dilatații venoase. O formă de faringită hipertrofică este faringita cronică granulară sau granuloasă, care apare, de obicei, asociată cu anumite afecțiuni cronice, precum sinuzita, exacerbările faringitei catarale cronice, boala de reflux gastroesofagian, dar și cu fumatul sau abuzul de alcool, expunerea la poluanți și substanțe iritante,etc. Ca urmare a inflamației cronice a mucoasei faringiene se formează la nivelul acesteia o serie de noduli,care provoacă disconfort, durere și pot fi asociați cu formarea unei spute purulente, vâscoase.
- Faringita cronică atrofică: îm acest caz, peretele posterior al faringelui este uscat, prezentand deseori cruste groase. Acest tip de faringită este asociat frecvent cu rinita atrofică și cu laringita
Simptomele faringitei
În cazul faringitei acute, perioada de incubație este, de obicei, de două până la cinci zile. Simptomele care însoțesc faringita acută virală variază, în funcție de afecțiunea de bază. Astfel ele includ:
- durerea în gât, care poate avea intensități diferite și se poate manifesta ca usturime, arsură, senzația de rană, etc
- strănut
- rinoree (curgerea nasului)
- durere de cap
- tuse
- oboseală
- dureri musculare
- frisoane
- febră
Aceste simptome apar, de obicei, atunci când faringita este asociată cu răceala comună sau gripă. Faringita care însoțește alte afecțiuni virale (precum pojar, rubeolă, varicelă, etc) este însoțită de simptome caracteristice acestor boli.
Faringita streptococică, un alt tip de faringită frecventă, poate provoca, de asemenea:
- dificultate la înghițire
- gât roșu cu pete albe sau gri
- noduli limfatici umflați
- febră
- frisoane
- pierderea poftei de mâncare
- greaţă
- gust neobișnuit în gură
- stare generală de rău
În cazul faringitei determinate de mononucleoza infecțioasă, simptomele includ, pe lângă durerea în gât:
- noduli limfatici umflați
- oboseală severă
- febră
- dureri musculare
- stare generală de rău
- pierderea poftei de mâncare
- eczemă
Durata perioadei contagioase variază, în funcție de tipul de agent patogen și starea generală de sănătate. În cazul infecțiilor virale, persoana poate fi contagioasă până la ameliorarea simptomelor, în special a febrei. În cazul unei faringite streptococice, pacientul poate fi contagios de la începutul bolii până a doua sau a treia zi de când a început tratamentul cu antibiotice.
În cazul faringitei cronice, simptomele variază, în funcție de tipul de faringită.
Faringita cronica catarala prezintă, pe lângă durerea în gât:
- Senzație de amorțeală la nivelul gâtului
- Uscăciune
- Dificultăți de înghițire, senzație de corp străin la nivelul faringelui
- Febră moderată
- Tuse
În cazul faringitei cronice hipertrofice, pot să apară:
- Hipersecreție mucoasă
- Dilatații venoase
- Mișcări de deglutiție frecvente
- Grețuri și vărsături
Faringita cronică atrofică are ca simptome:
- Senzația de uscăciune la nivelul peretelui posterior al faringelui
- Prezența de cruste groase în gât
- Senzația de jenă respiratorie
- Modificări ale mucoasei faringiene, care are un aspect palid și neted
Faringita granuloasă sau granulară
Pe lângă senzația de durere și disconfort în gât, faringita granulară este caracterizată de prezența granulelor sau nodulilor în partea din spate a gâtului, reprezentați de foliculi edematoși care s-au contopit între ei. Alte simptome caracteristice acestei forme de faringită includ:
- Spută groasă, care conține adesea puroi, rezultat al activității crescute a glandelor secretoare
- Senzația de uscăciune sau arsură
- Senzație constantă de corp străin în gât
- Accese recurente de tuse violentă sau tuse persistent, însoțită uneori și de senzație de greață și vărsături
- Halenă
- Răgușeală determinată de formarea granulelor și acumularea sputei
- Uneori pot să apară: pusee de febră, dureri de cap, dureri musculare, stare generală de slăbiciune, adenopatii dureroase
Faringita la copii
Virusurile sunt cea mai frecventă cauză a faringitei acute la copii. Virusurile respiratorii, cum ar fi virusul gripal, virusurile paragripale, rinovirusul, coronavirusul, adenovirusul și virusul sincițial respirator, sunt cauze frecvente ale faringitei acute în cazul copiilor. Alte cauze virale ale faringitei acute, mai puțin frecvente, includ virusul coxsackie, echovirusul și virusul herpes simplex. Infecțiile sistemice cu alți agenți virali, inclusiv citomegalovirusul, virusul rubeolei și virusul rujeolei, pot fi asociate cu faringita acută.
Absența febrei sau prezența unor caracteristici clinice precum conjunctivită, tuse, răgușeală, coriză, stomatită, leziuni ulcerative discrete, exantem viral și diaree sugerează mai degrabă o etiologie virală a faringitei acute la copii decât o infecție bacteriană. Faringita acută cauzată de adenovirus este asociată, de obicei, cu febră, eritem al faringelui, amigdale mărite cu exudat și ganglioni limfatici cervicali măriți. Faringita adenovirală poate fi asociată și cu conjunctivită, fiind denumită febră faringoconjunctivală.
Faringita bacteriană la copii este determinată majoritar de Streptococul beta-hemolitic de grupa A. Faringita streptococica reprezintă de la 15% până la 30% din cazurile de faringită acută la copii. Totuși, alte bacterii pot provoca faringită acută, incluzând streptococii beta-hemolitici din grupele C și G și Corynebacterium diphtheriae.
Deși alte bacterii, cum ar fi Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae și Streptococcus pneumoniae pot fi localizate frecvent în gâtul copiilor cu faringită acută, rolul lor etiologic în această boală nu a fost stabilit.
Cele mai multe cazuri de faringită apar în lunile mai reci ale anului, când virusurile respiratorii (de exemplu, rinovirus, coronavirus, virus gripal și adenovirus) sunt răspândite. Răspândirea în rândul membrilor familiei este o caracteristică epidemiologică dominantă, copiii fiind rezervorul major de infecție. Faringita streptococică beta-hemolitică de grup A este în primul rând o boală a copiilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani.
Este important să se diferențieze faringita virală la copii de cea bacteriană, pentru a decide sau nu dacă este necesar tratamentul cu antibiotice, minimizând astfel utilizarea inutilă a agenților antimicrobieni la copii.
Faringita la copii apare adesea asociată cu amigdalita sau tonsilita. Simptomele pot fi diferite de la un copil la altul și pot include:
- Durere de gât
- Dificultate și durere la înghițire
- Mărirea ganglionilor limfatici la nivelul gâtului, aceștia fiind, de obicei, dureroși la palpare
- Răgușeală sau schimbarea vocii
- Febră sau frisoane
- Durere de cap
- Durere de urechi
- Greață și vărsături
- Dureri abdominale
- Oboseală
- Gât roșu sau umflat
- Amigdale roșii sau mărite
- Gâtul sau amigdalele pot avea o scurgere albicioasă
- Dificultăți de respirație sau sforăit
- Complicațiile faringitei și amigdalitei sunt:
- Infecții grave în zona gâtului
- Deshidratare din cauza dificultăților de a mânca și de a bea
- Probleme de respirație din cauza hipertrofierii amigdalelor
Faringita streptococică netratată poate duce la probleme cu inima și rinichi, infecții ale urechii medii, infecție pulmonară sau meningite
La copii, faringita asociată cu streptococul de grup A poate să apară sub forma scarlatinei. Aceasta este o infecție a tractului respirator superior asociată cu o erupție cutanată caracteristică, cauzată de o infecție cu exotoxină pirogenă (toxină eritrogenă). Scarlatina este întâlnită mai rar și este mai puțin virulentă decât în trecut, dar incidența este ciclică, în funcție de prevalența tulpinilor producătoare de toxine și de starea imunitară a populației.
Caracteristici care sugerează streptococul de grup A ca agent etiologic:
- Debut brusc
- Durere de gât
- Febră
- Erupție cutanată specifică
- Durere de cap
- Greață, vărsături și dureri abdominale
- Inflamația faringelui și a amigdalelor
- Exsudate discrete neregulate
- Ganglioni cervicali anteriori sensibili, măriți
- Varsta pacientului 5-15 ani
- Prezentare iarna sau primavara devreme
- Istoricul expunerii
- Caracteristici care sugerează etiologie virală
- Conjunctivită
- Coryza
- Tuse
- Diaree
- Exanteme caracteristice
- Enanteme caracteristice
Erupția cutanată în scarlatină apare în decurs de 24 până la 48 de ore de la debutul simptomelor, deși poate apărea odată cu primele semne de boală. Erupția cutanată începe adesea în jurul gâtului și se extinde peste trunchi și extremități. Este o erupție difuză, fin papulară, eritematoasă care produce o decolorare roșie aprinsă a pielii, care se albește la presiune. După 3 până la 4 zile, erupția începe să dispară și este urmată de descuamare, mai întâi pe față, progresând în jos și adesea asemănătoare cu cea observată după o arsură ușoară.
Examinarea faringelui unui pacient cu scarlatina dezvăluie în esență aceleași constatări ca și în cazul faringitei streptococice beta-hemolitice de grup A. În plus, limba este de obicei acoperită, iar papilele sunt umflate. După descuamare, papilele înroșite sunt proeminente, dând limbii un aspect de căpșună.
Diagnosticul faringitei
Diagnosticarea faringitei presupune mai multe etape:
Examenul fizic
În cazul în care există durere în gât, simptome de faringită, specialistul ORL examinează partea posterioară a gâtului, verificând dacă există pete albe sau gri, umflături și roșeață. De asemenea, medicul poate examina urechile și nasul pacientului, precum și ganglionii limfatici umflați din părțile laterale ale gâtului.
Cultură bacteriană dintr-un exsudat faringian
Dacă medicul suspectează o faringită streptococică poate recomanda un exsudat faringian și o cultură obținută din acesta. Exsudatul faringian implică utilizarea unui tampon steril pentru a preleva o probă din secrețiile din gât.
Cultura exsudatului faringian reprezintă o analiză de laborator efectuată pentru stabilirea diagnosticului etiologic al faringo-amigdalitelor bacteriene prin însămânțare pe medii speciale a secretiilor faringiene. În lipsa tratamentului antibiotic corespunzător, faringitele și tonsilitele bacteriene se pot propagă mai departe către tractul respirator inferior sau către trompa lui Eustachio determinând infecții respiratorii joase și infecții ale urechii medii. .Dacă este efectuat corect, un singur tampon de gât are o sensibilitate de 90% până la 95% în detectarea prezenței streptococului de grup A în faringe.
Majoritatea medicilor pot face un test rapid de depistare a streptococilor la cabinet. În unele cazuri, tamponul este trimis la un laborator pentru teste suplimentare, iar rezultatele nu sunt disponibile timp de cel puțin 24 de ore.
Analize de sânge
Dacă medicul suspectează o altă cauză a faringitei, acesta poate solicita analize de sânge. Analizele pot determina dacă faringita este determinată de mononucleoză. Se poate face o hemogramă completă pentru a determina dacă există un alt tip de infecție.
În cazul copiilor, medicul va realiza o anamneză, întrebând despre debutul bolii și simptomele actuale, apoi un examen fizic, verificând temperatura copilului și zonele gâtului, amigdalele, precum și nasul, urechile și ganglionii limfatici.
Dacă este cazul, medicul poate recomanda un exsudat și o cultură bacteriană sau teste de sânge pentru a determina cauza infecției.
Diferenția dintre o faringită virală și una bacteriană este dificilă numai pe baza simptomelor. Este recomandat, de regulă, un exudat faringian, pentru a exclude o cauză bacteriană. Există cinci criterii clinice (criteriile Centor), care indică probabilitatea unei infecții cu streptococ:
- Absența tusei
- Ganglioni limfatici cervicali umflați și sensibili
- Temperatura mai mare de 38,0 °C
- Inflamarea amigdaliană
- Vârsta mai mică de 15 ani
Diagnosticul diferențial se face cu alte afecțiuni care pot produce simptome similare cu faringita, precum epiglotita, tiroidita, abcesul retrofaringian și, ocazional, bolile de inimă.
Tratament pentru faringită
Tratamentul faringitei depinde de cauza acesteia. Faringita virală dispare de la sine, în circa 7 zile.
Hidratarea, gargara cu apă sărată și analgezicele pot fi de ajutor pentru ameliorarea simptomelor.
Faringita bacteriană se tratează cu antibiotice, iar în cazul faringitei fungice sunt necesare medicamente antifungice.
Instituirea promptă a terapiei cu antibiotice este necesară pentru faringitia streptococică, deoarece, dacă este lăsată netratată, poate duce la complicații precum: probleme renale și febră reumatică, care poate deteriora valvele cardiace.
Îngrijirea la domiciliu în cazul faringitei virale include:
- Consumul de lichide pentru a preveni deshidratarea
- Gargară cu apă caldă sărată (1 linguriță de sare la 250 ml de apă)
- Repaus la pat
- Administrarea de medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi acetaminofen (paracetamol), ibuprofen sau aspirină, pentru ameliorarea durerii sau febrei. Atenție: aspirina nu se administrează la copii, din cauza riscului apariției sindromului Reye.
- Pot fi folosite sprayuri cu efecte analgezice și antiinflamatoare, precum Tantum Verde, pastile de supt cu efecte antimicrobiene și calmante precum Strepsil, Hexoraletten N, Faringosept.
- Steroizii (cum ar fi dexametazona) pot fi utili pentru faringita severă, cu toate acestea nu se recomandă în cazul formelor moderate.
Tratamentul cu antibiotice în faringita streptococică
În cazul faringitei bacteriene, medicul poate prescrie antibiotice. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), amoxicilina și ampicilina sunt cele mai frecvent prescrise tratamente pentru faringita streptococica. Alte antibiotice recomandate includ Biseptolul (Cotrimoxazolul), Claritromicina, Eritromicina, Penicilina G, Trimetoprim. .Este important ca tratamentul antibiotic să fie realizat corect și complet, pentru a preveni revenirea sau agravarea infecției. O cură întreagă de aceste antibiotice durează de obicei 7 până la 10 zile.
La copiii cu faringită bacteriană, se va administra tratamentul antibiotic recomandat de medic, însă nu este utilă antibioterapia dacă faringita este virală, în primul rând pentru că nu are efect, în al doilea rând poate duce la apariția unor tulpini bacteriene rezistente la antibiotice. Mulți părinți folosesc antibiotice în exces, fără să verifice dacă este vorba de o afecțiune bacteriană, ceea ce poate avea efecte negative pe termen lung.
Tratamentul faringitei virale este destinat să amelioreze simptomele și să dea o stare de confort copilului. Acesta poate include:
- Acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen sub formă de soluție sau pastile, pentru ameliorarea durerilor și a febrei
- Hidratare intensă, inclusiv folosirea unor ceaiuri care calmează gâtul
- Gargară cu apă sărată (pentru copiii mai mari). Pastile de supt cu efecte antimicrobiene și analgezice (pentru copiii mai mari)
- Folosirea unui umidificator pentru prevenirea uscăciunii aerului, care poate agrava durerea în gât
În unele cazuri, faringita asociată cu amigdalită poate necesita spitalizare, dacă amigdalele mărite blochează căile respiratorii. La unii copii cu amigdalită recurentă, medicul poate recomanda îndepărtarea chirurgicală a acestora (amigdalectomie).
Prevenirea faringitei
Menținerea unei igiene adecvate poate preveni multe cazuri de faringită. Pentru a preveni faringita, câteva măsuri sunt esențiale:
- Spălarea frecventă a mâinilor
- Evitarea contactului cu persoane care au simptome de răceală, gripă sau alte infecții respiratorii și care se plâng de dureri în gât
- Evitarea consumului de alimente, băuturi și folosirii ustensile de mâncare ale unor persoane bolnave
- Folosirea unor dezinfectante pentru mâini pe bază de alcool atunci când nu sunt disponibile apa și săpunul
- Evitarea fumatului, inclusiv a fumatului pasiv
Surse:
- https://www.romedic.ro/inflamatia-faringelui
- https://www.doc.ro/sanatate/faringita-remedii-naturale-i-modalitai-de-prevenie
- https://www.scumc.ro/faringita/
- https://orl-bucuresti.ro/faringita-acuta-amigdalita-acuta/
- https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/faringita
- https://www.sfatulmedicului.ro/Faringita-si-amigdalita/faringita-virala_4768
- https://www.medicover.ro/despre-sanatate/faringita-streptococica-cauze-simptome-tratament,384,n,295
- https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/pharyngitis
- https://www.healthline.com/health/pharyngitis
- https://en.wikipedia.org/wiki/Pharyngitis
- https://bestpractice.bmj.com/topics/en-us/5